Mănăstirea Râmeţ îşi va prăznui marţi şi miercuri ocrotitorii, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi pe Sfântul Ierarh Ghelasie

În fiecare an la 29 iunie Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cei ce sunt între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori şi căpeteniile ucenicilor lui Hristos – cum îi numeşte Biserica în slujbele Sale.

Ierarhul nostru IPS Andrei va participa încă din ajun la slujbele oficiate cu ocazia hramul Mănăstirii Râmeţ, unde va fi însoţit de Părintele Remus Onişor, Consilier Administrativ - Bisericesc al centrului nostru eparhial.

Părintele Atonie Cătinean, duhovnicul mănăstirii, ne-a informat că slujbele închinate Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel vor începe luni seara de la ora 19.00. Va fi Priveghere ce va cuprinde Vecernia Mare, Litia, Utrenia şi Ceasurile. Marţi dimineaţa, de la ora 7.00 se va oficia Taina Sfântului Maslu, Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, iar de la ora 10.00 Sfânta Liturghie arhierească.

Miercuri, 30 iunie 2010, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe Sf. Ierarh Ghelasie ale cărui sfinte moaşte se află la Mănăstirea Râmeţ. Părintele Antonia ne-a precizat că slujbele vor începe de marţi seara de la ora 19.00 cu Priveghere, ce va cuprinde Vecernia Mare, Litia, Utrenia şi Ceasurile, iar miercuri dimineaţa de la ora 8.00 se va oficia Taina Sf. Maslu şi Acatistul Sfântului Ierarh Ghelasie, iar de la ora 10.00 Sfânta Liturghie.

Sursa: Radio Reîntregirea

Vezi si:

• IPS Andrei la hramul mănăstirii de la Cergău (Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ)

• Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmet

Focul cel ceresc încălzeşte inima şi luminează mintea

Pastorala de Paşti 2010 a IPS Andrei al Alba Iuliei

† A N D R E I ,

Din harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Alba-Iuliei,
preacucernicului cler,
preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi,
urarea ca Hristos Cel înviat din morţi
să vă încălzească inimile şi să vă lumineze minţile!

Iubiţi fraţi şi surori,

Plini de tristeţe, cu inima îndurerată, cu sufletul rece şi cu mintea întunecată, Luca şi Cleopa mergeau în ziua de Paşti „la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus” (Luca 24,13).

Erau marcaţi şi dărâmaţi de Patimile la care fusese supus Învăţătorul lor. Cel ce le sădise în suflet nădejdea în nemurire şi într-o Împărăţie Veşnică a fost răstignit ca marii făcători de rele şi zăcea în mormânt de trei zile.

Zvonurile aduse de nişte femei pioase că nu L-au găsit pe Domnul Hristos în mormânt, că îngerii le-ar fi spus că a înviat, nu i-au convins. Erau mai dezorientaţi şi mai trişti ca oricând. Pentru că duhul întristării paralizează toate puterile sufletului. „Precum molia roade haina şi caria lemnul, aşa întristarea distruge sufletul omului”.

Şi iată că „pe cale” li se alătură un călător. Era Hristos Cel înviat, dar ei nu-L recunoşteau. Călătorul cel Străin a intrat în vorbă cu ei: „«Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru?» Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare” (Luca 24, 17).

Intrigaţi că Străinul nu ştie tragedia ce s-a petrecut la Ierusalim, I-au relatat cu lux de amănunte pătimirea Domnului Iisus Hristos, concluzionând: „Noi nădăjduiam că El este Cel Ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea” (Luca 24, 21).

Străinul, cu răbdare, întemeindu-Se pe Scripturi, i-a încredinţat că toate acestea trebuiau să se întâmple. Şi a încheiat dojenindu-i cu bunătate: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?” (Luca 24, 25-26).

Într-acestea au ajuns la Emaus. Străinul se făcea că vrea să-şi continue drumul. Cei doi L-au rugat stăruitor: „Rămâi cu noi, că este spre seară şi s-a plecat ziua” (Luca 24, 29). Aşezându-se la masă, dintr-o dată, Străinul a început Liturghia. „Luând El pâinea, a binecuvântat şi frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei” (Luca 24, 30-31).

Citeste mai departe…

Mare sărbătoare în Ardeal.

Marţi, 21 octombrie 2008, Biserica Ortodoxă îi va pomeni pe Sfinţii Mărturisitori Ardeleni: Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie, a Sfântului Mucenic Nicolae Oprea şi a Sfinţilor preoţi Mărturisitori Ioan şi Moise Măcinic, trăitori în veacul al XVIII-lea.

La Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia se va oficia luni, 20 octombrie 2008, de la ora 18.00 Vecernia mare cu Litie, iar a doua zi, marţi, 21 octombrie 2008, de la ora 8.30 Utrenia şi de la ora 10.00 Sfânta Liturghie.

Vor participa mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Preasfinţitul Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Gherasim Episcopul Râmnicului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei şi Preasfinţitul Vasile, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Sursa: Radio Reintregirea

„Marea trecere” – Pastorala de Paşti a IPS Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei

† A N D R E I ,Din harul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Alba-Iuliei,
Sfinţitului cler,
Cuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi,
binecuvântare de la Hristos cel înviat,
Care ne trece „de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”

Citeste mai departe…

Va prezentam o conferinta mai veche (2003) a IPS Andrei despre trasaturile dragostei.

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. ”

Puteti asculta online aceasta conferinta:

.

Sau sa o descarcati de la Ortodoxmedia.com

Va dorim o auditie cu folos.

„Dumnezeu îi vrea pe tineri curaţi”
interviu cu IPS Andrei Andrecuţ - al Alba Iuliei

Î. P. S. Părinte Arhiepiscop, tinereţea e o vârstă privilegiată, deplină, însă şi o vârstă a cumplitelor vulnerabilităţi. În raport cu realităţile lumii de astăzi, e preferabil sau nu să fii tânăr?

Oricâte probleme ar avea tinerii, totuşi viaţa le stă în faţă şi încă sufletul nu li s-a pervertit. Chiar dacă conjunctura în care trăiesc îi face uneori să cadă, căderile lor încă nu au devenit o patimă de netămăduit. Vedeţi d-tră, şi Mântuitorul Hristos li se adresa cu drag tinerilor. Ei sunt cu sufletul deschis, receptivi, şi dacă are cine să îi formeze bine, ei pot schimba această lume, aşa cum este ea, cu toate păcatele şi relele din ea.

Care sunt, după experienţa Î. P. S. Voastre, cele mai grele ispite care se abat asupra tânărului de azi?

Citeste mai departe…