Povestea zilei, 25-02-2014 – “Daca pretuieste”

Povestea zilei Fara comentarii

– În cartea Hristoitia, Sfântul Nicodim Aghioritul subliniază importanţa purtării la gât de către creştini a sfintei cruci. Credeţi că dacă le facem cadou cruciuliţe celor apropiaţi ai noştri care nu ţin legătura cu Biserica, acest lucru îi va ajuta să conştientizeze că sunt creştini?

– Nu cred că are vreo legătură treaba asta… Dacă omul preţuieşte crucea, o preţuieşte şi o caută, dar dacă i-o dai aşa… Eu le-am mai spus şi la ai noştri, că ei mai merg pe la doctori şi-apoi le dau icoane… şi eu le zic: dragă, dar dacă pe omul ăla nu-l interesează icoana pe care i-o dai tu? Trebuie să ştii mai întâi: îl interesează ori nu-l interesează? Adică de ce să-i dai un lucru pe care el nu-l preţuieşte?

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 24-02-2014 – “Nimeni neispitit”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Antonie
Cuvântul 7:

Zis-a Arsenie – avva cel sfânt -:
„Ridică ispitele de pe pământ
şi nu va putea nimeni să se mai mântuiască!
Va trebui deci omul să ferească
amăgirea ispitelor.”
… În lumea drepţilor
nu va intra,- cum avva a grăit-
nimeni neispitit.

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 23-02-2014 – “Ce inseamna om desavarsit?”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce înseamnă „om desăvârşit”?

– Om perfect. Acuma, depinde în ce vezi perfecţiunea; perfecţiunea creştină se realizează în special prin iubire şi prin smerenie. Sfântul Isaac Sirul răspunde la întrebarea „ce este desăvârşirea?” spunând: „Desăvârşirea este un adânc de smerenie”. Domnul Hristos zice: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” (Matei 5, 48) în legătură cu iubirea. Sfântul Apostol Pavel, şi el, în legătură cu iubirea spune: „Peste toate, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3, 14). Deci două lucruri trebuie urmărite în special, la desăvârşire: iubirea şi smerenia. Bineînţeles că, dacă-i vorba de desăvârşire, desăvârşirea trebuie să fie în toate privinţele, adică nu trebuie să urmăreşti desăvârşirea numai pentru anumite virtuţi, ci orice virtute să fie dusă la ultima posibilitate. Deci ţineţi minte: desăvârşire înseamnă perfecţiune.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 22-02-2014 – “In timpul Revolutiei”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce aţi făcut în timpul Revoluţiei din 1989? Aţi urmărit desfăşurarea evenimentelor? V-au tulburat în vreun fel?

– Să ştiţi că n-am prea urmărit desfăşurarea evenimentelor. Acuma, eram bătrân deja… şi ziceam că tinerii au făcut revoluţia, iar bătrânii s-au uitat la televizor.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 21-02-2014 – “Interventie”

Povestea zilei Fara comentarii

– Dacă la nunta unor tineri creştini, unii dintre invitaţi fumează, este bine să fie opriţi?

– Păi, măi frate, nu te poţi băga în viaţa omului. Dacă fumează, fumează pentru el… dacă-l poţi opri, îl opreşti, dar dacă nu… poate că ai probleme mai multe oprindu-l decât lăsându-l. Nu cred eu că-i bine să te angajezi în treburi care nu ţin de tine. Dar, dacă de exemplu fumează undeva unde-i oprit fumatul, poţi să-i spui că acolo nu e voie să fumeze.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 20-02-2014 – “Nu fa tu”

Povestea zilei Fara comentarii

Odată [Moș Gheorghe] s-a dus la stâna Mănăstirii Neamț, unde se aflau cei trei frați călugări din Transilvania: Veniamin, Pamvo și Damaschin – vechi ucenici ai bătrânului. Iar ei fiind tulburați i-au spus:
– Moș Gheorghe, noi plecăm din Mănăstirea asta, că ne-am smintit!
– Dar de ce, drăguță?
– Nu mai este mântuire aici! Am văzut pe unul făcând cutare păcat, pe altul vorbind cutare lucru, pe altul certându-se, iar pe altul pârând pe frați.
Atunci bătrânul, deși era foarte blând, a strigat tare de trei ori:
– NU FĂ TU, BĂ! NU FĂ TU, BĂ! NU FĂ TU, BĂ! Că fiecare va răspunde pentru ale sale păcate. De ce vezi și judeci pe alții?…

