Soborul Sfinţilor şaptezeci de Apostoli
(4 ianuarie)

Vezi prima parte aici: Soborul Sfinţilor şaptezeci de Apostoli

31. Sfîntul Narcis, pe care în aceeaşi epistolă îl pomeneşte Sfîntul Pavel, zicînd: Închinaţi-vă celor ce sînt din casa lui Narcis în Domnul (16, 11). A fost episcop în Atena.

32. Sfîntul Apelie, pe care în aceeaşi epistolă îl pomeneşte Sfîntul Pavel, zicînd: Închinaţi-vă lui Apelie, cel încercat în Hristos (16, 10). A fost episcop în Heracleea.

33. Sfîntul Aristobul, pe care Sfîntul Pavel în aceeaşi epistolă îl pomeneşte, zicînd: Închinaţi-vă celor ce sînt de la Aristobul (16, 10). A fost episcop în Bretania şi acolo, după multe osteneli şi pătimiri, s-a sfîrşit.

34. Sfîntul Irodion, pe care în aceeaşi epistolă Sfîntul Pavel îl pomeneşte, zicînd: Închinaţi-vă lui Irodion, rudeniei mele (16, 11). A fost episcop în Patras.

Citeste mai departe…

Soborul Sfinţilor şaptezeci de Apostoli
(4 ianuarie)

Împărtit in 3 parti. In următoarele zile vor urma şi celelalte două părţi.

După alegerea celor doisprezece apostoli, Domnul nostru Iisus Hristos a luat încă şaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i trimită la propovăduire. Despre acest lucru scrie Sfîntul Evanghelist Luca astfel: După aceştia a arătat Domnul şi alţi şaptezeci (şi doi), şi i-a trimis cîte doi înaintea feţei Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lîngă Dînsul, ca pe nişte martori ai vieţii Sale, iar pe cei şaptezeci îi trimitea.

Dar care erau numele celor şaptezeci nu este adeverit, de vreme ce, precum scrie Sfîntul Evanghelist Ioan: Mulţi din ucenicii Lui s-au dus şi după aceea nu mai umblau cu Dînsul. Şi a zis Iisus celor doisprezece: Oare şi voi voiţi să vă duceţi? Şi a fost aşa, căci aproape de patima cea de bunăvoie a Domnului, se împuţinaseră foarte mult ucenicii lui şi abia cîţiva din cei şaptezeci rămăseseră lîngă El, dar şi din cei doisprezece a căzut unul. Iar după Înviere, ceata sfinţilor doisprezece apostoli s-a împlinit cu Matia; iar ceata celor şaptezeci nu îndată, ci încet s-a împlinit cu cei nou încredinţaţi prin buna vestire a celor care erau în ceata celor doisprezece şi prin propovăduirea Sfîntului Pavel, cel chemat de sus, fiind în aceeaşi ceată cu Sfîntul Petru. Deci se află despre cei şaptezeci de apostoli o istorie, sub numele Sfîntului sfinţit Dorotei, episcopul Tirului, scrisă şi la începutul cărţii faptele apostolilor, care şi în Prolog este pomenită.

Citeste mai departe…

În 2008, calendarul ortodox s-a îmbogăţit cu 16 noi sfinţi

Anul acesta, calendarul Bisericii Ortodoxe Române s-a îmbogăţit cu 16 sfinţi. Aceştia au fost canonizaţi şi proclamaţi de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre datorită vieţii şi faptelor vrednice de pomenire şi cinstire.

Prima proclamare solemnă a fost pe 11 mai, la Salva, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Atunci, în prezenţa a 14 ierarhi, în cadrul unei ceremonii solemne, au fost canonizaţi Sfinţii Martiri şi Mărturisitori năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu. Ziua proclamării canonizării acestora a coincis cu împlinirea a 245 de ani de la revolta năsăudenilor, condusă de Tănase Todoran. Acesta a îndemnat două batalioane de grăniceri să nu renunţe la Ortodoxie. Represaliile care au urmat s-au soldat cu tragerea pe roată a lui Atanasie Todoran şi cu spânzurarea celorlalţi trei. Canonizarea celor patru martiri a fost hotărâtă în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 22-24 octombrie 2007, cu ziua de pomenire 12 noiembrie.

Citeste mai departe…

31 decembrie

Sfântul Mucenic Hermes a slujit cu smerenie si adânca evlavie lui Hristos în biserica cetatii Bononia, fiind exorcist. El se învrednicise de acest dar de la Hristos, si ca atare avea un mare rol în pregatirea celor care doreau sa primeasca botezul crestin, citind rugaciunile de lepadare si alungare a duhurilor celor rele din trupurile si sufletele lor.

Neînfricosându-se de asprele masuri de prigonire a închinatorilor si slujitorilor lui Hristos, luate de împaratul Diocletian, exorcistul Hermes primea în biserica pe cei stapâniti de duhurile rele, si prin harul divin si puterea rugaciunii, le alunga si-i tamaduia pe acestia. Hermes va arata prigonitorilor Bisericii folosul slujirii sale în biserica si va primi cu bucurie si curaj sfârsitul mucenicesc al vietii sale pamântesti, atunci când calaii pagâni i-au taiat capul, în ziua de 31 decembrie.

Astfel, Mucenicul lui Hristos, Hermes s-a dovedit a fi vrednic de cinstire de-a lungul veacurilor, nu numai în cetatea sa, ci si în cea apropiata, Rataria, si oriunde traiau suflete crestine, ce cautau mântuirea cu ajutorul confratilor, ce se rugau din cer pentru ei.

* Icoana este pictata de maicutele de la Manastirea Diaconesti, judetul Bacau

SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA
26 decembrie

Viata monahala la romani incepe inca din primele veacuri crestine. In alte pagini ale acestei carti, am infatisat stradaniile duhovnicesti ale cuviosilor monahi daco-romani Ioan Casian si Cuviosul Gherman, care s-au nascut si s-au calugarit in fosta provincie Scitia Mica in secolul IV. Multi arheologi si teologi socotesc ca la Basarabi (Murfatlar), langa Constanta, ar fi fost o asezare sihastreasca, ale carei inceputuri le aseaza in aceeasi perioada. In jurul anului 1000 se ridicase o manastire de rit rasaritean in cetatea Morisena de pe Mures (azi Cenad, jud. Timis). In partile Salajului, Buzaului si Argesului s-au descoperit urmele unor stravechi asezari monahale, cu bisericute si chilii sapate in stanca. Multe numiri de localitati de pe intreg cuprinsul tarii (Calugareni, Valea Calugareasca, Poiana Calugaritei, Chilia, Chilii, Manastirea, Manastioara, Schitu si altele), arata ca acolo existau asezari calugaresti, de multe ori dinainte de intemeierea statelor medievale romanesti.In veacul al XIV-lea a aparut in Biserica Ortodoxa – indeosebi la Muntele Athos, in Grecia de azi – o miscare de renastere teologica-spirituala, numita isihasm (de la cuvantul grecesc isihia = liniste), care cerea retragerea totala a calugarului de lume, meditatie in tacere si rostirea neincetata a “rugaciunii lui Iisus” sau “a inimii”: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Cei mai de seama reprezentanti ai acestei miscari au fost Grigorie Palama, Nicolae Cabasila si Simeon, toti trei arhiepiscopi ai Tesalonicului, Grigorie Sinaitul si altii.

De la Muntele Athos, spiritualitatea isihasta s-a raspandit si in manastirile din Bulgaria, Serbia, Rusia si tarile romanesti. Unul din reprezentantii de frunte ai isihasmului pe pamantul romanesc a fost Sfantul Nicodim de la Tismana.
Citeste mai departe…

Nasterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie!

Sarbatoarea Nasterii Domnului sa vi se salasluiasca în suflet, asa cum odinioara, în dangat de osanale, Pruncul Iisus Hristos Se cuibarea în inima Bethleemului, pogorând odata cu El pacea si buna-voirea! Iar noul an sa va fie prilej de noi împliniri pe calea catre Împaratie!

Viaţa Sfântului Mucenic Sebastian

(18 decembrie)

Dacă ar fi să alegem un nume şi un mucenic a cărui viaţă impresionează, ne-ar fi greu. Pline de minunea purtării de grijă a lui Dumnezeu, pline de jertfelnicia absolută, pline de bucuria mărturisirii, Vieţile Sfinţilor ajung, cu trecerea timpului, să rămână printre puţinele cărţi care se citesc cu plăcere. Pentru că ele nu propun biografii propriu-zise, cu atât mai puţin bibliografii generale ori speciale. Ele propun un mod de viaţă, viaţa în Hristos, aceea care, de secole, propune creştinismului ritmul mântuirii, ritmul vieţii veşnice.

Ne-am hotărât să prezentăm viaţa Sfântului Mucenic Sebastian din mai multe motive. Pe de o parte pentru că multă vreme sărbătoarea lui a fost aceea care constituia un soi de Valentine Day, odinioară, ziua Sfântului Valentin de astăzi. Veţi vedea de ce. Devierea dinspre creştinism spre consumism a sărbătorilor, eludarea duhului lor creştin dezavantajează, în primul rând creştinii. Nu mai ştim să ne apărăm valorile pentru că nu le mai cunoaştem. Noi înşine depărtându-ne de la darul pe care Dumnezeu, prin sfinţii Lui, ni l-a dăruit. În al doilea rând nu cunosc o viaţă în limba română a acestui martir, ostaş al lui Hristos. Iar nevoia de texte pentru tineret rămâne una dintre preocupările mele de căpătâi. Să povestim dar…

*

Citeste mai departe…

Sfânta Filofteea, Victima unei mame vitrege şi a unui tată flămând

Se întâmplă deseori să vezi copii crescuţi de câte o mamă vitregă şi este cunoscută relaţia oarecum puţin neprietenoasă dintre noua mamă şi copilul bărbatului, aidoma aceleia dintre soacră şi noră. Noua relaţie de dragoste vine în aceste cazuri nu din sânge, ci ca urmare a lucrării Duhului Sfânt care stabileşte acea legătură spirituală dintre mama vitregă şi copiii bărbatului ei ca şi dintre soacră şi noră, făcându-le să-i socotească ca din pântecele lor. În realitate însă nu întotdeauna oamenii se lasă modelaţi de Duhul Sfânt.

Citeste mai departe…

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica
(3 decembrie)

Sfantul Cuvios Gheorghe a venit pe lume in anul 1730, intr-o familie de binecredinciosi ardeleni din Sălistea Sibiului. Aprins din tinerete de duhul vietuirii calugaresti si neputandu-si implini aceasta vocatie in Transilvania, din cauza persecutiilor impotriva ortodoxiei si, mai ales, impotriva asezamintelor monahale, el a trecut, la varsta de 19 ani, in Tara Romaneasca unde, dupa cum marturisea, pe la 1807-1810, biograful sau cel dintai, Protasie ieromonahul, a intrat in slujba unui arhiereu aflat in Bucuresti, mitropolitul grec Rosca.

Curand, mai apoi, in 1750, a plecat impreuna cu parintele sau sufletesc la Constantinopol si apoi la Muntele Athos, vietuind in Manastirea Vatoped, unde a fost facut de acesta rasofor si diacon, iar dupa moartea mitropolitului a devenit ucenic al staretului Paisie Velicicovschi, la schitul athonit Sfantul Ilie. Aici a primit sfantul chip ingeresc, devenind calugar in mantie, in 1752, prin mana cuviosului Paisie insusi, iar apoi, in 1754, a fost hirotonit preot.

Citeste mai departe…

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina
(25 noiembrie)

Pe vremea păgînului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încît toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maica sa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgînul Maximin.

Citeste mai departe…