Parintele Arsenie a vrut sa fie înmormântat la Manastirea Sâmbata, iar parintele Veniamin, care a fost staret, a acceptat acest lucru, dar nu de la început. Când s-a hotarât, Parintele i-a spus: “Acum e prea târziu. Sa ma înmormânteze la Prislop, ca e manastire saraca“- stia ca va veni multa lume în pelerinaj.

Unul din cei care au fost la înmormântare, Constantin Jurcovan din Recea, a spus ca atunci când sapau groapa Parintelui, a aparut pe cer un nor alb, ca o ceata, pe care scria cu negru Enoh, cu litere tot din nori formate. Cei care au vazut au spus ca a fost duhul lui Enoh în Parintele Arsenie. (Paraschiva Anghel, Dejani)

Odata, am ajuns la manastire la Prislop si nu avea cine sa acopere cu sindrila acoperisul portii. Era numai meseriasul, domnul Vâlcea, care a facut si crucea Parintelui Arsenie, dupa cum i-a spus Parintele. Când a scris pe cruce anul mortii “1989″ i-a zis Parintelui Arsenie: “Nu grabim?”, si Parintele a zis: “Nici un ceas din 1990″.

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

- Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului.

- Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

În postul Pastilor, anul 1989, ma aflam cu fratele Andrei (fiul protopopului Galea din Sibiu) la Draganescu. Parintele Arsenie îl vede pe Andrei si batându-l pe umar îi spune ca este “ultimul calendar”. Noi ne gândeam ca urmeaza sfârsitul lumii dar, în realitate, urma sfârsitul Parintelui Arsenie: 28 XI 1989. (D-na M. A.)

În 1989 m-am gândit sa mai cercetez pe Parintele. În 27 octombrie 1989, cu o luna înainte de a-l chema Dumnezeu la cele vesnice, mi-a spus la despartire: “Este ultima data când ne vedem”. Eu am gândit ca e ultima data în luna aceea. Stiind gândul meu mi-a raspuns: “Nu, eu am sa plec pentru totdeauna”. Îmi parea rau, pentru ca ma legasem sufleteste de Parinte. Dar mi-a spus: “Ma duc, dar de acolo de unde ma voi duce, am sa va ajut mult mai mult decât am facut pâna aici”. În 28 noiembrie 1989 am primit un telefon care m-a întristat mult de tot, caci am aflat ca Parintele a plecat din lumea aceasta. La înmormântare am avut impresia puternica ca vad moastele unui sfânt si mi-am zis: “Parinte, ai fost mare în viata, mare te-a lasat si moartea aceasta”.  (Pr. Prof. Simion Todoran)

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

De câte ori mergeam la Draganescu, întâlneam o credincioasa, Mariana Dodi din Bucuresti, care pregatea pliculete cu mir si le împartea la credinciosi. La aceasta femeie Parintele îi spunea mereu ca ea are “sa scape din toate”. Acest lucru s-a adeverit si cu ocazia cutremurului din 1977. Locuind la un bloc cu noua etaje, foarte vechi, împreuna cu o femeie care urma sa nasca si pe care o gazduia, în timpul cutremurului au intrat sub tocul usii, asa cum se obisnuieste în asemenea situatii. Instalatiile fiind foarte vechi, blocul a explodat, aruncându-le pe amândoua în mijlocul strazii scapând astfel cu viata în timp ce restul locatarilor au murit.

Parintele Arsenie spunea ca sfârsitul lumii depinde de purtarea lumii, nu de Dumnezeu, ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se întoarca sa fie viu, dar noi prin faptele noastre îl fortam pe Dumnezeu sa ne gate odata, ca nu ne mai poate suporta.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

La câtiva ani dupa ce l-am cunoscut pe Parintele, mama mea a paralizat ramânând imobilizata la pat. Am fost nevoita sa ma internez cu ea în spital. Dupa externarea din spital, într-o dimineata, au sunat la poarta casei noastre doua fete, spunând ca sunt din Bucuresti. Le-am pus mai multe întrebari pentru a putea sa le cunosc mai bine, dupa care le-am poftit în casa si le-am întrebat de scopul vizitei lor, la care ele m-au întrebat daca pot sa ramâna câteva zile pentru a-mi veni în ajutor la îngrijirea mamei. Surprinsa, le-am întrebat cine le-a trimis si de unde aveau adresa mea. Fetele s-au eschivat si nu au raspuns. Am acceptat sa ramana câteva zile, dar în aceste zile am fost anuntata de la Râmnicu Vâlcea ca tatal meu a murit. Abia dupa anuntarea mortii tatalui meu am realizat ca au fost trimise de Parintele Arsenie pentru a fi lânga mama, eu putând astfel sa particip la înmormântarea tatalui meu. Una din fete este maicuta la Tismana, cealalta locuieste în Turda.

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

- Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îsi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Când si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa.