Arhimandrit Ioanichie Bălan – Moșul Gheorghe Lazăr

Povestea zilei, 19-02-2014 – “Vrei sa fii bun?”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Antonie
Cuvântul 5:

„Spune-mi avva un cuvânt spre mântuire.
– De ţi-e dor de trăire
trebuie să păzeşti ce îţi spun:
vrei să fii bun?
Să-L ai mereu pe Cel viu înainte,
să te călăuzeşti după cărţile sfinte
iar în locul în care te-ai aşezat,
nemişcat
aşteaptă o vreme.
Dacă de acestea trei te vei teme…
… fii împăcat!
Vei fi izbăvit şi iertat.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 18-02-2014 – “Ce se intelege prin virtute”

Povestea zilei Fara comentarii

– Ce se înţelege prin „virtute”?

– Prin „virtute” se înţelege deprinderea în bine, fapta bună mereu repetată, care ajunge la o deprindere statornică în bine. Adică bunătate, iubire, nădejde, credinţă, răbdare… sau cele pe care le pomeneşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni, în capitolul 13: „Dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pizmă (deci de invidie), nu se laudă, nu se trufeşte, dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie (deci are blândeţe), nu pune la socoteală răul (nu-i pomenitoare de rău), nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea niciodată nu cade”. Deci toate acestea sunt virtuţi, adică deprinderi în bine întemeiate pe darul lui Dumnezeu şi pe strădania omului.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 17-02-2014 – “Prietenia”

Povestea zilei Fara comentarii

– Diferenţa mare de vârstă poate fi un obstacol în calea prieteniei între oameni?

– Acuma, depinde ce înţelegi prin prietenie, că să ştiţi că-i cam bai cu prietenia, în sensul că de multe ori, prietenie înseamnă, pentru mulţi, partener de viaţă, când e vorba de prietenia între un băiat şi o fată. Însă, când e vorba de o prietenie reală, deci nu o prietenie cu amestecare de anticipare a căsătoriei, atunci nu există nicio oprelişte, poţi să fii prieten, copil fiind, cu un bătrân… Prietenia desfiinţează vârstele, prietenia e un dar al lui Dumnezeu care se poate realiza… Dar, dacă prin prietenie se înţelege, cum am zis, mai mult o stare din aceasta, de partener de viaţă, în cazul acesta s-a degradat prietenia şi, de fapt, e altceva decât ceea ce se gândeşte. Mie mi s-a întâmplat, de pildă, că odată a venit la mine o fată pe care o chema Monica, iar eu am zis: şi eu am o prietenă pe care o cheamă Monica. Şi ea zice: „Nu se poate! – De ce nu se poate? – Pentru că dumneavoastră sunteţi călugăr şi n-aveţi voie să aveţi prietene”. N-a avut dreptate… în felul cum am eu prietene, poate să aibă orice călugăr prietene.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 16-02-2014 – “Invatati toate neamurile”

Povestea zilei Fara comentarii

– Domnul Hristos a spus: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15, 29), iar din pilda cu cei chemaţi la nuntă care n-au vrut să vină (Matei 22,1-14) înţelegem că păgânii au fost chemaţi la creştinism datorită refuzului evreilor de a-L primi pe Domnul Hristos. Ce s-ar fi întâmplat cu păgânii dacă evreii L-ar fi primit pe Domnul Hristos? Ar mai fi avut acces la creştinism?

– Nu ştim. Noi ştim ce ni se spune, nu ştim ce s-ar fi putut întâmpla. Ceea ce ştim noi este că Domnul Hristos le-a spus ucenicilor, în episodul cu femeia canaaneancă: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel”. În primă trimitere, au fost avuţi în vedere evreii, iar după aceea şi ceilalţi, cu vremea, pentru că Domnul Hristos, în Evanghelia de la Matei, are cuvintele: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile (…) învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 19-20). Deci avem cuvinte spuse de Domnul Hristos cu diferite ocazii şi în sensul că a fost trimis către oile cele pierdute ale casei lui Israel, dar şi că a fost trimis către toţi; numai că aceste cuvinte Domnul Hristos le-a spus în diferite împrejurări.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

« Precedenta