Povestea zilei, 15-02-2014 – “Traducianismul, creationsimul si preexistentialismul”

Povestea zilei Fara comentarii

– În Teologia dogmatică sunt prezentate mai multe teorii privind transmiterea sufletului de la părinţi la copii. Dumneavoastră spre care înclinaţi?

– Spre creaţionism. Sunt trei teorii, de fapt: traducianismul, creaţionismul şi preexistenţialismul. Preexistenţialismul susţine că Dumnezeu a creat toate sufletele de la începutul existenţei umane şi trimite în lume, prin părinţi, sufletul pentru fiecare fiinţă care se naşte; traducianismul susţine că Dumnezeu creează sufletele din sufletele părinţilor, iar creaţionismul – că Dumnezeu creează sufletele când e necesar să vină cineva în lumea aceasta. Acuma, acestea sunt păreri ale oamenilor, sunt lucruri pe care noi nu le putem dovedi, nu le putem urmări… doar atâta, că oamenii îşi dau o părere. Noi ştim că la slujbele noastre se spune: „Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, dar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din care am fost luat, la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă”; sau: „Chipul măririi Tale celei negrăite sunt, măcar că port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean raiului”. Deci credinţa noastră este că Dumnezeu ne-a creat. Cum? Dumnezeu ştie.

arhim. Teofil Părăian – Din ospăţul credinţei

Povestea zilei, 14-02-2014 – “Ia aminte la tine”

Povestea zilei 1 Comentariu

Din cuvintele avvei Antonie
Cuvântul 4:

„Fă-mă Doamne să ştiu pentru ce
sunt săraci şi bogaţi şi robie;
pentru ce unii mor în pruncie
în timpu’n care alţii prea mult îmbătrânesc;
de ce nedrepţii se îmbogăţesc
iar drepţii mor mai toţi în sărăcie?
„-Bietul meu muritor… lasă-Mi Mie
judecăţile ce îţi sunt de prisos.
Mai cu folos
şi cu mai multă rodire spre bine,
ţi-ar fi de-ai lua aminte la tine.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 12-02-2014 – “Judecarea altora”

Povestea zilei Fara comentarii

Un frate a greşit odată la Sketis, şi s-a făcut adunare, au trimis şi după avva Moise, dar el nu voia să vină. Atunci a trimis preotul după el, să-i spună: vino, că te aşteaptă lumea. El se ridică şi veni. Luă atunci un coş ciuruit plin cu nisip, pe care îl căra în spate. Ceilalţi, ieşindu-i în întâmpinare, îi spuseră:
– Ce e asta, părinte?
– Păcatele mele se scurg dinapoia mea şi nu le văd, şi am venit eu azi să judec păcatele altora.
Ei au ascultat, nezicând nimic fratelui, şi îl iertară.

Patericul egiptean

Povestea zilei, 11-02-2014 – “Vederea”

Povestea zilei Fara comentarii

Lipsa vederii nu este o lipsă simţită, privită în ea însăşi. Vreau să spun că mie mi se pare tot atât de normal că nu văd, cum li se pare celor cu vedere de normal că văd. Şi, ca să fiu înţeles, este locul să spun şi aceea că eu nu simt nevoia să văd ca să ştiu cum se prezintă lumea în latura ei cunoscută numai celor cu vedere, sub aspectul ei vizual. Mie îmi ajunge cât ştiu despre lume şi despre oamenii cu care vin în legătură. Nu mă stinghereşte cu nimic faptul că pentru a mă orienta am nevoie de cineva să mă ajute. Asta intră în normalul meu de viaţă.

M-am întâlnit o dată la mănăstire cu Vadim Tudor. O venit să-mi dea o carte, i-am dat şi eu una de Zorica Laţcu, şi zice el: „Eu v-am văzut pe dumneavoastră de mai multe ori – deci el o mai fost la mănăstire, cu mine n-o vorbit – iar dumneavoastră nu m-aţi văzut, pentru că Dumnezeu e nedrept”. Cred că o vrut să spună că Dumnezeu la unii le-o dat vedere iar la alţii nu le-o dat, şi deci e nedrept că nu le-o dat şi la ceilalţi care n-au vedere. Şi-am zis: „Poate Dumnezeul lui Vadim Tudor, dar al meu îi perfect!”

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 10-02-2014 – “Omul este si trup, nu e numai suflet”

Povestea zilei Fara comentarii

…a trecut pe la mine un tânăr care a fost la Părintele Arsenie. Şi ştiind eu că a fost la Părintele Arsenie, zic: „Măi, ce ţi-a spus Părintele Arsenie?” Şi tânărul acela spune: „Ştiţi ce mi-a spus? Oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină”. Se cunoaşte că Părintele a învăţat medicină şi că de fapt el îşi dădea seama că omul este şi trup, nu e numai suflet. Eu am dat un îndrumar pentru suflet. Părintele vine şi dă ceva pentru trup, şi zice:
Oxigen. Ce înseamnă asta? Aer cât mai bun, să trăieşti în aer cât mai bun.
Glicogen: să ai o hrană raţională, căci numai aşa poţi să ai un echilibru organic. Să ai glicogen, adică zahăr din ficat. Cum? Printr-o hrană raţională, nici mai mult nici prea puţin.
După aceea somn. Sunt unii care spun că e destul călugărului să doarmă un ceas. Dacă m-aş întâlni cu acela care a spus aşa, i-aş spune că nu are dreptate. Ştiţi de ce? Pentru că somnul e o binecuvântare de la Dumnezeu şi Părintele şi-a dat seama de lucrul acesta. De curând am găsit în volumul XI din Filocalie că trebuie să dormi cel puţin şase ore, e mai raţional Sfântul Varsanufie decât cel care a scris în Pateric că e destul să dormi numai un ceas. Şi Părintele Arsenie zicea că cel puţin şase ceasuri de somn continuu. Cel puţin, adică înseamnă şi mai mult. Bineînţeles nu vreo zece ceasuri, cum dorm unii acuma vara, se culcă pe la zece şi se scoală a doua zi tot pe la zece. E cam prea mult.
Al patrulea punct: să-ţi păstrezi hormonii, adică să nu faci risipă de energie sexuală. Şi Părintele şi noi care spovedim, întâlnim oameni dărâmaţi prin abuzuri şi de aceea îndrăznim să spunem: fiţi atenţi, nu faceţi abuz, nu faceţi risipă de energie sexuală.
Şi al cincilea punct: să ai concepţie de viaţă creştină, adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă, ştiu eu, yoga, zen şi altele.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 9-02-2014 – “Invatatura”

Povestea zilei Fara comentarii

V-am spus eu că de multe ori înveţi şi nişte lucruri care nu-ţi trebuie chiar în momentul în care le înveţi, dar care după aceea pot fi folositoare. Mama, Dumnezeu s-o odihnească, când citeam eu câte ceva şi studiam, zicea: „Mă copile, asta-ţi trăbuie la ceva, te-ntrabă cineva din ce-nveţi acuma, dai vreun examen?”. Şi ziceam: nu. „Mă copile, nu-ţi mai bate capul dacă nu te-ntrabă nimeni”. Aşa-i pentru cineva care nu are preocupări intelectuale. Când lucram la licenţă şi nu mai gătam odată şi vedea mama că fac şi stric şi mai scriu odată, zicea: „Apoi tu de aceea nu mai gaţi odată, că tot faci şi strâci. Fă dintr-o dată”. Nu merg lucrurile, nu le-nţelegi dacă nu le faci, dacă nu eşti în ele nu le-nţelegi.

