În lumea aceasta suntem ca marfa scoasă la vânzare. Unii neguţători ridică preţul nostru până la cer, alţii îl coboară până
la nimic. Întotdeauna lauda sau defăimarea care vin de la oameni împart sufletul nostru în două: cu o jumătate de suflet ne bucurăm de laudă, iar cu cealaltă ne întristăm; cu o jumătate de suflet ne mâhnim din pricina defăimării, iar cu cealaltă ne bucurăm - căci simţim în adâncurile tainice ale cugetului nostru că nici lauda şi nici defăimarea n-au spus totul despre noi. Fii cu luare aminte la laudele umflate, ca şi la defăimările peste măsură, şi socoteşte-te mai mic decât zic cele dintâi şi mai mare decât zic cele din urmă - ca să nu zbori fără aripi şi să nu te pierzi fără nădejde.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Toate faptele pe care nu le săvârşeşti în numele Cerului şi cu îngăduinţa Cerului vor aduce roade amare, pentru că Cerul nu
le va uda cu ploaia Harului şi nici nu le va lumina cu Lumina sa făcătoare de viaţă. În tot ce ai de gând să faci, apleacă urechea la sfatul Cerului! La toate câte ţeşi, leagă iţele de Cer!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

A căuta adevărul înseamnă a căuta obiectul dragostei.
A căuta însă adevărul ca armă sau a căuta adevărul pentru folosirea lui, înseamnă a căuta adevărul pentru curvie. Celui ce caută adevărul astfel, adevărul îi aruncă oasele pe care le caută, dar în fapt se ascunde de el în spatele zidurilor a trei lumi - ascultă, suflete, în spatele zidurilor a trei lumi!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Hristos a înviat! - înseamnă că, cu adevărat, este Dumnezeu.
Hristos a înviat! - înseamnă că, cu adevărat, este o lume cerească, lumea cea adevărată şi fără de moarte.
Hristos a înviat! - înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea.
Hristos a înviat! - înseamnă că răul este mai slab decât binele.
Hristos a înviat! - înseamnă că toate bunele nădejdi ale omenirii s-au îndreptăţit.
Hristos a înviat! - înseamnă că toate problemele vieţii s-au dezlegat pe deplin.
S-au dezlegat toate problemele vieţii, s-au descoperit tainele cele mai de seamă şi mai chinuitoare, s-au sfărâmat lanţurile întunericului şi ale întristării, fiindcă Hristos a înviat!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Când ne gândim la vecinii noştri morţi, mari ori mici, ne mândrim într-ascuns - ca şi cum noi, prin puterea şi însuşirile noastre, am rămas în viaţă; ca şi cum aceia au căzut şi s-au surpat fiind mai slabi şi mai răi decât noi. O astfel de părere este foarte păgubitoare pentru buna-sporire a sufletului nostru. Mult mai bine este să gândim că aceia, ca nişte elevi buni, au sfârşit mai devreme această şcoală a vieţii, iar noi, ca nişte elevi slabi, am fost lăsaţi să mai învăţăm, până ce ştim bine lecţia.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

De aprinzi toate virtuţile din tine precum lumânările cele mari, bine vei face, dar de vei păstra iubirea de slavă deşartă, aceasta degrabă va stinge toate lumânările aprinse, ca un vânt puternic. Poate că vei aprinde din nou lumânările, dar vântul le va stinge din nou. De aceea, opreşte mai întâi vântul!

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Ştirile zilei: Oamenii l-au ucis pe Ţar în Rusia, ca să le fie mai bine. Oamenii l-au ucis pe preşedinte în Polonia, ca să le fie mai bine. Oamenii au ucis şase miniştri în Grecia, ca să le fie mai bine. Medicina s-a dezvoltat puţin, în ultimele veacuri, faţă de chirurgie. Şi chirurgia politică a întrecut cu mult medicina politică. Se crede în amputare, însă amputarea se face fără socoteală, iar sângele se
scurge din restul trupului şi nu poate fi oprit. În acest caz, ca şi îndeobşte în toate cazurile, toţi ucigaşii s-au înşelat în socoteala lor. Cei ucişi joacă pe mai departe un rol în societate, un rol nu mai mic decât cel jucat înainte de moarte. Acest lucru este văzut de toţi şi simţit de toţi; toţi se străduiesc să oprească sângele care curge din organismul societăţii, dar, în acelaşi timp, toţi cugetă şi vorbesc despre noi amputări, despre noi tăieri.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Aşa cum un câine rău este înfrânt cu nepăsarea faţă de lătratul său, tot aşa şi moartea se înfrânge cu nepăsarea faţă de cursele şi ispitele cele de zi cu zi. Cu cât loveşti mai mult un câine rău sau cu cât fugi mai mult de el, cu atât se apropie mai îndrăzneţ de tine. Cu cât depărtezi mai mult moartea de la tine sau cu cât fugi mai mult de ea, cu atât ea te urmăreşte mai de aproape. Dar cine poate fi nepăsător faţă de moarte? Cine altul, în afară de cel ce crede în Dumnezeul cel viu şi sfânt şi-n deplin Sa putere asupra morţii?
Dar unde este dovada Dumnezeului celui viu şi sfânt, şi-a deplinei Sale puteri asupra morţii, dacă nu în Hristos Cel înviat? Iată, toate celelalte dovezi despre Dumnezeu şi despre nemurire sunt dovezi
ale logicii noastre omeneşti, şi toate au un singur nume: „poate.”

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Dumnezeu este ultima ţintă a tuturor păcatelor.
Când minţi, minţi înaintea lui Dumnezeu.
Când furi, furi înaintea lui Dumnezeu.
Când te mândreşti, te mândreşti înaintea lui Dumnezeu.
Când urăşti, Îl urăşti pe Dumnezeu.
Când faci un jurământ, drept sau nedrept, îl faci înaintea lui Dumnezeu.
Când desfrânezi, arunci cu necurăţie asupra lui Dumnezeu.
Când nu-ţi cinsteşti părinţii, nu-L cinsteşti pe Dumnezeu.
Când pizmuieşti, pizmuieşti pe Dumnezeu.
Când eşti zgârcit faţă de sărac, eşti zgârcit faţă de Dumnezeu.
Când cugeţi răul, îl cugeţi împotriva lui Dumnezeu.
Când vorbeşti cu răutate, vorbeşti împotriva lui Dumnezeu.
Când săvârşeşti răul, îl săvârşeşti împotriva lui Dumnezeu.
Când tăgăduieşti adevărul, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.
Când tăgăduieşti binele, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.
Când tăgăduieşti viaţa, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.
Când tăgăduieşti dragostea, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.
Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu. Toate săgeţile pe care le îndrepţi asupra vieţii oamenilor sau vieţii tale cad asupra lui Dumnezeu.
Precum săgeata trece prin ceaţă şi se opreşte în pom, la fel săgeţile tale străbat toate trupurile, toate sufletele, întregul cosmos, ca prin ceaţă, şi se opresc în Pomul Vieţii, în Dumnezeu.
Săgeata rămâne în Dumnezeu, dar rana - în inima ta. Şi câtă vreme nu se va scoate săgeata din Dumnezeu, rana nu se va putea vindeca în inima ta. Cel ce poate scoate săgeata din Dumnezeu, acela poate să vindece şi rana din inima ta. Însă cine o poate face? Nu poţi nici măcar să te gândeşti s-o faci singur, deoarece săgeata deja a zburat de la tine; nu mai stă în puterea ta s-o prinzi; nu mai poţi s-o afli, nici s-o smulgi. Ea stă înfiptă în adâncul fiinţei lui Dumnezeu.
Nici o sută de ani de pocăinţă a ta, de post şi rugăciune, de curăţie şi lucrare a virtuţilor, nici măcar nimicirea dorinţei de viaţă nu pot smulge săgeata şi vindeca rana.
Iată cât de necugetată este săvârşirea păcatului! Într-adevăr, păcatul omenesc străbate mai departe decât gândul omenesc.Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Când îl jigneşti pe prietenul tău, cine poate şterge această jignire: tu sau prietenul tău?
Este limpede că tu nu poţi, ci prietenul tău. Nu numai că tu singur nu poţi şterge jignirea adusă prietenului tău, dar nici toţi oamenii de pe pământ, nici întreaga natură, împreună cu toţi oamenii, nu pot face acest lucru - deoarece prietenul a primit jignirea de la tine şi a luat-o cu sine.
Jignirea este, prin urmare, la el şi cu el. Şi numai el o poate slăbi şi şterge.
Fiecare păcat este, în cele din urmă, o jignire adusă lui Dumnezeu.
Toate jignirile, toate păcatele pământului, se grăbesc să ajungă la Dumnezeu, strigă la Dumnezeu. El pe toate le primeşte şi pe toate le ţine. Cine le poate smulge, oare, de acolo? Cine le poate şterge, în afară de El?
Când jigneşti un prieten, el a primit jignirea şi a dus-o cu sine. Pentru această jignire, tu poţi posti o sută de ani şi să te cureţi, să te căieşti şi să lucrezi toate virtuţile, nemaijignind pe nimeni - şi toate pot fi zadarnice. Dacă prietenul tău jignit nu va binevoi să slăbească şi să şteargă jignirea, tu singur nu poţi, în întreaga veşnicie, să te mântuieşti de acel păcat, deoarece nu mai stă în puterea ta, ci în a prietenului tău. Iar postul tău şi curăţirea, şi pocăinţa, şi virtuţile, şi lucrarea virtuţilor pot doar să-l îndemne pe prietenul tău să-ţi slăbească păcatul, să-l îndepărteze şi să-l şteargă.
Tu, însă, nu ai putere asupra păcatului săvârşit. Într-aceasta stă nemărginita grozăvie a păcatului. Căci păcatul săvârşit este liber faţă de tine, pe când tu nu eşti liber faţă de el.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău