Decembrie 13, 2011
Povestea zilei
1 Comentariu
Omul îl urăşte pe cel împotriva căruia păcătuieşte. Mai întâi se teme de el, apoi îl urăşte. Când omul săvârşeşte un păcat faţă de prietenul său, mai întâi îl cuprinde frica, care în curând se preschimbă în ură. Iar ura întunecă totul.
Omul îl urăşte pe cel care-i cunoaşte păcatul. Mai întâi se teme de el, apoi îl urăşte. Când omul află că cineva îi cunoaşte păcatul, mai întâi îl cuprinde frica de acela. Frica se preschimbă curând în ură. Iar ura întunecă totul.
Acelaşi lucru se întâmplă în sufletul omului care îşi dă seamacă a săvârşit un păcat faţă de Dumnezeu sau că Dumnezeu cunoaşte păcatul lui. Mai întâi îl cuprinde teama de Dumnezeu; teama, încurând, se preschimbă în ură faţă de Dumnezeu. Iar ura întunecă totul.
Orbit de ură pentru oameni, omul se gândeşte la ucidere. Însă deoarece uciderea lui Dumnezeu nu este cu putinţă, atunci omul orbit de ură pentru Dumnezeu face, în loc de ucidere, ceva ce i se pare acelaşi lucru: îl tăgăduieşte pe Dumnezeu. Însă acest lucru se aseamănă doar sinuciderii.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Gânduri despre bine şi rău”
Decembrie 13, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Poate oare săvârşi binele cineva care nu există?
Iată cât bine a făcut omenirii iadul! Pe câţi nelegiuiţi i-a prefăcut în pocăiţi! Pe câţi păcătoşi, în sfinţi! Câte gânduri rele le-a oprit de la înfăptuire!
Poate oare săvârşi binele cineva care nu există?
Iată cât bine a făcut omenirii raiul! Câte opere nobile a inspirat! Câte tristeţi a prefăcut în bucurie! Câte lacrimi a şters! Câte suspine nobile a smuls! Câte sentimente divine a iluminat şi câte năzuinţe dumnezeieşti a aprins!
Poate oare săvârşi binele ceea ce nu există?
Sfântul Nicolae Velimirovici - Învăţături despre bine şi rău
Decembrie 9, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
De orizont depinde liniştea
Cu cât orizontul este mai îngust, cu neliniştea este mai mare.
Cu cât orizontul este mai larg, cu atât neliniştea este mai mică.
Orizontul cel mai larg este liniştea dumnezeiască.
Cu cât orizontul este mai îngust, cu atât preţuirea de sine este mai mare.
Cu cât orizontul este mai larg, cu atât preţuirea de sine este mai mică.
Orizontul cel mai larg este preţuirea cea mai mică de sine.
Dacă broasca mândră din fântână ar sta la marginea oceanului, şi-ar pierde - desigur - mândria ei.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Decembrie 8, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Precum cireşul nu aduce rod înainte de a-şi scutura floarea, tot aşa şi omul nu poate aduce roade duhovniceşti până când nu-şi scutură vanitatea trupească şi împopoţonarea din afară.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Decembrie 7, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
- Cultură şi progres!, se laudă un întemniţat către altul.
- Vrei să zici curăţirea şi iluminarea temniţei? Dar cine ne va străpunge zidul temniţei?, întreabă întemniţatul pe întemniţat.
Şi două cuvinte, cu două inimi, se tot înfundă în pivniţa temniţei.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Decembrie 6, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Cine nu s-a speriat niciodată de sine însuşi, acela nu ştie ce e frica. Pentru că toate grozăviile din afară de care se teme omul se află înăuntrul lui, şi încă într-o stare mai sălbatică.
Se află în noi un adânc peste care, dacă omul se apleacă o singură dată, rămâne uimit şi îngrozit până la moarte. Toate lumile pot încăpea în acest adânc fără să-l umple. Şi cu toate numirile date de noi acestui adânc: suflet, raţiune, voinţă, sentiment, afecte, patimi, conştiinţă - adâncul rămâne neclar, nehotărât şi fără nume.
Omul se întinde până unde se întinde foamea lui. Limita unui sălbatic este aceea a privirii ochilor săi. Limita unui om cu suflet înalt se întinde, dincolo de marginile întregii lumi. Dacă s-ar preface universul întreg într-o masă cu toate darurile lui puse pe această masă, omul duhovnicesc va rămâne flămând în faţa ei. Pentru că această lume împodobită nu pare dorită de el decât pentru cei neduhovniceşti. Căci universul nu există pentru a sătura foamea, ci pentru a naşte foamea. Cum poate el astâmpăra foamea unui om duhovnicesc? Cum poate el împăca pe acel căruia i-a deschis foamea?
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Decembrie 5, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Ochiul nu se satură de privit, nici urechea nu se satură de auzit. Lumea aceasta, privită în întregimea ei, este ca o strălucită himeră, dar privită numai în parte, este doar tristeţe; bărbăţie de uriaş, în întregul ei, şi frică de şoarece, în parte; cetate de necuprins a vieţii, în întregul ei, dar moarte fără nădejde, în parte.
Şi întreagă această himeră strălucită nu poate sătura nici un ochi, nici o ureche şi cu atât mai puţin poate stinge setea dorinţelor trupeşti. Iar cel mai puţin poate potoli setea duhovnicească. Căci după cum o picătură de apă cade pe limba înfierbântată a călătorului însetat fără să-l adape, tot aşa şi universul întreg - o picătură fierbinte - cade pe sufletul omului şi nu doar că nu-l adapă, ci, dimpotrivă, această picătură îl face mai setos, până la nebunie.
Într-adevăr, lumea a şi ajuns doar să facă sete omului, nu să o şi stingă.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Decembrie 2, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Niciodată stejarul nu poate să scoată singur viermele din sine. Altcineva trebuie să vină ca să o facă.
Niciodată grâul nu poate să cureţe singur neghina din jurul său. Altcineva trebuie să vină ca să o facă.
Numai când boala stejarului sau a grâului se arată, numai atunci va veni stăpânul să o vindece. Numai când stejarul şi grâul, prin ofilirea lor, cerşesc ajutor, numai atunci va veni stăpânul să-i elibereze de vrăjmaş.
Oare omul nu are şi el un stăpân? Oare nu va veni El să smulgă păcatul din sufletul omului?
Într-adevăr, nu există altcineva care ar putea să-l ajute. Chiar dacă natura întreagă s-ar transforma în chirurg, tot nu ar putea smulge un singur păcat din sufletul omului. Fiindcă un singur păcat este în sine atât de întunecat, încât este în stare să umbrească chiar soarele, luna şi stelele, chiar universul întreg, precum s-a şi întâmplat la începutul lumii.
Pentru aceasta cere cu frică ajutorul Stăpânului, să vină cât mai repede în ajutorul tău şi să te mântuiască de păcat! Strigă după ajutor mai tare chiar decât ai striga văzând un şarpe în aşternutul tău. Iată, şarpele a intrat nu în aşternut, ci în sufletul tău!
Acestea sunt, prin urmare, primele două capete ale moralei:
- groaza nespusă împotriva păcatului,
- puterea nespusă a Celui care mântuieşte de păcat.
Aceasta este Morala; restul sunt etichete. Numai aceasta este învăţătura despre mântuire; restul sunt învăţăminte despre altceva.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău”
Noiembrie 29, 2011
Povestea zilei
Fara comentarii
Păzeşte-te de păcat; dar să nu fi nici altora pricină de păcat.
Nu te vei mântui căutând să te mântuieşti pe tine, în vreme ce alţii cad în prăpastie din cauza ta.
Se
povesteşte că un împărat, mare prigonitor al creştinilor, a trecut
odată prin munţi, mergând la vânătoare şi că a dat acolo peste doi
monahi creştini. Monahii, văzând şi recunoscând pe împăratul prigonitor,
au luat-o la fugă. Însă soldaţii împăratului i-au ajuns şi i-au dus
înaintea împăratului. După o discuţie îndelungată, împăratul le-a pus
următoarea întrebare:
- Dacă sunteţi creştini şi
nu vă temeţi de moarte, precum mărturisiţi voi înşivă, atunci de ce fugiţi?
- Nu fugim, răspunseră monahii, pentru că ne este
frică de moartea noastră; ci pentru că ne e frică să nu fim pricina morţii tale.
Sfântul Nicolae Velimirovici - “Învăţături despre bine şi rău“
