Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
(23 aprilie)

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

Prin Învierea Domnului, moartea a fost biruită. Iadul, ca împărăţie a morţii, a fost prădat, strămoşii eliberaţi din osânda cea veşnică şi lumea restaurată ontologic în frumuseţea şi puritatea ei originară.

Biserica Creştină ne cheamă să ne veselim duhovniceşte, cinstindu-l pe unul dintre fii ei, care s-a învrednicit să urce scara ce duce la cer până la treapta sfinţeniei şi să primească acolo în cer, din mâna Mielului celui înjunghiat şi înviat, cununa cea nestricăcioasă a măririi şi a martirajului creştin.

Citeste mai departe…

Învăţătura creştină despre iad

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

O recentă statistică publicată într-unul din marile cotidiene ale lumii arată că numărul celor care cred în viaţa de apoi în general şi în iad în special este foarte mic.

Dar oare conţinutul învăţăturii creştine descoperite nouă prin Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul Iisus Hristos, depinde de părerile cuiva şi poate fi el judecat în lumina unor date statistice mai mult sau mai puţin concludente?

Un scriitor ateu din zilele noastre, L. Boff, scria undeva: „Eu, dacă aş putea, aş vesti tuturor această noutate: iadul e o născocire a preoţilor pentru a ţine subjugat poporul. E un instrument de teroare inventat de religii pentru a garanta privilegiile şi situaţiile lor puternice. Dacă aş putea, aş vesti acest lucru şi ar însemna, cu siguranţă, o eliberare pentru întreaga omenire. Dar nu o pot face!”

Citeste mai departe…

Cum să ne rugăm

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

Este un lucru arhicunoscut şi bine experimentat că omul care crede în Dumnezeu simte nevoia fierbinte şi constantă de a se ruga. Şi cu cât este mai puternică credinţa omului, cu atât mai mare este şi setea şi dorinţa lui nestăvilită spre rugăciune.

Rugăciunea cuprinde întreaga lui viaţă şi existenţă, îl hrăneşte şi îl reînnoieşte spiritual ori de câte ori intră în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune.

Astăzi, mai mult ca oricând, nevoia omului de rugăciune este mult mai mare; în epoca pe care o trăim omul simte nevoia de a se ruga mai mult decât în trecut şi aceasta şi pentru faptul că şi primejdiile şi încercările la care este expus astăzi sunt mai mari şi mai numeroase. Prin rugăciune, în primul rând, el iese din izolare şi din singurătate şi se apropie de un Dumnezeu personal, Căruia Îi vorbeşte şi căruia Îi arată neliniştea şi singurătatea sufletului său.

Citeste mai departe…

Făptura cea nouă în Hristos

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

Epoca noastră, epoca marilor descoperiri, a cuceririi spaţiului interplanetar, a savanţilor şi a electronicii, are nevoie, poate mai mult decât oricare alta, de oameni noi.

De oameni care să aibă curajul şi tăria să lepede de la ei tot ceea ce este vechi şi nefolositor, necurat şi păcătos.

De oameni care, cu noi puteri şi noi voinţe, cu noi speranţe şi desigur cu noi orientări să pună în practică ceea ce Sf. Ap. Pavel le scrie corintenilor în cea de-a doua epistolă adresată lor: „Cele vechi au trecut, iată toate au devenit noi” (II Cor. 5, 17). Adică să devină fiecare om „o făptură nouă” pentru el însuşi, pentru cei din jurul său şi pentru întreaga umanitate. Vreme de aproape cincizeci de ani am fost îndoctrinaţi până la saturaţie cu acel surogat de „om nou”, fără ideal şi fără Dumnezeu. S-a văzut clar unde s-a ajuns!

Citeste mai departe…

Iisus Hristos - Bucuria noastră

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

În urmă cu aproape 200 de ani, părintele iluminismului ateu, Voltaire, a dat în domeniul literaturii următoarea directivă, prin care el nădăjduia să distrugă şi credinţa în Iisus din Nazaret: „Dacă vreţi să distrugeţi o religie, prezentaţi-o ca pe o cucuvea prevestitoare de pustiu şi de moarte“. Şi îndemnul lui n-a rămas zadarnic aşa încât toată literatura francmasonică de la el încoace i-a urmat sfatul. Anatol France numeşte creştinismul „duşmanul bucuriei“, fără a-şi da seama că, de fapt, e un nonsens ceea ce afirmă, ba, mai mult, Josua Carducci, satanist şi autor al „celebrului” imn către stana, Îl numeşte pe Hristos „martirul răstignit, Care contaminează atmosfera cu tristeţea“. Dar cât de contrară este realitatea. Bucuria are un singur izvor şi un singur temei: numele lui este Iisus.

Deja profeţii Vechiului Testament, plini de Duhul Sfânt, L-au prezentat pe Mesia ca pe unul care avea să umple lumea de o bucurie nespusă şi fără de seamăn.

Citeste mai departe…

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase…
Duminica III din Post - a Duminica Sfintei Cruci

† Visarion Răşinăreanu
Episcop-vicar,
Sibiu

Iată-ne ajunşi, cu ajutorul Preamilostivului Dumnezeu, şi în Duminica a treia a Sf. şi Marelui Post al Paştilor, Duminică închinată Sf. şi de viaţă făcătoarei Cruci.

Au trecut trei săptămâni de când am pornit în această călătorie duhovnicească spre Ziua Învierii, având drept tovarăşi de drum postul, rugăciunea şi fapta cea bună şi, aidoma unor călători însetaţi şi osteniţi ce străbat drumurile arse de soare şi bătute de vânturi ale deşertului, dorim să ne odihnim pentru câteva clipe la umbra unor copaci din oaza deşertului, spre a ne putea reface forţele şi a ne continua călătoria.

Citeste mai departe…

Biserica - locaş al Duhului Sfânt

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

În toate religiile, locaşul de cult, biserica, prin urmare şi în creştinism, este un semn al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor.

Graţie acestui semn văzut, omul vine în comuniune cu Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi pe toate le plineşte.

În mijlocul lui, al locaşului de cult, locuieşte Dumnezeu şi sunt prezenţi sfinţii. Este centrul vieţii unui popor, în jurul căruia se petrec toate tainele vieţii şi ale morţii pentru fiecare credincios. Este pe drept cuvânt „casa rugăciunii” şi „loc de sfinţire şi poartă a cerului”. Este Paradisul pe pământ. Mântuitorul nostru Iisus Hristos este noul templu, întru care în chip real s-a săvârşit taina iconomiei divine. El este Biserica nefăcută de mână pe care a dărâmat-o moartea Sa şi pe care a zidit-o din nou prin Învierea Sa. De multe ori, Mântuitorul le-a vorbit celor din jurul Său despre „Biserica Trupului Său” pe care o vor dărâma oamenii şi El o va ridica în trei zile. Dacă ucenicii Lui şi cei care Îl ascultau nu puteau să înţeleagă cum este posibil ca măreţul Templu din Ierusalim, la care se lucrase 46 de ani, să fie ridicat în trei zile, după Învierea din morţi a Mântuitorului au înţeles la ce anume se referea Mântuitorul: la Biserica Trupului Său. Ea este templul duhovnicesc al cărei cap şi a cărei piatră din capul unghiului este Hristos (I Cor 3, 11). În ea locuieşte Dumnezeul Cel viu. Fiecare creştin, ca membru al Trupului lui Hristos, este acelaşi templu al lui Dumnezeu, iar Trupul Său este locaş al Sfântului Duh (Romani 8, 11).

Citeste mai departe…

Buna-Vestire
(25 martie)

† Visarion Răşinăreanu
Episcop-vicar,
Sibiu

În fiecare an, la 25 martie, la început de primăvară, Biserica Ortodoxă, ca şi cea Romano-Catolică, prăznuieşte cu aleasă bucurie şi cuvenită evlavie Praznicul Bunei-Vestiri a Maicii Domnului sau Blagoveştenia.

Este una din cele patru mari sărbători de peste an închinate de Biserică Sf. Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Cerul şi pământul se înfrăţesc în laude şi cântări, preamărind-o pe aceea care s-a învrednicit a fi Maică a lui Hristos-Dumnezeu, Cel venit în lume la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului şi a morţii.

Îngerii se bucură împreună cu oamenii şi cele de jos cu cele de sus prăznuiesc „taina cea din veac ascunsă”, întruparea de la Sf. Duh a Fiului lui Dumnezeu în pântecele preacurat al Sf. Fecioare.
Citeste mai departe…

„Cred Doamne şi mărturisesc”

† Visarion Răşinăreanu
Episcop-vicar,
Sibiu

Mărturisirea ortodoxă ne învaţă că la Sfântul Botez Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne revarsă în suflet, o dată cu harul sfinţitor, şi cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea.Ce este credinţa? Ne-o spune lămurit Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute” (Evrei 11, 1).

Credinţa este poarta prin care intră Hristos în sufletul nostru. Pe bună dreptate spunea Sfântul Ambrozie: „Fericit este acela la poarta căruia bate Hristos. Poarta noastră este credinţa; prin această poartă intră Hristos”. Iar Fericitul Augustin declara: „Si fides in nobis, Christus in nobis” - „Dacă credinţa este în noi, Hristos este în noi”. Iar în predica de la Crăciun acelaşi Părinte se adresa păstoriţilor săi, uimiţi de minunea întrupării Cuvântului, zicându-le: „Tuturor mă adresez, tuturor vă vorbesc: Înfăptuiţi înlăuntrul vostru tot ceea ce admiraţi în trupul Mariei. Cine crede în inima sa… Îl zămisleşte pe Hristos, iar cine Îl mărturiseşte cu gura… Îl naşte pe Hristos”.
Citeste mai departe…

Prea Sfinţite Părinte, mai are nevoie tânărul contemporan de Dumnezeu ? Credinţa în Iisus Hristos mai poate suscita interes tânărului de lângă mine ?

Dintotdeauna omul „chip şi asemănare” a lui Dumnezeu a avut o legătură specială cu Creatorul Său. Tânărul, cu atât mai mult, a simţit o chemare spre cele înalte şi inefabile, spre cineva cu care să intre în comuniune şi acest Cineva a fost Dumnezeu.

Şi în vremurile noastre toţi avem nevoie de Dumnezeu şi mai ales generaţia tânără are nevoie de comuniune cu Acesta spre a se desăvârşi, spre a progresa spre tot lucrul cel bun şi folositor şi în final pentru a dobândi viaţa cea fericită care este la Dumnezeu.

Pentru a te apropia de Dumnezeu trebuie să ai mai întâi de toate credinţă. Credinţa, acea virtute teologică pe care o primim în dar în taina Sf. Botez şi pe care căutăm să o fructificăm şi să o dezvoltăm mereu pe parcursul existenţei noastre.
Citeste mai departe…