- El e “acela” care va veni în numele sau - nu al lui Dumnezeu - evreu de neam, care va tirani sub ascultarea sa tot pamântul. Caci “acela” va primi sa fie împarat peste stralucirea tuturor împaratiilor pamântului (Mt. 4, 8-9)… Cel rau vrea sa ocupe scaunul lui Dumnezeu.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Doua maici (surori) de la Schitul Cornet povesteau ca erau nehotârâte daca sa intre sau nu în monahism. S-au dus la biserica Draganescu, dar acolo era puhoi de lume. Stateau si se gândeau ce ar putea face caci peste o jumatate de ora pleca autobuzul si n-aveau cum ajunge la Parintele Arsenie. În acelasi timp, una din ele se gândea cum sa-i puna întrebarea: “Parinte, ce sa fac, sa ma casatoresc sau sa intru în monahism?”. Statea cu capul în jos gândindu-se cum sa întrebe, când, deodata, a simtit un gând clar, lucid. Simtea ca nu-i gândul ei, caci ea nu gândea asa de clar si de lucid: “Daca vrei sa fii monah trebuie sa duci si pacatele tale si ale neamului, ale neputinciosilor, este o cruce grea, etc. etc.”. Stia ca nu e gândul ei; era peste puterea ei de a gândi atunci. Acel gând i-a mai venit înca o data si atunci a ridicat capul si s-a uitat de departe la parintele Arsenie, care peste multime, i-a zis: “Ei, ai înteles? Acum du-te la autobuz”. Parintele Arsenie stia gândurile oamenilor, îi citea ca pe o carte. (Pr. Ciprian Negrean)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

- Sfânta Liturghie mai tine lumea.

- Când faradelegile vor înclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbatici asa de tare, încât vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si preoti, încât va fi salbaticirea si nebunia urii (Lc. 6, 11) peste tot pamântul, atunci vine sfârsitul.

- Pentru o alunecare a omului de la nume la numar, au sa dea seama toti înzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu raspunderi, cu mariri, cu puteri si cu tot felul de haruri. Regele David, înzestrat deodata cu darul stapânirii si cu darul proorociei, a capatat o strasnica pedeapsa, numai fiindca a îndraznit sa numere poporul (II Regi 24). Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oameni - si doar el gresise, nu poporul (II Regi 24,17). Deci, înaintestatatorii si detinatorii puterii au sa dea seama, chiar de venirea sabiei dupa dreptate.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Povestea o batrânica ca atunci când a murit mitropolitul Mladin (era bolnav) dupa chinuri mari, a venit multa lume la manastire deoarece a fost foarte îndragit, alaturi de Parintele Serafim Popescu si Parintele Arsenie. Înaltul Mladin spunea predici foarte frumoase despre Maica Domnului si venea multa lume sa asculte. Când acesta a murit, Parintele Arsenie era la Draganescu, controlat de Securitate. Si batrâna povesteste ca a luat o plasa cu mere si altele, ca sa dea de pomana. Dupa înmormântare a vazut undeva, mai la margine, un batrân mai amarât si i-a spus: “Uite, ia astea pentru sufletul lui Mladin.” Omul i-a zis “Multam” si a plecat cu tot cu plasa. Ea nu intentiona sa-i dea si plasa, care era greu de gasit, era tesuta din lâna. Da, daca omul nu i-a dat-o, i-a lasat-o si nici nu l-a mai vazut pe acolo. Dupa cam un an, femeia s-a dus la Parintele Arsenie, la Draganescu. Dupa ce a spovedit-o, Parintele a scos de sub scaun o traista si i-a spus: “Ia-ti traista!” (Pr. Ciprian Negrean)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:

- Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist în zilele lor, caci Sfântul Pavel vorbeste despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeste (II Tesaloniceni, 2, 3). E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil (Daniil 12, 10) si apoi Însusi ne-a învatat. Ea este cea care opreste sa nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii (II Tesaloniceni 2, 3) decât în vremea îngaduita lui de Dumnezeu. Caci pentru multimea faradelegilor, de mult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatal sa sfârseasca lumea, însa Dumnezeu-Fiul, Cel ce este iubirea de oameni si de toata firea, mereu Se aduce pe Sine Jertfa Sfânta înaintea lui Dumnezeu-Tatal, mijlocind milostivirea de la El.

- Precum Taina Pocaintei e un dar al cerului, sub chip smerit, pentru mântuirea fiecarui suflet în parte, asa Sfânta Liturghie, marea taina, ascunsa iarasi sub chip smerit, mântuieste lumea sau o fereste de urgiile lui Antihrist. Iata de ce, toata lumea ar trebui sa vie la Sfânta Liturghie, ca pentru dainuirea lumii e darul acesta pe pamânt.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Stiti cum a ajuns piatra aceea mare de la Manastirea Sâmbata? Un om din Calbor s-a dus la Parintele ca sa-l roage sa faca niste slujbe pentru sotia lui care era la pat, grav bolnava. Dar când a ajuns, Parintele i-a luat-o înainte si i-a spus:
- Mai omule, ia vino-ncoace. Te duci acasa si nevasta ta te va astepta în portita…
- Pai e-n pat Parinte… e în pat, e bolnava.
- Asculta ce-ti spun eu. Ea te asteapta în portita. Tu ai o piatra mare în curte. Am nevoie de piatra asta. Pui boii la car si o pui în car.
- Dar cine o pune în car?
- Tu cu nevasta, unul de un cap, celalalt de altul.
- Dar Parinte, are sute de kile!
- Mai, de ce nu vrei sa întelegi? Crezi în Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu te ajuta.
S-a dus acasa, a pus boii si a pus mâna pe piatra cu toata încrederea, au ridicat-o, au pus-o în car si au dus-o la Sâmbata. (Lazar Rudolf- Rudi, Ucea de Sus)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:
- Va lua tara foc din Prislop [e vorba de “focul” Duhului Sfânt: Lc. l2, 49]
- Nu va putea avea omul pace pe pamânt de nu va avea pace cu Dumnezeu! (I Tesaloniceni 5, 3; Luca 21, 55; Isaia 139, 11). Asadar în numele lui Hristos va rugam ca si cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi: împacati-va cu Dumnezeu (II Corinteni 5, 20).
- Sa bagam de seama ca nu cumva crestinismul sa se ia de la noi. Pe simplul motiv ca noi, crestinii, nu aducem roadele acestui crestinism: oameni dupa chipul lui Iisus.
- Mântuirea nu se câstiga cu o fapta razleata, ci presupune o fata sociala; nimeni nu se mântuieste singur; de mântuirea sa se mai leaga o multime de oameni.
- Mântuirea noastra nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a libertatii noastre.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

O femeie din familia noastra a mers la Parintele si nu prea avea curaj sa se apropie de el sa-i spuna pentru ce a mers si a stat, a stat si dintr-o data a zis Parintele: “Hai tu Leano, hai ca tu ai nacaz”. A început sa plânga si îi era frica sa se duca. “Hai ca sunt aici femei foarte pacatoase si mint, dar le-am spus eu adevarul” si s-a dus acolo si i-a spus: “Parinte uite, am baiatul ala bolnav de…” iar Parintele i-a raspuns: “Sa stii ca daca mai traieste pâna la 7 ani si nu moare, atunci sa stii ca mai traieste în continuare”. Traieste pâna astazi! (Pria Ludovica, 80 de ani)

Regelui Mihai i-a spus ca pentru nelegiuirile tatalui sau va pierde coroana. (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Sfaturi si îndemnuri ale Parintele Arsenie:
- “Nu este stapânire fara numai de la Dumnezeu” (Rom. 13, 1). Deci primim divinul stapânirii, dar refuzam pacatul ei… Sa fiti deci pregatiti sa puneti capul pe butuc daca credinta o va cere.
- Unei stapâniri de stat (sau sef), care nu se supune lui Dumnezeu, nici Sfânta Biserica (si slujitorii ei) nu trebuie sa i se supuna.
- Din toate timpurile se stie ca, atunci când puternicii vremii ridicau mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dainuit puterea lor.
- Ungurii vor mai mult decât Ardealul.
- Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului
- Rugaciunile si jertfa Sfintilor Brâncoveni m-a adus pe mine pentru tara aceasta a noastra.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Am avut o matusa care era foarte bolnavicioasa, a avut vreo 5 operatii la stomac. Unchiul era un om cât un munte si a mers la Parintele într-o zi si i-a zis: “Parinte, am amarul asta de femeie, se mai face bine?” si Parintele îi spune: “Vezi tu, brazii aia din vârful muntelui, aia cad mai repede decât tufele astea care se ascund asa de vânt, totdeauna vântul bate-n brazi nu-n tufe“, n-a durat mult si unchiul a paralizat, 3 ani a stat pe pat, apoi a murit si matusa a trait 80 si ceva de ani; era numai o mâna de femeie, foarte energica si foarte puternica si bineînteles ca îl pomenea mereu pe Parintele Arsenie.

Când predica odata, acolo în padure, a început sa se faca de ploaie, cum vine ploaia la munte, repede; toata lumea a început sa se miste pe acolo cu umbrelele. Parintele le-a spus: “Puneti mai umbrelele, ca nu ploua“. Era furtuna, dar acolo nu ploua. Parintele avea si puterea asta de la Dumnezeu, sa stapâneasca natura.

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004

Unui om din Sâmbata de Sus i-a zis Parintele: “Tu când mori o sa fii anuntat”. Si el zice: “Dar cine ma va anunta”. “Lasa ca o sa vezi tu atunci”. Dupa vreo 20 de ani a venit la manastire ca paznic si o data spune: “Ma duc pâna la Parintele ca nu ma simt chiar bine, sa ma ajute putin”. Si când s-a dus, Parintele l-a recunoscut si i-a spus: “Sa te pregatesti de o cale lunga”, dar el n-a întrebat ce fel de cale si când a venit acasa mi-­a zis: “N-o fi asta anuntul de care mi-a spus Parintele?” Peste 2 saptamâni a murit omul. (Ierod. Ieronim Coldea)

Erau la manastire doi oameni, Gheorghe si Gheorghe, cu acelasi nume; pe drum, unul din ei aprinse o tigara de la celalalt si Parintele când i-a întâlnit le-a zis: “Gheorghe a dat, Gheorghe a luat” si au ramas oamenii asa mirati. Nu accepta patimile astea!

“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004