‡ L A U R E N Ţ I U,

DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI
MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har,
milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Hristos Se naşte - slăviţi-L!
Hristos din ceruri - întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ - înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul!”

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Ca în fiecare an, inimile noastre sunt copleşite de bucuria duhovnicească a credinţei mântuitoare, ascultând acest îndemn dumnezeiesc, cuprins în această minunată cântare liturgică, prin care Biserica Ortodoxă slăveşte praznicul luminos al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
De aproape două mii de ani Îl primim ca români ortodocşi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, în locaşurile de cult, în casele şi în vieţile noastre, cântând şi teologhisind împreună cu sfinţii îngerii şi cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care inspirat au alcătuit imnele şi rugăciunile slujbelor noastre liturgice.

Iubiţi credincioşi,

Citeste mai departe…

CUVÂNT PASTORAL
PENTRU CONSTITUIREA FONDULUI
FILANTROPIC EPARHIAL 2010
Sibiu, 2009

† LAURENŢIU
DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL
SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Cinului monahal, preacucernicilor protopopi
şi preoţi şi tuturor dreptcredincioşilor creştini
ortodocşi din de Dumnezeu păzita noastră eparhie:
har, milă, pace şi spor întru toate de la Dumnezeu,
iar de la noi, arhierească binecuvântare!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit şi anul acesta Preabunul Dumnezeu să ajungem în binecuvântatul post al Naşterii Domnului, rânduit de Sfânta noastră Biserică ca o perioadă de pregătire pentru înţelegerea şi trăirea misterului negrăit al iubirii lui Dumnezeu arătat în istoria mântuirii neamului omenesc şi actualizat pentru noi la fiecare Sfântă Liturghie. Această Iubire negrăită şi adesea neînţeteasă pentru noi este singura cale prin care ne aflăm creşterea şi adevărata noastră împlinire, ca fiinţe create după chipul lui Dumnezeu şi chemate să ajungem la asemănarea cu El.

Citeste mai departe…

Vindecarea slugii sutasului
Duminica a IV-a după Rusalii - Matei 8, 5-13

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Imi place sa-mi reamintesc, de fiecare data cand Dumnezeu ne randuie cate o mare bucurie, de un lucru care e mai presus de orice si care constituie pentru noi un criteriu de echilibru, si anume acela ca nimic nu este intamplator in lumea aceasta, de la cele mai marunte lucruri, pana la cele mai frumoase si mai incantatoare. Si aduc ca marturie un cuvant scripturistic.

Mantuitorul le spune ucenicilor: “Nici un fir de par din capul vostru nu se va ridica fara voia lui Dumnezeu.”Iata, prin randuiala Bunului Dumnezeu, ne aflam astazi, din nou, intr-o alta sarbatoare, intr-o noua Duminica a intalnirii cu Dumnezeu, de aceasta data pe drumul inspre Capernaum. Orice intalnire cu Dumnezeu este o sarbatoare, o inviere, un prilej de mare bucurie! In aceasta bucurie se inscrie si sarbatoarea de astazi, pentru ca ea nu este o simpla duminica, ci este o duminica pregatitoare si pilduitoare pentru viata noastra duhovniceasca, de crestini aflati pe calea spre Hristos.

Ne spune Sf. Evanghelie ca “in vremea aceea, pe cand Iisus intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit”.

Citeste mai departe…

Despre grijile vietii
Duminica a III-a după Rusalii - Matei VI, 22-33

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Duminica aceasta este una a Proniei divine, a Celui Care a creat si pazeste intreaga omenire, de la facerea lumii si pana acum.

Iata-ne, iubitilor, din nou in sarbatoare. Momentele de sarbatoare sunt pentru noi nu numai oaza de lumina, ci si momente de intarire, momente de fortificare spirituala. Stim fiecare dintre noi, din experienta zilnica, faptul ca avem nevoie de odihna trupeasca si spirituala, ca sa putem sa ne indeplinim indatoririle pe care le avem in lumea aceasta. Cu atat mai mult cu cat sarbatorile sunt pentru noi niste evenimente care nu-s din lumea aceasta, ci sunt evenimente dumnezeiesti, pentru ca in ziua respectiva recapitulam, prin Sf. Liturghie, re-crearea cerului si a pamantului, Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Evanghelia de azi vine sa ne arate cum suntem, de fapt, in viata noastra de zi cu zi. Adica vine sa ne spuna despre zbaterea, grija noastra zilnica indreptata mai mult inspre ce mancam, spre cu ce ne imbracam, incotro sau spre ce ne uitam, atentionandu-ne, totodata, ca daca Ii slujim lui Dumnezeu, nu mai putem sluji nimanui altcuiva. Si ca toate aceste griji sunt doar ale lui Dumnezeu, si ele trebuie lasate in grija Sa.

Citeste mai departe…

Cuvant la Duminica Sfintilor Romani

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Stim cu totii ca sfintenia este un atribut al Dumnezeirii, si noi, teologii, o definim ca stare continua a firii noastre, a vietii noastre sau starea vietii conforma cu fiinta. Insa aceasta stare numai la Dumnezeu este deplina.

Adica ceea ce face Dumnezeu este conform cu Fiinta Lui. El este Sfintenia absoluta! Toate slujbele pe care le facem noi nu au alt rod decât sa transmita spre noi sfintenia lui Dumnezeu. De aceea Biserica este numita “Laborator al Sfinteniei”. Ce înseamna “Laborator al Sfinteniei”? Locul unde mergi si te sfintesti. Înseamna ca si noi avem posibilitatea sa ne împartasim din sfintenie.

Citeste mai departe…

Marturisitorii lui Hristos
- Duminica Tuturor Sfinţilor -

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Sfintenia lui Dumnezeu nu este ceva care se alege si se da numai unora, ci la sfintenia lui Dumnezeu avem acces fiecare. Putem sa devenim fiecare sfinti. Suntem apropiati de sfintenie daca viata noastra este conforma cu randuiala lui Dumnezeu, daca viata noastra implineste poruncile lui Dumnezeu.

Biserica a randuit pentru fiecare Sfant o sarbatoare anume, sarbatoarea trecerii lui spre viata vesnica, sarbatoarea nasterii spre viata cea vesnica. Noi, oamenii, ne serbam ziua nasterii, dar nu stim, de fapt, ca ziua noastra cea mai importanta este ziua botezului nostru, este ziua in care ne-am nascut pentru viata cea noua in Hristos. Ne mai aducem aminte sau retinem ziua in care am fost botezati?

Citeste mai departe…

Cat de mare si de minunata este taina Bisericii!…

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Ne-a invrednicit Preabunul Dumnezeu sa ajungem si in acest an la slavitul praznic al Cincizecimii, sarbatoarea implinirii fagaduintelor facute de Mantuitorul Sfintilor Sai Apostoli, telul si scopul final al iconomiei mantuirii.

In marea Sa milostivire catre neamul omenesc, Fiul lui Dumnezeu a ridicat firea noastra omeneasca la cer, la dragostea lui Dumnezeu-Tatal, a umplut-o de mireasma vietii dumnezeiesti, coplesindu-o cu darurile Duhului Sfant. De aceea Hristos a patimit, de aceea a inviat si s-a inaltat la cer, pentru ca Duhul Sfant sa se salasluiasca in umanitatea Sa si pentru ca aceasta noua umanitate sa-si faca salas in sufletele noastre: „firea noastra s-a urcat cu zece zile inainte pe tronul imparatesc, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, si Duhul Sfant a coborat azi la firea noastra. A urcat Domnul parga noastra si a coborat Duhul Sfant… Voind sa arate ca a impacat pe Tatal cu firea noastra, i-a trimis indata darurile impacarii. Noi am trimis credinta si am primit darurile, I-am trimis ascultarea si am primit indreptarea“ (In Sanctam Penticostem, PG 50, 456).

Prin pogorarea Duhului Sfant s-a pus inceputul impartasirii noastre din viata dumnezeiasca, din darurile de care este plina umanitatea lui Hristos. Mantuitorul S-a inaltat la cer si toate darurile umanitatii Sale ni le trimite noua prin venirea Sfantului Duh. Aceasta viata dumnezeiasca, care trece acum din umanitatea lui Hristos in umanitatea noastra, prin lucrarea Sfantului Duh, este Biserica. Hristos este capul Bisericii, iar noi madularele ei. Prin pogorarea Sfantului Duh suntem uniti cu Hristos si curge in noi, de acum inainte, ca un sange viata umanitatii Lui indumnezeite. „Sunt cuprins de spaima, spune Sfantul Grigorie Teologul, cand cuget la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Intelepciunea lui Hristos, Duhul Infierii. El ne creeaza din nou in Botez, in Inviere… Izvor al luminii si al vietii, El face din mine o Biserica, ma indumnezeieste, ma desavarseste“ (Oratio XXXI Theologica V, PG 36, 159BC).

