Povestea zilei, 31-12-2014 – “Oboseala”

Povestea zilei Fara comentarii

Oboseala trupească, atunci când nu are un sens duhovnicesc sau mai degrabă când nu porneşte dintr-o nevoie duhovnicească, ca să fie justificată, îl sălbăticeşte pe om. Chiar şi căluţul cel mai liniştit începe să dea cu copita atunci când este obosit peste măsură. Şi cu toate că n-a avut obicei rău, îl dobândeşte în timp, deşi pe măsură ce creşte ar trebui să fie tot mai cuminte.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 30-12-2014 – “Materie, raspandire”

Povestea zilei Fara comentarii

Cu muncă şi grijă multă se uită de Dumnezeu. Părintele Tihon spunea: “Faraon dădea muncă multă şi mâncare multă israeliţilor, ca să uite de Dumnezeu”. În vremea noastră, diavolul i-a absorbit pe oameni în materie, în răspândire. Muncă multă, mâncare multă, ca să uite de Dumnezeu şi astfel să nu poată – sau mai bine zis să nu vrea – să pună în valoare libertatea ce li se dă ca să-şi sfinţească sufletul. Însă din fericire de aici iese şi ceva bun, fără ca diavolul să vrea: oamenii nu au prilejul să păcătuiască atâta cât ar voi.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 29-12-2014 – “Grija”

Povestea zilei Fara comentarii

– Părinte, grija depărtează totdeauna de Dumnezeu?

– Ascultă de la mine următorul lucru. Când un copil se joacă şi este absorbit de jucării, nu-şi mai dă seama dacă tatăl lui este alături şi-l mângâie. Dar dacă-şi va întrerupe puţin joaca, atunci îşi dă seama. Tot astfel şi atunci când avem vreo grijă, nu putem pricepe dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, iar noi nu simţim. Ia aminte să nu risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ţi-o împrăştii fără rost, iar după aceea îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscaturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fi la fel ca starea lui Cain, cu nelinişte şi oftaturi pe care ţi le va pricinui aghiuţă, ce va fi alături de tine.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 28-12-2014 – “Iubirea de arginti”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Isaia
Cuvântul 9:

„Iubirea de arginţi e necredinţa
că Cel ce ţi-a dat viaţa şi fiinţa
iţi e priveghetor.
E deznădejdea către sfântul dor
al unicului tată creator
pentru a Sa făptură.
Este iubirea cea peste măsură
a tot ce e de lut în jurul tău.
Este nefrica pentru gândul rău.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 27-12-2014 – “Lucrarea care se face cu liniste si rugaciune se sfinteste”

Povestea zilei Fara comentarii

– Părinte, oare nu este mai bine ca un lucru să fie făcut mai pe îndelete, ca să ne putem câştiga liniştea?

– Da, fiindcă atunci când lucrează cineva cu linişte îşi păstrează pacea şi îşi sfinţeşte întreaga zi. Din păcate, n-am înţeles că atunci când lucrăm ceva prea repede dobândim nervozitate, iar lucrarea care se face cu nervozitate nu este sfinţită. Scopul nostru nu trebuie să fie a face multe şi să fim într-o continuă nelinişte. Căci aceasta este o stare diavolească.
Lucrul de mână care se face cu linişte şi rugăciune se sfinţeşte şi sfinţeşte şi pe cei care îl folosesc şi astfel are sens obiceiul ca mirenii să ceară lucru de mână de la monahi ca binecuvântare. În timp ce lucrul făcut cu grabă şi nervozitate transmite această stare diavolească şi celorlalţi. Treaba grăbită, făcută cu nelinişte, este caracteristica oamenilor celor mai lumeşti. Sufletele tulburate care lucrează transmit tulburare şi prin lucrul lor de mână, iar nu binecuvântare. Dacă aţi şti cât de mult influenţează starea omului lucrul de mână pe care îl face, chiar şi lemnul unor obiecte făcute de el! Înfricoşător lucru! Rezultatul muncii omului este pe potriva stării în care se află atunci când o face. Dacă este nervos, se mânie şi înjură, ceea ce face nu va avea binecuvântare, iar de cântă, de rosteşte rugăciunea, se sfinţeşte lucrul său. Unul e lucru diavolesc, iar celălalt dumnezeiesc.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 7-12-2014 – “Fara grija”

Povestea zilei Fara comentarii

– Părinte, se poate ca omul să nu îşi dea mintea şi inima la nici una din treburile sale?

– Când treaba este simplă, nu este nevoie ca mintea să fie absorbită. Însă atunci când munca este complexă, se justifică puţină absorbire a minţii, nu însă şi a inimii.

– În ce fel poate fi absorbită inima?

– În ce fel? Diavolul o droghează cu “morfină”!!! El fură inima prin iubirea de sine. Dar atunci când inima este dăruită lui Dumnezeu, cugetarea va fi şi ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă.

– În ce fel trebuie să înţelegem expresia “fără grijă”?

– Atunci când lucrezi, să nu-L uiţi pe Hristos. Să-ţi faci treaba cu bucurie, iar cugetarea şi inima să-ţi fie la Hristos. Atunci nici nu te vei obosi, şi vei putea lucra şi cele duhovniceşti.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 6-12-2014 – “Nemanie”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Isidor

L-au întrebat fraţii pe Isidor
„-De ce dracii de tine fug cu zor?
-Pentru că de când rasa-am îmbrăcat
clipă de clipă cu mânia m-am luptat
și n-am lăsat-o să îmi urce pan’ la gât.
-Numai atât?
-E de ajuns, căci dincolo de nemândrie
dracii se tem la fel de nemânie.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor