Duminica Mironositelor

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Evanghelia aceasta ne-a trezit in suflet dorinta dupa Hristos, asa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinara din clipa in care Mintuitorul S-a facut nevazut de catre dinsii. Ei au inceput sa spuna: „Au doara nu ardea inima noastra cind ne vorbea pe cale si ne tilcuia Scripturile?…” Si, in momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat ca este noapte, au lasat toate grijile si s-au indreptat spre Ierusalim si i-au gasit acolo pe ucenicii Mintuitorului.

Dar Mintuitorul S-a aratat si acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Invierii, femei purtatoare de mir. Ele au venit sa indeplineasca o datorie fireasca fata de cei morti, insa, animate de o dragoste deosebita de ceva pe care nu putea sa pastreze sau sa detina in suflet decit o fiinta aleasa de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinta care a fost restabilita prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea noua, cea prin care a venit in lume Fiul lui Dumnezeu. Aceste fiinte pline de dragoste fata de Hristos au alergat, in ciuda oricaror piedici care s-au pus in cale, chiar si sfidind frica de oastea romana care pazea mormintul, dis de dimineata, ca sa-i unga trupul lui Hristos. Dar nu l-au gasit; au gasit in schimb un martor ceresc, o marturie dumnezeiasca, un inger care le-a spus: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu mai este aici, a inviat, duceti-va si spuneti ucenicilor ca va merge inaintea lor in Galileea, acolo or sa-L vada”.

Citeste mai departe…

† LAURENŢIU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI
«ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI SUFERINŢELE LUMII NOASTRE»

PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI - 2009

† L A U R E N Ţ I U

DIN MILA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

„Ziua Învierii! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi aşa să strigăm: «Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! »” (Stihiră din Canonul Învierii)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Imnele înălţătoare ale Canonului Învierii Domnului ne umplu inimile de bucurie sfântă în această noapte de taină plină de lumină a Sfintelor Paşti. Ele sunt inspirate din cuvântul sfânt al Evangheliei, care ne împărtăşeşte peste veacuri marea bucurie a Învierii Domnului. Când se lumina de ziua întâi a săptămânii, un înger ca un fulger de lumină s-a arătat femeilor mironosiţe venite la mormântul Mântuitorului să-I ungă trupul cu miresme. Poruncindu-le să nu se teamă, glasul său le-a adus vestea plină de nădejde că Iisus cel răstignit pe care-L căutau nu Se mai afla acolo, ci S-a sculat din morţi. Şi pe când alergau ele cu frică şi emoţie de la mormânt ca să ducă această veste apostolilor şi ucenicilor, Însuşi Iisus cel Înviat le-a întâmpinat, zicându-le: „Bucuraţi-vă!” (Mt. 28, 1-9). După aceea, arătându-Se şi apostolilor Săi, i-a încredinţat pe ei, şi prin ei pe noi, pe toţi, prin cuvântul cel plin de mângâiere şi nădejde: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (Mt. 28, 20).

Citeste mai departe…

Pastorala de Craciun a Inaltpreasfintiei Sale Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

† LAURENŢIU,

DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI

MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie” (Troparul Naşterii Domnului).

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Cu harul lui Dumnezeu Cel în Treime, iată-ne din nou în faţa marelui praznic plin de lumină al Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Bucuriei noastre îi dăm glas cu toţii în aceste slăvite zile atât în graiurile minunate ale colindelor noastre strămoşeşti, cât şi în cuvintele de laudă ale imnelor şi cântărilor bisericeşti, intonate cu emoţia minunii şi cu fiorul tainei vechii noastre credinţe creştineşti:

„Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru — spunem —, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei!”

Praznicul care începe astăzi şi durează până la praznicul Arătării Domnului Nostru Iisus Hristos la Iordan, este praznicul luminii şi al darului făcut lumii prin trimiterea în ea a Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei Maria. Aşa cum văzuse profetul Isaia cu opt sute de ani înainte: „Domnul ne-a dat un semn: Iată o Fecioară va lua în pântece şi va naşte fiu”, a cărui venire pe lume înseamnă că: „Dumnezeu e cu noi” (Isaia 7, 14); „Un Prunc s-a născut nouă; un Fiu s-a dat nouă” (Isaia 9, 5). Şi tot el mai spune că prin venirea Pruncului născut din Fecioară, a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, „poporul care şedea în întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în laturea şi umbra morţii lumină le-a răsărit” (Isaia 9, 1; cf. Matei 4, 16; Luca 1, 79).

