Prima aparitie la Editura Alias – Romanul “Chipul” de Sorin David

Anunturi, Cartile noastre Fara comentarii
Chipul 
Sorin David
 
<b> Chipul </b> <br> Sorin David

Incredibil cum te poate fura o carte! Un roman cu iz detectivistic, o lecție despre moarte și viață, despre modul articulării vieții cu moartea în exercițiul propus de Dumnezeu: trecerea omului de la chip la asemănare. Autorul nostru, Sorin David, propune o scară interioară de lectură care merită urmărită. Trecerea de la închipuire la chip și apoi la asemănare. Nuanțele din Ruiz Zafon ori Julia Navarro m-au atras definitiv în jocul unei construcții reportericești de marcă. Nu, nu am de gând să vă povestesc romanul, ci doar să vă îmbiu să aveți încredere în incredibila spiritualizare a morții la care cheamă paginile sale, să identificați un mod nou de a spune că iubiți, că vă pasă, că e important ceea ce vedeți și simțiți. O forță a cuvântului curat, naiv poate în raport cu forțările limbii române la care asistăm în ultima vreme, un cuvânt care zidește. E semn că autorul știe nu doar să folosească darul cuvintelor, ci și să le pună să dăruiască celorlalți adevărurile necesare vieții. Imediate și veșnice.
Incredibil cum te poate fura o carte… Un soi de scenariu avid de un regizor. Imagini, icoane, oameni. Într-un joc al descoperirii CHIPULUI. Nu pot decât să-mi doresc continuarea, să-l rog pe autor să continue să scrie. Merită…
Citiți și vedeți că așa este!

Pr. Constantin Necula

Povestea zilei, 21-01-2015 – “Nelinistea si plictiseala”

Povestea zilei Fara comentarii

Tinerii de astăzi seamănă cu maşinile noi ale căror uleiuri sunt îngheţate. Trebuie să li se încălzească uleiurile ca să poată porni maşinile, altfel nu se poate. Vin la mine la Colibă copii plictisiţi şi mă întreabă: “Ce să fac, Părinte? Cum să-mi petrec timpul? Mă cuprinde plictiseala”. “Să găseşti ceva de lucru, măi copile”. “Am bani, ce să fac cu serviciul?”, îmi răspunde. “Dar Sfântul Apostol Pavel spune: «Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce»”. Trebuie să lucrezi ca să mănânci, deşi ai bani. Munca îl ajută pe om ca să i se dezgheţe uleiurile maşinii lui. Ea creează. Dă bucurie şi ia neliniştea şi plictiseala. Aşa, măi voinice, caută să găseşti ceva de lucru care să-ţi placă măcar cât de puţin, încearcă şi vei vedea!”.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 20-01-2015 – “Duh lumesc”

Povestea zilei Fara comentarii

Un copil din Halchidichi a dat examene la trei facultăţi şi a reuşit la toate trei; la una primul, la alta al doilea, dar el îşi dorea mai mult să lucreze ca să-şi uşureze tatăl care muncea la o mină. Aşadar n-a mers să studieze, ci a început de îndată să lucreze. Sufletul acesta este medicament pentru mine. Pentru astfel de copii aş muri. Însă cei mai mulţi tineri au fost influenţaţi de duhul lumesc şi s-au vătămat. Au învăţat să se intereseze numai de ei înşişi; nu se gândesc deloc la semenul lor, ci numai la ei înşişi. Şi cu cât îi ajuţi mai mult, cu atât cad în mai multă lenevie.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 19-01-2015 – “Osteneala”

Povestea zilei Fara comentarii

Astăzi cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii şi nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal şi multul confort. Lipseşte mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră izbândă atunci când reuşesc ceva fără osteneală, când se aranjează materialiceşte, şi nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, de ar fi înfruntat lucrurile duhovniceşte, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoinţă.
Acum toți, mici şi mari, caută lucrul uşor. Oamenii duhovniceşti caută să se sfinţească cu mai puţină osteneală. Mirenii cum să scoată cât mai mulţi bani fără să lucreze. Iar tinerii cum să treacă examenele fără să înveţe; cum să-şi ia diploma fără să plece de la cafenea. Şi dacă este cu putinţă, să telefoneze de la cafenea ca să afle rezultatele. Da, până acolo au ajuns. Mulţi tineri vin la Colibă şi îmi spun: “Fă rugăciune să trec examenele”. Nu învaţă şi spun: “Dumnezeu mă poate ajuta”. “Învaţă, îi spun, şi fă şi rugăciune”. De ce să învăţ, îmi spune, Dumnezeu nu mă poate ajuta şi aşa?”. Adică Dumnezeu să-i binecuvânteze lenea? Nu se poate aceasta. Dacă copilul învaţă, dar nu prinde, atunci îl va ajuta Dumnezeu. Există copii care nu ţin minte sau nu înţeleg, dar se străduiesc. Pe aceştia îi va ajuta Dumnezeu să devină foarte inteligenţi.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 18-01-2015 – “Incordare”

Povestea zilei Fara comentarii

– Părinte, ați spus ca nu ajungeți niciodată la încordare nervoasă. Cum se face asta?

– Da, nu ajung, pentru că lucrurile nu le înfrunt cu mintea. Pe mine, dacă ma doare capul, mă doare sau din pricina răcelii sau a tensiunii scăzute. Și am atâtea de rezolvat. În fiecare zi am pe cei ce vin cu problemele lor, cu durerea lor. Mă gândesc apoi și la cei ce au de trecut pe la mine cu diferite greutăți, la bolnavi etc. Și dacă cineva se face bine, nu-mi spune că s-a făcut bine, ca sa ma bucur și eu puțin, și astfel continui să mă rog pentru el.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Povestea zilei, 17-01-2015 – “Iosif”

Povestea zilei Fara comentarii

Din cuvintele avvei Ioan Colov

„Smerenia pe losif l-a făcut fericit;
nu fraţii săi l-au vândut în Egipt
căci putea spune că le este frate.
Dar plin de dragoste şi bunătate,
zidit cu al smereniei odor,
l-a pus aceasta în străini cârmuitor.”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Povestea zilei, 16-01-2015 – “Abel si Cain”

Povestea zilei Fara comentarii

Să ne uităm şi în cazul lui Abel şi al lui Cain. Oare Dumnezeu a făcut altfel pe Abel şi altfel pe Cain? Nu, ci Abel a lucrat corect cu mintea pe care i-a dat-o Dumnezeu. S-a gândit: “Dumnezeu mi-a dăruit o turmă întreagă. Să nu-I dau nici măcar un singur miel?”. Şi junghie mielul cel mai bun. Cain a luat grâu cu pleavă şi l-a adus jertfă lui Dumnezeu. Unul a adus mielul cel bun, celălalt pleavă netrebnică. Ei bine, nu vrei să dăruieşti un miel, dăruieşte cel puţin nişte grâu curat. Din păcate ia grâu cu pleavă şi îi dă foc. Ce a dăruit unul şi ce anume celălalt? Dumnezeu s-a bucurat de jertfa lui Abel. După aceea însă Cain a început să-l invidieze pe Abel şi l-a omorât. Astfel Dumnezeu a luat pe Abel în Rai, iar celălalt umbla ca o fiară sălbatică prin păduri. Fireşte, Dumnezeu a dat libertate omului, dar Abel a ştiut să o valorifice.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan