Duminica Floriilor

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Dăm slavă Bunului Dumnezeu că, iată, am parcurs şase săptămâni din Sfân­­tul şi Marele Post. Astăzi închein­du‑se şi postul de patruzeci de zile, se des­chide cea mai importantă săptămâ­nă din anul bisericesc, şi anume Săptă­mâna Sfintelor Patimi.

Praznicul Intrării în Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este un praznic luminat. În fiecare duminică am urcat pe o treaptă spre Dealul Gol­gotei. Am ajuns aici, la poalele Golgotei, după ce Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit minunea care ne-a adus ga­ranţia învierii celei de obşte, înviind pe Lazăr; iar astăzi, intrând în Ierusalim, a fost primit aşa cum trebuie să fie pri­mit Dumnezeu. Apoi, Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim ne arată, pe de o parte, atitudinea corectă pe care trebuie să o avem faţă de Dumnezeu, iar la polul celălalt, ne arată care a fost atitudinea lumii; ne arată cum trebuie să fie primit Dumnezeu şi, apoi, cum a primit lumea pe Dumnezeu.

Citeste mai departe…

Ce este credinţa?

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Sfântul Apostol Pavel, în epistola către Evrei, capitolul 11 spune: „..credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea celor nevăzute” Acestea sunt cuvintele ce exprimă de fapt misterul. Dumnezeu ne-a făgăduit ceva. Noi cunoaştem cuvântul lui Dumnezeu şi făgăduinţa Lui o adeverim sau o primim, o acceptăm prin credinţă. Adeverirea celor nădăjduite înseamnă că se adevereşte prin credinţă ceea ce nădăjduim. Apoi este dovedirea celor nevăzute. Dumnezeu ne-a rânduit nişte simţuri prin care intrăm în legătură cu realitatea pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi şi ne dăm seama ce valoare au simţurile pentru noi. De exemplu, cu ajutorul văzului luăm contact cu întreaga frumuseţe a creaţiei, cu armonia ce există în lume. Toate simţurile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu nu sunt altceva decât nişte facultăţi ale trupului, prin care luăm cunoştinţă cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Însă există şi nişte simţuri lăuntrice, pentru că nu suntem numai trup, ci avem şi ceva dumnezeiesc în noi, deoarece Dumnezeu l-a creat pe om trup şi suflet. Dumnezeu a lăsat omului prin suflet nişte facultăţi, capacităţi, care într-un limbaj „tehnic” se numesc: intelect, voinţă şi sentiment, adică: mintea, care îţi spune ce trebuie să faci, voinţa, care te determină să faci ceva şi sentimentul, dragostea, care te face să faci cu plăcere ceea ce vrei să faci. Cu mintea ştii cum să lucrezi, voinţa te face să te duci şi să stăruieşti în lucru, iar dragostea te întăreşte, ca să ai mulţumire în ceea ce faci.
Citeste mai departe…

Sfânta Liturghie (II)

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Un lucru foarte important în Sfânta Liturghie este participarea noastră reală. Noi ştim că Liturghia este o slujbă cerească. De când intrăm în biserică noi simţim aşa cum spune şi o cântare de la Utrenie, că am ieşit din lume: “În Biserica măririi tale stând în cer mi se pare a fi Născătoare de Dumnezeu”. Cu cât ne apropiem de centrul Bisericii sporeşte misterul. Noi ne apropiem de tronul Împărăţiei lui Dumnezeu în aşa fel încât pregătiţi să ajungem în momentul central al slujbei, la împărtăşirea credincioşilor să rostim rugăciunea:

„Cred Doamne şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui viu care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi…. Încă cred că acesta este cinstit Trupul şi Sângele Tău …” iar apoi in picioare, care este starea învierii, cu multă sfială dar cu multă dragoste şi bucurie primesc Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Acesta este punctul culminant, punctul de satisfacţie al acestei sfinte rânduieli. Citeste mai departe…

Sfânta Liturghie (I)

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Sfânta Liturghie e cea mai importantă slujbă din spiritualitatea ortodoxă. De aceea cred că cel mai important lucru pentru noi, pentru a trăi momente deosebite de înălţare spirituală, este acela de a pătrunde în sensul slujbei Sfintei Liturghii. E foarte greu să vorbeşti, limitat de timp şi spaţiu, despre acea rânduială care constituie însăşi esenţa vieţii creştine. Dacă am pierde tot ceea ce avem noi şi am rămâne doar cu această sfântă rânduială, nu am pierde nimic… Pentru că ea ne oferă, potenţial, Împărăţia lui Dumnezeu. Iar Liturghia este slujba slujbelor noastre. Toate celelalte slujbe pregătesc Liturghia, iar ea le împlineşte pe toate.

Definind această lucrare extraordinară a lui Dumnezeu, putem spune că Sfânta Liturghie este Jertfa Legii celei Noi, o continuare a jertfei de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Noi ne aflăm azi la 2000 de ani de la evenimentul unic pe care l-a săvârşit Mântuitorul pentru noi pe cruce, jertfă prin care ne-a împăcat cu Dumnezeu, restabilind ordinea încălcată de om în Rai, prin încălcarea poruncii. De aceea Hristos a adus pentru noi o jertfă. Pentru ca aceasta să devină universală şi să nu se reducă doar la o perioadă sau la anumite epoci din istorie, Hristos a lăsat o rânduială - a instituit-o, spunem noi, teologii -, o rânduială care să se repete mereu şi în toate locurile, rânduială care are o legătură strânsă cu jertfa de pe cruce. Sunt trei lucruri care leagă jertfa de pe cruce cu aceea de pe Sfântul Altar.

Citeste mai departe…

Cu Hristos despre Postul Mare

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Viaţa spirituală a unui credincios este o permanentă călătorie împreună cu Hristos, având ca sprijin şi călăuză rânduielile liturgice ale Sfintei Biserici, săvârşite în praznicile şi sărbătorile anului bisericesc, ca adevărate popasuri duhovniceşti. Ţinta acestei călătorii este Invierea Domnului, act unic şi mântuitor, la care ajungem reiterând (repetând - trăind) întreaga viaţă şi activitate a Mântuitorului Hristos şi urmându-L, prin nevoinţele noastre, pe drumul Golgotei, prin a cărei Jertfă ne- a împăcat cu Tatăl şi ne-a adus din moarte la viaţă.

Pregătirea credincioşilor pentru a putea urca împreună cu Domnul pe drumul cel greu al Crucii, până la măreaţa Înviere, ţinta finală a călătoriei, se face prin jertfa Postului Mare. Timp de 47 de zile, efortul personal al fiecăruia, prin postul de bucate, dublat de postul de păcate, se contopeşte în lucrarea sfântă a Bisericii, care transformă tristeţea pocăinţei în bucurie pascală. Bucuria Învierii va marca apoi tot restul anului liturgic, fiecare duminică devenind o zi de Paşti. Citeste mai departe…

Savarsirea corecta a randuielilor liturgice

† IPS Laurentiu - Mitropolitul Ardealului

Randuielile liturgice ale cultului divin ortodox sint un tezaur inestimabil, atit prin varietatea si bogatia lor, care raspund tuturor nevoilor credinciosilor, cit si prin lucrarea sfintitoare pe care acestea o impartasesc.

Pentru realizarea deplina a lucrarii sfintitoare, slujbele bisericesti trebuie savarsite corect si complet. Slujbele Bisericii Ortodoxe nu sint lasate la „inspiratia” savarsitorului, ci ele au o randuiala bine stabilita, cu indrumari tipiconale necesare pina in cele mai mici amanunte. Cea mai importanta indatorire a slujitorilor bisericesti si a colaboratorilor acestora este de a respecta intru totul randuiala tipiconala. Tipicul nu a fost creat inaintea slujbelor, ci pe baza acestora, fiind necesar pentru savarsirea unitara si uniforma a acestor randuieli.

1. Slujbele divine sint legate intre ele printr-o legatura de complementaritate, care marcheaza unitatea de ansamblu a cultului. Ele actualizeaza intreaga istorie a mintuirii, fiind legate de un anumit timp din zi sau din cadrul anului liturgic. Prin Sfintele Taine se implinesc toate nevoile vietii duhovnicesti prin impartasirea harului Duhului Sfint, dar se si reitereaza sacramental intreaga viata a Mintuitorului. Pentru toate aceste lucrari este necesara savarsirea lor corecta si completa.

2. Exista, de asemenea, si o unitate conceptuala a fiecarei slujbe sau randuieli in parte, care poate fi distrusa atit prin omiterea unor elemente componente, cit si prin adaugari sau inovatii. Elementele componente ale slujbei liturgice: cuvintul, actul si simbolul sint intr-o unitate ontologica. Rugaciunea si cintarea, cu un profund caracter biblic, sint mijloace de vestire si preamarire a Cuvintului lui Dumnezeu si de mijlocire intre om si Dumnezeu. Actul, gestul, miscarea exprima lucrarea teandrica in cadrul slujbei, conlucrarea fiintei umane in integritatea sa - trup si suflet - cu harul divin Biserica foloseste in lucrarile sale sfintitoare si materia propriu-zisa, ca piine, vin, apa, untdelemn s.a. Pentru ca aceste materii sa devina Trupul si Singele Mintuitorului Hristos sau sa-si schimbe finalitatea, devenind purtatoare de har, randuielile de sfintire ale acestora trebuie indeplinite corect si complet.

Simbolul liturgic este descoperirea lucrarilor transcedentale prin intermediul lucrarilor vazute. Daca o randuiala sau o slujba divina nu este savarsita corect si complet preamarirea lui Dumnezeu si este afectata mijlocirea si implicit impartasirea darului si a binecuvintarii divine, nici simbolismul slujbei nu se realizeaza deplin.

3. Interventia cea mai grava si mai pagubitoare in randuiala slujbelor divine, mai ales a Sf. Taine, este omiterea intentionata a unor rugaciuni sau acte, din motive de timp sau din alte motive. (Va urma)

† IPS Laurentiu - Mitropolitul Ardealului

Sursa: Monitorul de Sibiu