Citeste mai departe…

Credinta cea adevarata
(Duminica a VII-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Duminica ce uneste Inaltarea si Rusaliile are o semnificatie deosebita pentru Sfanta noastra Biserica. Ea este dedicata Parintilor ce au participat la Primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, de la care am primit si pastram neschimbata pana astazi formula marturisirii mantuitoare a dreptei credinte sau Crezul, cum il numim de obicei.

Crezul, pe care il stim cu totii - caci il rostim prima data (sau este rostit de nasi in numele nostru) la Taina Sfantului Botez, iar apoi la fiecare Sfanta Liturghie -, expune, pe scurt, continutul credintei noastre: Credem si marturisim pe Unul Dumnezeu, cunoscut si preaslavit in Treimea cea de o fiinta si nedespartita, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Credem si marturisim ca Fiul, Dumnezeu adevarat, S-a pogorat din ceruri si S-a facut om adevarat, prin conceperea si nasterea din Preacurata Sa Maica, Pururea Fecioara Maria. Credem si marturisim ca a patimit si S-a rastignit, ca a murit si a fost ingropat, evenimente mantuitoare pentru a caror praznuire anuala ne-am pregatit de-a lungul Postului Mare si de a caror incununare cu Invierea Sa cea de a treia zi ne-am bucurat, iata, timp de patruzeci de zile, pana la Praznicul Inaltarii Domnului.

Citeste mai departe…

Crucea singuratatii
(Duminica a IV-a după Paşti, a Slăbănogului - Ioan 5, 1-5)

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Astazi Domnul ne asteapta langa Poarta Oilor, sa dea vindecare unui slabanog. E una dintre cele mai frumoase, dar si cele mai pilduitoare Evanghelii. Pentru ca, dupa cum am auzit, ea poarta in sine o durere extraordinara. Spune slabanogul Evangheliei de astazi: “Doamne, nu am om ca sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa; ca, pana vin eu, altul se coboara inaintea mea”. “Doamne, nu am om!…”

Dupa cum ne spune Sf. Scriptura, in jurul acestei porti se afla „multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei“. Treizeci si opt de ani sa stai impreuna cu fratii tai de suferinta, asteptand minunea vindecarii la tulburarea apei, e o cruce foarte grea. Este crucea celui singur, celui parasit de toti, fara nici o nadejde de la cei din jurul sau, fara nici o mangaiere din partea confratilor, pentru ca fiecare dintre ei asteptau acelasi lucru: vindecarea. Dincolo de boala fizica a acestui om, vedem boala aceasta deosebit de grea: a singuratatii. In singuratatea lui insa vedem singuratatea lui Hristos de pe Cruce. De aceea cred ca Hristos il si vindeca: pentru ca El ii intelege mai bine decat oricine singuratatea, suferinta.
Noi, de obicei, suntem impresionati, suntem afectati cand vedem pe cate cineva suferind de o astfel de boala fizica. Ne impresioneaza cei al caror handicap fizic ne sare in ochi. Mult mai mult insa trebuie sa ne impresioneze suferinta sufleteasca a semenului nostru, departarea lui de Dumnezeu, departare ce schilodeste, mutileaza sufletul.

Citeste mai departe…

Duminica Mironositelor

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Evanghelia aceasta ne-a trezit in suflet dorinta dupa Hristos, asa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinara din clipa in care Mintuitorul S-a facut nevazut de catre dinsii. Ei au inceput sa spuna: „Au doara nu ardea inima noastra cind ne vorbea pe cale si ne tilcuia Scripturile?…” Si, in momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat ca este noapte, au lasat toate grijile si s-au indreptat spre Ierusalim si i-au gasit acolo pe ucenicii Mintuitorului.

Dar Mintuitorul S-a aratat si acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Invierii, femei purtatoare de mir. Ele au venit sa indeplineasca o datorie fireasca fata de cei morti, insa, animate de o dragoste deosebita de ceva pe care nu putea sa pastreze sau sa detina in suflet decit o fiinta aleasa de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinta care a fost restabilita prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea noua, cea prin care a venit in lume Fiul lui Dumnezeu. Aceste fiinte pline de dragoste fata de Hristos au alergat, in ciuda oricaror piedici care s-au pus in cale, chiar si sfidind frica de oastea romana care pazea mormintul, dis de dimineata, ca sa-i unga trupul lui Hristos. Dar nu l-au gasit; au gasit in schimb un martor ceresc, o marturie dumnezeiasca, un inger care le-a spus: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu mai este aici, a inviat, duceti-va si spuneti ucenicilor ca va merge inaintea lor in Galileea, acolo or sa-L vada”.

Citeste mai departe…