Aparitii noi la Editura Agnos: Dr. Florian Bichir – “Cand satana iti da tarcoale… George Racoveanu, ucenicul lui Nae Ionescu, in Documentele Securitatii”

Cartile noastre 3 Comentarii

cand-satana.jpg

Destinul unei cărţi 

Cărțile au destinul lor. Ani de zile am fost urmărit, aproape obsedat, de personalitatea lui Gheorghe Racoveanu, un teolog-polemist cum rar a mai avut țara aceasta. Am citit și recitit cu obstinație articolele din revista Predania”, editate impecabil în volumul „Predania și un Îndreptar ortodox cu, de şi despre Nae Ionescu teolog”, antologie prefațată și realizată de diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2001. 
Am înțeles că poți vorbi și mai ales scrie despre Biserică firesc, ontologic. Pentru că, la fel cum există o limbă de lemn a politicienilor şi a activiştilor de partid, există una asemănătoare în Biserică. Mulţi scribi îl cred pe Mântuitorul Hristos un fel de gumă de mestecat, îl introduc în toate frazele, într-un fel de gimnastică lingvistică. Încă din timpul comunismului, mai mulţi condeieri bisericeşti s-au obişnuit să nu spună mai nimic, dar să umple textele cu citate bombastice şi fragmente din Sfânta Scriptură. De aceea un Dumitru Stăniloae, Nae Ionescu, Gh. Racoveanu, Nichifor Crainic şi alţii rămân mari valori. Stilul lor e clar, cristalin, fără înflorituri obositoare… 
Evident, știam câte ceva despre Gheorghe Racoveanu, fidelul ucenic al lui Nae Ionescu. Dar a început să mă bântuie omul din spatele condeiului. Ani de zile am cercetat în Arhiva Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Volumul de faţă demonstrează că Securitatea a făcut câteodată – Doamne, ce paradox! – şi fapte bune. Asta, pentru că în Arhiva CNSAS găsești informații certe, de primă mână, dar și delaţiuni ordinare. Iată cum Bunul Dumnezeu şi Satana convieţuiau în Arhivele Securităţii! Șansa mea – sau poate așa a vrut pronia divină – a fost răbdarea. Dincolo de frânturi de declarații, informații, am descoperit Dosarul lui Gheor­ghe Racoveanu din Fondul Operativ, predat în 2004 ca urmare a unei Comisii Mixte SRI – CNSAS, dar și Dosarul din Fondul SIE al teologului exilului. 
CNSAS are în administrare peste 24 de kilometri liniari de arhivă documentară, a doua ca mărime din fostul spațiu comunist, dar aceasta nu este în totalitate clasificată. Motivul? Lipsa de fonduri! Efortul mi-a fost însă răsplătit, informațiile prezentate în această carte fiind inedite! 
Acest volum este unul al Răscumpărării. Simt că i-am întors ceva, m-am răscumpărat sau, mai corect spus, ne-am răscumpărat față de Gheorghe Racoveanu! 
Nu pot încheia fără să mulțumesc tuturor colegilor de la CNSAS, dar mai ales doamnei Laura Vlădoiu Stancu, director al Arhivei Centrale, care mi-a oferit informații de primă mână despre exilul lui Gheorghe Racoveanu. Din nefericire, excelenta teză de doctorat a domniei sale, „Exilul românesc din Germania în documentele Securităţii (1945-1965)”, așteaptă încă să vadă lumina tiparului. Informațiile din capitolul privind exilul lui Gheorghe Racoveanu îi aparțin în mare măsură. Un gând de gratitudine se îndreaptă și spre doamna Elena Rusu, consilier principal CNSAS, dar și spre prietenii de la editura Agnos, Romeo Petrașciuc și Raluca Toderel.

București, 22 septembrie 2013

Dr. Florian BICHIR,

membru al Colegiului CNSAS

 

Volumul se poate comanda de aici

Povestea zilei, 8-11-2013 – “Milostenie”

Povestea zilei Fara comentarii

– Să facem milostenie cu cerşetorii din faţa bisericii? Unii Părinţi spun că prin aceasta încurajăm cerşitul sau facem risipă, deoarece banii pe care-i dăm lor ar putea ajunge la alţii, care au cu adevărat nevoie de ei. Cuvioşia voastră ce credeţi?

– Dragă, e foarte greu să ştii ce ai de făcut. Dar dacă e şi unul care are trebuinţă?… Sfântul Ioan Gură de Aur zice că mai bine să dai de 99 de ori celui nevrednic decât să nu dai o dată celui vrednic. Ce milostenie facem cu oamenii aceştia? Sunt nişte sume foarte mici… Ai mei de-acasă ziceau că la cerşetori – se gândeau la cei care veneau din casă în casă, iar ei le dădeau faină, de exemplu – să le dai puţin, ca şi ei să se ostenească şi să caute faină pe la mai mulţi, că şi noi ne ostenim ca să avem faina pe care le-o dăm… se gândeau plugarii la munca pe care o desfăşoară ei. Adevărul este că nu le dai sume mari, iar unuia îi dai, altuia nu-i dai, că nu le poţi da la toţi… Dacă îţi spune conştiinţa ta să le dai, le dai, dacă-ţi spune altfel… Dragă, ăstea sunt lucruri care nu se pot rezolva aşa, dintr-o dată. Tot în Scriptură, undeva, parcă la Isus Sirah, spune că „să asude banul în mâna ta până când îl dai”. Aşa că lucrurile nu sunt foarte clare…

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei