Ăn epoca moderna se semnaleaza o cotitura: omul se Ăźntelege ca individ si cosmosul ca spatiu sau infinit. Miscarile sociale umaniste contribuie la cresterea individualismului antropologic si subiectivismului monist, Ăźn timp ce, paralel, stiintele pozitive ofera spatiul universal si obiectivitatea „demonstrabila”. Antropologia individulaista si cosmologia mecanicista sunt premisele secularizarii.
Cartea aceasta Ăźncearca sa destructureze tocmai monadele acestei secularizari, uzitĂąnd se o rara forta de expunere.
|