Îmi pare bine că mi-am bătut capul cu învăţătura, că acuma mi-l pot dezbate.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 8-02-2014 – “Doctore! Vindeca-te intai pe tine!”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Antonie
Cuvântul 3:

Părinţii cei de demult, – cuvioşii –
când se retrăgeau în pustie
spre a afla apă…
… apă vie,
mai întâi îşi vindecau neputinţele.
Suferinţele
făceau din ei doctori aleşi.
Și numai apoi vindecau pe cei din nevoi.
Însă noi,
înainte de a ne vindeca singuri
de ispite şi de foame şi gânduri,
încercăm să vindecăm pe străini.
Și puţini
aud cuvintele poruncitoare, divine:
„-Doctore! Vindecă-te întâi pe tine.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 7-02-2014 – “Teologia adevarata”

Povestea zilei Fara comentarii

După experienţa pe care o am, am ajuns la concluzia că Teologia îţi dă doar informaţii, nu şi convingeri. Părintele Arsenie zicea că „cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă”, deci de la informaţie la convingere. Mai zicea Părintele că „teologie pot studia şi păgânii” şi că „adevărata teologie nu se învaţă din cărţi, ci din viaţa trăită după voia lui Dumnezeu”. Teologia adevărată o face Duhul Sfânt în noi, pe măsura curăţiei inimii, după cuvântul Domnului Hristos: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 6-02-2014 – “Sa ne fie mila de oameni”

Povestea zilei Fara comentarii

În 1965 m-am dus la Părintele Arsenie Boca cu un student de la Teologie care se pregătea pentru preoţie. A zis Părintele către el – eu eram numai diacon – : „Mă, o să ajungi preot, să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”. Cred că Părintele i-a spus lui ca să aud eu. Nu vă puteţi închipui de câte ori m-am gândit eu la cuvintele acestea: să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. Poate că eu nu am ajuns la înţelegere câtă ar trebui să am, dar cuvintele acestea mi sau împlântat în minte şi le am în vedere: să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. Pentru că oamenii nu pot mai mult decât fac. Asta înseamnă să ne fie milă de oameni că nu pot mai mult, că dacă ar putea mai mult ar fi şi mai fericiţi şi ar fi mântuiţi şi ar fi mai bine de ei.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

Povestea zilei, 5-02-2014 – “Nu trebuie sa te formalizezi”

Povestea zilei Fara comentarii

Lui Dumnezeu să-I slujeşti cu structura ta şi cu firea ta, nu trebuie să te formalizezi. Din Pateric aflăm despre doi părinţi cu totul deosebiţi ca structură şi anume: Avva Arsenie, care era un tip introvertit şi distant (poate de aceea era distant fiindcă era mai mult cu gândul la Dumnezeu), îi respingea pe oameni, se retrăgea. Şi celălalt, Sfântul Moise Arapul, despre care în Filocalie Părintele Ioan Casian spune că a fost cel mai iscusit dintre părinţii pe care i-a întâlnit în pustia sketică. Spune că Sfântul Moise, „cel dintre tâlhari”, care a devenit sfânt după ce mai întâi a fost el însuşi tâlhar, a fost cel mai iscusit dintre părinţi. Şi acesta era un om foarte comunicativ. Se punea problema: care este mai bine primit în faţa lui Dumnezeu, cel comunicativ sau cel distant? Şi s-a arătat într-o vedenie unui părinte două corăbii care mergeau pe râu; una era cu Avva Arsenie, şi Duhul Sfânt era asupra lui, iar cealaltă era cu Sfântul Moise Arapul şi îngerii îl hrăneau cu faguri de miere. Deci amândoi erau primiţi la Dumnezeu, fiecare în felul lui lucrând. Şi ne pare foarte bine de treaba asta, fiindcă mie, care sunt mai deschis, mai comunicativ, mi-ar trebui foarte mult să mă obişnuiesc să fiu departe, să
fiu rezervat, să fiu distant, să mă izolez. Eu nu sunt un tip care să mă izolez şi nici nu e necesar lucrul acesta, că dacă aş crede lucrul acesta aş face tot posibilul să fiu aşa.

arhim. Teofil Părăian – Veniţi de luaţi bucurie

« Precedenta Urmatoarea »