Povestea zilei, 20-11-2013 – “Sa nu asculti de inima ta”

Povestea zilei Fara comentarii

– E mai bine să faci ascultare de duhovnic decât să-ţi asculţi inima, deşi simţi că ar fi mai potrivit să faci ce-ţi spune inima?

– Sfântul Marcu Ascetul zice, în Filocalie, „să nu asculţi de inima ta câtă vreme n-au fost înlăturate din ea patimile”. Aşa că inima ta te poate înşela, de multe ori, iar duhovnicul se presupune că are o conştiinţă superioară conştiinţei tale şi e mai bine să asculţi de duhovnic decât de inima ta. Numai că pot fi şi situaţii care nu-s destul de limpezi. De exemplu, Părintele Arsenie îi îndruma pe unii oameni în legătură şi cu căsătoria; şi unul se duce şi-i spune că ar vrea să se căsătorească cu o fată anume, iar părintele i-a zis să n-o ia; după o vreme, a venit cu alta: „Părinte, m-aş căsători cu fata asta. – Ia-o!” Însă s-au căsătorit, şi lucrurile n-au mers foarte bine. Şi-apoi se tot gândea el ce bine era dacă se căsătorea cu cea dintâi, pe care a zis părintele s-o lase. Nu-i foarte simplu… să ştiţi că ăstea nu-s nişte lucruri care merg aşa, cum ar merge la calculator, ci sunt nişte lucruri care merg în condiţiile pe care le ai. Eu, de exemplu, dacă m-aş fi căsătorit, nu-ntrebam pe niciun duhovnic; dacă mi-era dragă fata, mă căsătoream şi Doamne-ajută! Apoi vedeam eu ce păţesc… sau dacă păţesc ceva.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 19-11-2013 – “Intre parinti si prieten”

Povestea zilei Fara comentarii

– O persoană care este pusă să aleagă între părinţi şi prieten ce să facă? Părinţii nu sunt de acord cu prietenul pe care-l am.

– Păi, poate că au dreptate să nu fie de acord, poate că n-au dreptate… noi nu putem să realizăm nişte lucruri cu exclusivitate. În general, e bine să fie şi părinţii de acord, dar nu totdeauna se poate lucrul acesta, şi-atunci faci ce poţi, aştepţi momentul să-i convingi, aştepţi situaţii care pot să-l descopere pe acela ca om bun, pentru că să ştiţi că eu am cunoscut atâtea şi-atâtea cazuri de oameni care au avut o prietenie îndelungată, şi până la urmă au ajuns să se certe. Păi, înseamnă că şi prietenia aceea, o fi fost ea îndelungată, dar n-a fost cum trebuie să fie.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei