Costel Busuioc la Sibiu

Miercuri, 25 noiembrie 2009, la ora 19:00, în Aula Facultăţii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu va avea loc lansarea cărţii Costel Busuioc, în prezenţa autorului.

Evenimentul este organizat de Editura Agnos (cea sub egida căreia apare volumul) şi ASCOR Sibiu, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului.

Volumul Costel Busuioc cuprinde o serie de convorbiri provocate de Romeo Petraşciuc, discuţii în cadrul cărora tenorul român îşi istoriseşte, cu o savoare rară, mare parte din viaţa sa, cu amănunte picante şi tulburătoare, deopotrivă.

Vor prezenta volumul în discuţie Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula şi Romeo Petraşciuc.

Lansarea va fi urmată de un micro-recital susţinut de Costel Busuioc pentru publicul sibian.

Intrarea la eveniment e liberă. Citeste mai departe…

Carte pentru suflet

Romeo PETRASCIUC

La editura sibiana Agnos a aparut de curand o carte cu totul de exceptie: “2 milioane de kilometri in cautarea adevarului”, a elvetianului Klaus Kenneth, cu traducere din limba germana de Raluca Toderel.

In varsta de 63 de ani, autorul este unul din cautatorii de experiente spirituale care a epuizat aproape toate spatiile de simtire, pentru a se statornici, in final, in Ortodoxie. In peste 300 de pagini, autorul istoriseste, intr-o voluptate a lecturii de o savoare rara, intensa, peregrinarea sa, vreme de peste patru decenii, inspre intalnirea cu Dumnezeu, Cel pe Care Il refuzase, cu ostentatie, inca din copilarie. Excursurile sale initiatice prin India, Tibet, Thailanda si multe tari islamice, pana in Mexic, Alaska si Brazilia, petele de culoare cu care sunt punctate aceste contacte, fac din lectura volumului o fascinanta fresca a modului in care Dumnezeu stie a-si chema la Sine pe cei pe care isi doresc aceasta, fie si fara sa fie constienti de aceasta aplecare spre Adevar.

Calatorie pe tot mapamondul

In cautarea sa, Klaus Kenneth calatoreste in Turcia, Persia, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Suedia, Norvegia, Finlanda, Laponia, Spania, Portugalia, Maroc, ajungand pana in desertul Sahara, pentru a se orienta apoi catre Asia si Orientul Mijlociu.
Dupa o vizita intr-o tabara revolutionara din muntii Mexicului - se arata in prezentarea acestui volum, facuta de catre Radu Hagiu si Laurentiu Dumitru - si o calatorie de 40.000 de kilometri prin SUA, se intoarce in Europa, trecand prin Anglia, Scotia si Germania Democrata. Paraseste drogurile si se apuca de yoga, ajungand in relativ scurta vreme sa cunoasca stari de extaz si levitatie. Dupa trei ani, hotaraste sa se mute in India, la Calcutta, unde va renunta la Miscarea Transcedentala in favoarea hinduismului. Calatoreste prin India de sud, Thailanda, Malaiezia, Bhutan, Tibet si Bangladesh, cunoscand numerosi gurusi; puterile sale oculte sporesc - devine medium si incepe sa primeasca mesaje „de dincolo“, cunoaste numeroase stari de transa si extaz, ba chiar are parte si de o intalnire draceasca cu „zeita“ indiana a mortii, Kali.
Dupa sase ani, hinduismul ajunge sa il dezamageasca si, dupa o scurta calatorie prin Israel, Ierusalim si Sinai, Klaus Kenneth isi continua peregrinarea in cautarea pacii launtrice prin Bangkok, Pattaya, Laos si Cambodgia, trecand in cele din urma la buddhism.

Suflet salvat

In 1980 se intoarce in Europa, trecand prin Rusia, Polonia si Spania, si ramane sa lucreze ca profesor in Elvetia. Atacurile demonice asupra sa se intensifica, iar Kenneth isi gaseste refugiul in alcool si in dans pana la epuizare. Aflat la limita deznadejdii, cauta ajutor in spiritualitatea sud-americana, calatorind in Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela, Brazilia, Paraguay si Bolivia. In muntii de langa Bogotá are loc, insa, un eveniment care ii schimba definitiv cursul vietii: scapa de la moarte, prin minune, dintr-un atac talharesc. Simte inlauntrul sau ca Dumnezeu a lucrat in chip vadit cu el si ca trebuie sa dea un raspuns tuturor chemarilor din partea lui Hristos de pana atunci.
Experientele lui Klaus Kenneth sunt unele dintre cele mai surprinzatoare, infatisand o lume cu totul diferita de cea pe care o intalnim in filme, in revistele de gen. Autorul intalneste fata catre fata pe unii dintre cei mai renumiti maestri spirituali, cu unele personalitati de exceptie - cum e Maica Tereza, de pilda, cu care se intalneste in repetate randuri - si trece prin situatii atipice de-a dreptul.
Cartea constituie o bucurie familiala si prin faptul ca traducerea e facuta de o studenta sibiana, Raluca Toderel, intr-o foarte buna tinuta grafica si un acut simt al gestionarii limbii romane.

Sursa: Monitorul de Sibiu

Cuvant catre tineri

Zilele trecute a aparut o noua revista a Arhiepiscopiei Sibiului si Mitropoliei Ardealului. Publicatia, in 8 pagini, e realizata de Departamentul pentru Tineret al Arhiepiscopiei sibiene si apare - cu binecuvantarea I. P. S. Sale Dr. Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului - ca supliment al prestigioasei publicatii “Telegraful Roman”.

In editorialul semnat de Pr. Cristian Vasile Dariciuc - sufletul acestei reviste si responsabilul Departamentului pentru Tineret - se precizeaza ca publicatia „va aparea trimestrial si va fi mesagerul oficial al Arhiepiscopiei Sibiului catre tinerii din aceasta parte de tara. Dincolo de gandurile si cuvintele marturisite tinerilor de catre de tineri sau de catre dascalii lor de religie, aceasta publicatie cuprinde dragostea Inalt Prea Sfintitului Parinte Dr. Laurentiu Streza pentru tinerii acestei eparhii. Aceasta revista, ca si toate celelalte activitati pe care le desfasuram cu tinerii, isi propune sa sadeasca in inimile acestora dragostea de Dumnezeu, de Biserica si de traditiile neamului nostru romanesc“.

Citeste mai departe…

Despre familia creştină

Cuvânt ţinut de Pr. Ioan Sabău (Foltu, Hunedoara), la Deva, în seara zilei de 20 oct. 2005, în finalul conferinţei Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Necula (Facultatea de Teologie din Sibiu), cu tema „Familia creştină azi”. În ziua de 20 oct., Pr. I. Sabău a împlinit 91 de ani.

Cucernice Părinte Profesor, iubite părinte, iubiţi credincioşi şi prieteni ai mei. Vă spun prieteni pentru că vă simt prieteni, întinerind şi eu între voi.

Seara de astăzi a fost pentru mine o revelaţie. Să vă spun de ce. În tinereţea preoţiei mele m-am izbit de multe-multe pe care părintele astăzi le-a tăiat cu briciul.

În tinereţea mea, îmi aduc aminte că am început să ridic căsătoria, aşa după cum spunea Părintele Arsenie Boca, la nivel de Taină. Am reuşit în unele parohii, unde nu era aşa de stăpân pe viaţa noastră folclorul acesta popular. Acesta ne-a dărâmat pe noi. A distrus sfinţenia vieţii familiale, cu fel de fel de glume ruşinoase şi obscene pe la nunţi, care ne făceau de râs. Mi-aduc aminte că la o cununie, când am început să colind cu mireasa prin faţa icoanelor, un beţiv din marele public a prins mireasa şi a tras-o după el. Nu s-a produs sminteală, s-a produs un râs, o bună dispoziţie pentru ei. Alteori, când le dădeam mirilor miere şi pişcoturi, din spatele lor, bine formaţi, nuntaşii loveau cu pumnii mirii după cap, smintind mâna preotului. A doua zi, după cununie, obişnuiau să ducă pe unul mai ospeţit, mai beţiv, pe o scară, să-l ducă mort prin sat. Alţii doi mergeau cu nişte măturoaie pe lângă, făcându-se că dau cu cădelniţa. Batjocoreau într-un stil barbar ceea ce făceam noi la Biserică. În duminica următoare, îngrozit, le-am spus: „Măi oameni, aţi ajuns prea departe! Dar gândiţi-vă că Dumnezeu vă arată aşa cum sunteţi de fapt!” La şase săptămâni după asta, omul acela din targă a fost dus la groapă. S-a cutremurat satul. N-a mai dat cu mătura. Vedeţi ce situaţii am moştenit!

Citeste mai departe…

Părintele Ioan Sabău - patriarhul hunedorenilor - s-a mutat întru Împărăţia de Dor

Luni 16 februarie 2009, Părintele Ioan Sabău - patriarhul hunedorenilor, cum plastic îl numea cineva - s-a mutat întru Împărăţia de Dor. O viaţă în slujba lui Hristos, cât un munte de dăruire şi jertfă!

Acum câţiva ani, când îi călcam pragul, cu zâmbetul şi jovialitatea sa inconfundabile, Părintele îmi mărturisea, lăcrămând, că îi e dor de „ai lui”, de Dincolo, din Acasa de cristal. Tot atunci, cu sfială şi lumină în priviri, istorisea de clipele de groază şi bucurie trăite în lagărele comuniste, pentru încredinţările sale religioase.

Acum, Părintele Ioan s-a înveşnicit cu Cerul. Discret şi viguros, cum i-a fost şi viaţa, Părintele Ioan a biruit încă o dată moartea! Cu sărutare de dreaptă, cei rămaşi, care l-am cunoscut sau nu faţă către faţă, îi spunem, în ceas de despărţire, că nu ne-a fost în zadar învecinarea cu el…

Redăm, în cele ce urmează, parte din ceea ce, cândva, acasă la Sfinţia Sa, Părintele ne istorisise, spre luare aminte…

• Parintele Ioan Sabau, in al zecelea deceniu de viata

Vezi si:

• Preotul Ioan Sabău s-a ridicat la cer
• Cuvântul Părintelui Ioan Sabău la 14 septembrie 2008
• „Marturisitori pentru Hristos din temnitele comuniste” la Alba Iulia

PREA SFINŢITUL DANIIL PARTOŞANUL - PĂRINTELE ARSENIE BOCA

o abordare simpatetică a relaţiei tânăr - duhovnic

- Prea Sfinţite Daniil, sunteţi unul dintre puţinii care l-au cunoscut, mai îndeaproape, pe părintele Arsenia Boca, pe acest „ctitor al Filocaliei româneşti”, cum îl numea un alt mare ctitor al iubirii de Frumos — şi l-am amintit aici pe părintele Dumitru Stăniloae.

- Astăzi, aici, la Timişoara, ca episcop vicar şi administrator al Episcopiei Ortodoxe Române de la Vârşeţ, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor cititorilor faptul că pentru patru lucruri, în mod deosebit petrecute în viaţa mea, nu sunt şi nu voi fi niciodată vrednic a mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu.

În primul rând, pentru faptul că, la vârstra de 15 ani, mi-a îndrumat paşii spre teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din Caransebeş, apoi spre Institutul Teologic din Sibiu, după aceea spre cursurile de doctorat de la Institutul Teologic din Bucureşti şi, mai apoi, spre Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic - Grecia.

Citeste mai departe…

Negoţ cu Hristos, de Sărbătoare

La o manifestare religioasă de amploare, care a avut loc de curând, într-una din regiunile cu veche tradiţie duhovnicească ale ţării, m-am nimerit, pentru câteva ore, între comercianţii, colportorii de carte şi obiecte religioase. Nu era prima dată când mi s-a întâmplat asta. Uneori, ajung şi la astfel de manifestări. De fiecare dată însă (sau aproape de fiecare dată), manifestările acestea îmi lasă şi un gust amar. De pildă, de data aceasta, la una din tarabele pline de icoane, căţui, vase liturgice, un conaţional puţin mai „colorat” nu pregeta să îşi laude marfa, cu o ţigară aprinsă în mâna dreaptă, cu care gesticula abitir deasupra mărfii. Ceva mai încolo, un altul, puţin retras în spatele cortului, vorbea la un telefon mobil de ultimă generaţie într-un limbaj mai mult decât trivial. Nu mai vorbesc de preţuri, care urcaseră vertiginos cu prilejul marii manifestări, de te gândeai că eşti într-o piaţă de consum mult mai evoluată chiar acelei mult trâmbiţate Uniuni Europene. E adevărat, erau şi tarabe ceva mai retrase în cuminţenie şi bun simţ, însă pe acelea nu le prea căuta multă lume. Şi de această dată, reclama îşi spunea cuvântul.

Citeste mai departe…

Spre o Înviere comunitară

Problema tineretului constituie mai mereu, în contextul oricărei perioade sau al oricăror determinări etice, morale, preocuparea majoră în metabolismul devenirilor. Fie ele sociale, culturale sau de orice altă coloratură funcţională ar fi ele. Şi, cu atât mai mult, religioase, duhovniceşti. Parcă mai mult ca oricând condiţia de nemuritor li se potriveşte, cu predilecţie, tinerilor. Celor care, degradaţi până la josnicia unei societăţi ce le ucide - prin exhibarea nebunească a păcatului - tinereţea, încearcă să se valorizeze în Biserică şi Hristos.

Citeste mai departe…

„Iisus Hristos ieri şi astăzi şi în veac Acelaşi este…”

- interviu cu P. S. Visarion, Episcopul Tulcei -

„Păzirea poruncilor Domnului este calea ce duce la Hristos”

Prea Sfinţite Părinte, mai are nevoie tânărul contemporan de Dumnezeu ? Credinţa în Iisus Hristos mai poate suscita interes tânărului de lângă mine ?

Dintotdeauna omul „chip şi asemănare” a lui Dumnezeu a avut o legătură specială cu Creatorul Său. Tânărul, cu atât mai mult, a simţit o chemare spre cele înalte şi inefabile, spre cineva cu care să intre în comuniune şi acest Cineva a fost Dumnezeu.

Şi în vremurile noastre toţi avem nevoie de Dumnezeu şi mai ales generaţia tânără are nevoie de comuniune cu Acesta spre a se desăvârşi, spre a progresa spre tot lucrul cel bun şi folositor şi în final pentru a dobândi viaţa cea fericită care este la Dumnezeu.

Pentru a te apropia de Dumnezeu trebuie să ai mai întâi de toate credinţă. Credinţa, acea virtute teologică pe care o primim în dar în taina Sf. Botez şi pe care căutăm să o fructificăm şi să o dezvoltăm mereu pe parcursul existenţei noastre.

Citeste mai departe…

Maica Serafima - floarea de Cer a Boianului

Scrieri cu aromă de vecernii

Despre oamenii mari ai lui Dumnezeu arareori poţi scrie. O faci cu conştiinţa neputinţei de a te apropia de felul lor de a fi, de a trăi şi de a-L sluji pe Hristos. Despre ei se cuvine să lăcrămezi, să încerci să simţi, atât cât poţi, ceea ce ei au trăit şi au jertfit. Dar ca bucuria lor să fie deplină, cel mai frumos mod de preţuire este să le urmezi pilda, să-L urmezi, aşa după cum doar ei au ştiut a o face, pe Dumnezeul pe care ei L-au pogorât, prin viaţa lor, drept pildă printre oameni.

Un astfel de suflet ales al lui Dumnezeu a fost Maica stareţă de la Mănăstirea Boian, Maica egumenă Serafima. Din pilda sufletul acestuia scump, vremurile şi oamenii de mai târziu îşi vor creşte şi ei urcuşurile către Cer. Pentru că Maica aceasta, prin viaţa ei sfântă, a tras vremurile după ea, dăruind celor de mai târziu puterea şi modelul mergerii înainte.

Citeste mai departe…