Creştinismul, aşa cum îl înţelege şi îl trăieşte Biserica Ortodoxă, este religia luminii: „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1, 5) şi „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 5, 8), adică dăruire nesfârşită. Este lumină pentru că este iubire şi pentru că este iubire luminează. Dumnezeu L-a descoperit ca iubire şi ca lumină pe Hristos, Care a şi spus despre Sine Însuşi: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Îmi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12). De două mii de ani Lumina lui Hristos luminează tuturor. A luminat lumii întregi şi a luminat şi poporului român. „Lumina — ne spune evanghelistul — luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o” (Ioan 1, 5), — nici nu o va cuprinde vreodată.

Iubiţi credincioşi,

V-am amintit toate acestea fiindcă dorim să ne folosim de acest fericit prilej ca să vă punem la suflet două lucruri de mare însemnătate şi două iniţiative ale smereniei noastre şi ale Mitropoliei Ardealului. Cel dintâi este acesta:

V-am chemat, cum ştiţi, la începutul binecuvântatului Post al praznicului în care ne aflăm ca să petrecem acest mare eveniment al creştinătăţii într-un chip mai adevărat şi mai apropiat de cel în care prăznuiau vechii creştini taina lui minunată. V-am chemat pe toţi, preoţi şi credincioşi, ca începând din anul acesta să săvârşim dumnezeiasca Liturghie de cu noapte, mai aproape de timpul în care s-a petrecut minunea dumnezeiască a venirii pe lume a Domnului, însoţită de privegherea de noapte a păstorilor şi a îngerilor.

Am considerat important acest lucru nu doar de dragul unei vechi şi venerabile tradiţii liturgice creştine. Nu uitându-mă la trecut, ci gândindu-mă la prezent şi mai ales la caracterul ceresc şi nepământesc al credinţei noastre, v-am chemat să restaurăm cu ocazia praznicelor mari această practică a vechilor creştini.

Mântuitorul însuşi înaintea momentelor celor mai importante ale vieţii Sale a petrecut întreaga noapte în rugăciune, sădind în firea noastră deprinderea privegherii şi dându-ne astfel aceste unice momente de vorbire cu Dumnezeu şi prilejuri fericite de creştere în comuniunea cu El.

Citeste mai departe…

Cuvântul Inaltpreasfinţiei Sale Dr. Laurenţiu Streza, rostit în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia cu prilejul săvârşirii Sfintei Liturghii, la 1 decembrie 2008

Iubiţi credincioşi,

Ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu să fim astăzi împreună în această zi măreaţă pentru întreaga noastră ţară şi să serbăm cea de-a 90-a aniversare a unirii celor trei provincii româneşti, zi care a devenit zi emblematică pentru ţara noastră, zii naţională.

În primul rând ea este ziua identităţii noastre. Dumnezeu când ne-a creat pe noi, ne-a creat ca persoane după chipul lui Dumnezeu care este un Dumnezeu personal, Dumnezeu Unul în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu ne-a creat ca nişte anonimi ci coroana creaturii a avut un nume şi-o identitate de creatură a lui Dumnezeu.

Observăm de asemenea că la întemeierea Bisericii la Cincizecime erau strânse acolo popoare şi naţiuni nu nişte anonimi adunaţi împreună pentru ca să formeze ceva fără identitate de aceea Dumnezeu a binecuvântat popoarele, Dumnezeu binecuvântează naţiunile, Dumnezeu ne cheamă să ne respectăm identitatea pe care El ne-a oferit-o ca dar de sus, ca dar ceresc şi atunci când noi ne numim români ne exprimăm identitatea noastră faţă de ţara în care Dumnezeu a rânduit să ne aşteptăm dar adăugăm totdeauna şi calitatea aceasta de creştin pentru că poporul nostru s-a născut creştin, n-a fost încreştinat din popor păgân, târziu în istorie, ci de la apostoli Cuvântul lui Dumnezeu a venit tocmai prin sfântul pe care l-am prăznuit, el Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat cel care a devenit ocrotitorul nostru al românilor. În al doilea rând identitatea aceasta este întărită de unitatea pe care noi trebuie s-o manifestăm în cadrul acestui aşezământ pământesc, lăsat de Dumnezeu să trăim pe care noi o numim ţara. Aşa a rânduit Dumnezeu ca, după evenimentul pe care noi îl serbăm astăzi, 1 Decembrie 1918, să se realizeze unitatea deplină a provinciilor româneşti.

Citeste mai departe…

Pastorala Inaltpreasfinţiei Sale Dr. Laurenţiu Streza cu ocazia prăznuirii Sfantului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei

† LAURENŢIU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL SIBIULUI

ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi şi preoţi şi tuturor dreptcredincioşilor creştini ortodocşi din de Dumnezeu păzita noastră eparhie: har, milă, pace şi spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi arhierească binecuvântare!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

După rânduiala Sfintei noastre Biserici Orto­doxe, am intrat cu ajutorul lui Dumnezeu în Sfântul Post al Naşterii Domnului sau al Crăciunului, perioadă în care ne pregătim să întâmpinăm venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.

Ca în fiecare an, în aceastăperioadăpregă­ti­toare, pe care se cuvine săo trăim cu adâncăevla­vie, Biserica ne pune în faţa ochilor sufleteşti pilda grăitoare a unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinătăţii, Sf. Nicolae, arhiereul din Mira Lichiei.

Citeste mai departe…

Omoforuri. Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului

Într-o ediţie de foarte bună calitate, a apărut la Editura sibiană Agnos lucrarea unui tânăr colaborator al nostru, jurnalistul şi teologul Romeo Petraşciuc, intitulată sugestiv Omoforuri - Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului. Cuprinzând 20 de interviuri cu Arhierei ai Bisericii noastre despre Lucrarea Oastei Domnului, cartea propune tot atâtea puncte de vedere asupra unei realităţi misionare de care nimeni nu mai poate face abstracţie. Interesantă ne apare includerea în lucrarea aceasta a interviului fratelui Gheorghe Precupescu, „Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia” (pp. 9-28), un scurt credo misionar al unui om care s-a identificat, în multe rânduri, cu preţul libertăţii şi al vieţii chiar, cu mărturia acestei Lucrări duhovniceşti din sânul Bisericii noastre.

Citeste mai departe…

Cuvânt al ÎPS. Laurenţiu la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva

Poate să fie o Biserică Sfântă, poate să fie o Biserică laborator de sfinţenie dacă ea nu dă sfinţi? Dacă noi nu am avea mărturiile acestea că viaţa noastră se poate finaliza printr-un act de sfinţenie, că ostenelile pe care le facem noi, cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu iubirea de oameni au o împlinire în Dumnezeu, atunci la ce bune toată osteneala noastră şi harul lui Dumnezeu? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat, sau spurcat? În nici un caz! Ca să putem ajunge în Rai, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin treptele sfinţeniei. Şi sunt multe aceste trepte. Întâi sunt trepte de curăţire, de purificare. De fiecare dată când îngenunchem în faţa Sf. Altar, ne mărturisim păcatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curăţitoare. Depinde de noi cum ne mărturisim şi cum ne ţinem făgăduinţa pe care o facem în faţa lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luăm apoi Sfânta Împărtăşanie, care ne împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Am obţinut o altă treaptă, obţinem pe Hristos în noi. Depinde însă cât Îl ţinem. Dacă suntem într-o legătură permanentă cu Hristos, dacă vrem să fim ai lui Hristos, dacă vrem să ardem de dragostea lui Hristos şi faptele noastre încep să fie tot mai plăcute lui Dumnezeu, urcăm treptat spre căile sfinţeniei.

Citeste mai departe…

Lăsaţi copiii să vină la Mine.. (Mt 19,4)
Cuvânt pastoral cu ocazia Zilei de 1 iunie 2008

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Iubiţi credincioşi,

Astăzi, după calendarul ei cultural şi politic, lumea civilă sărbătoreşte Ziua Internaţională a Copilului. Acest eveniment a fost stabilit pentru a ne aduce aminte, într-un mod mai deosebit, de membrii cei mai tineri, cei mai dragi, dar şi cei mai vulnerabili ai omenirii, care sunt copiii, eveniment care este menit să ne reamintească de perioada cea mai curată şi mai senină a vieţii noastre, care este copilăria, dar şi pentru a ne reînnoi responsabilitatea noastră, a adulţilor, şi mai ales a părinţilor faţă de aceşti „prea mici fraţi” ai noştri.

Citeste mai departe…

Închinare în Duh şi Adevăr

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Duminica a cincia după Sf. Paşti ne pune în faţa minţii noastre o întâlnire a Mântuitorului Iisus Hristos cu o femeie din Samaria, la Fântâna lui Iacov. Realitatea acestor istorisiri este întărită nu numai de textul din Sf. Scriptură, ci şi de existenţa până astăzi a acestei fântâni. De atunci s‑a ridicat o biserică şi toţi pelerinii care trec prin Ţara Sfântă şi încearcă să urce în sus, pe râul Iordanului, trec prin Samaria şi iau apă din fântâna aceasta. Nu pentru că Îi era sete a cerut Mântuitorul apă, ci pentru că a vrut să lase o învăţătură pentru noi toţi prin această întâmplare…

Citeste mai departe…

† L A U R E N Ţ I U

DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

«Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru Împărăţia Ta» (Stihiră din Canonul Învierii)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preabunul Dumnezeu ca şi în acest an să ajungem la luminatul praznic al Învierii, Sărbătoare a sărbătorilor, şi să cântăm din nou imnul bucuriei: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”.

Citeste mai departe…