|
Unii oameni sunt sfinþi...
Sunt cuvinte ale Pãrintelui Arsenie pe care le auzi la un moment dat rostite de cãtre cineva din proximitatea sa de oarecând ºi care reverbereazã apoi mereu în tine. ªi nu neapãrat ca apoftegme transmutate în adevãruri de credinþã cu valoare de dogmã (deºi întâlneºti o mulþime de formulãri ºi din acest registru la Pãrintele), cât tranzitãri de sens pe care fiecare dintre noi le resimte ca jalonãri tãmãduitoare de rãtãcire în drumul cãtre Împãrãþie.
Lãsaþi-vã în grija lui Dumnezeu... e unul din acele cuvinte pentru mai târziu pe care Pãrintele Arsenie îl lãsa drept moºtenire ucenicilor sãi de oarecând ºi din totdeauna. Eu l-am auzit într-o searã de iarnã, în mistuirea unei mãrturisiri cu totul binecuvântate a uneia dintre acele credincioase care l-au cãutat ºi preþuit pe Sfântul Ardealului aºa cum sunt cinstiþi marii oameni ai lui Dumnezeu.
Oricare dintre mãrturiile acestui volum e o ranã pentru tãcerile celorlalþi, mulþi, care îºi refuzã cu ostentaþie reperele unei dialectici proprii comuniunii cu Sfinþii ºi, cu necesitate, a comuniunii unii cu ceilalþi. De aceea convorbirile, interviurile din aceastã carte sunt încã o încercare de a proba modul în care Dumnezeu iubeºte Neamul acesta, dãruindu-i oameni providenþiali, vectoriali. Am întâlnit, ºi de aceastã datã, ucenici ai Pãrintelui Arsenie care poartã în sine acea gingãºie ºi candoare ultimativã a întâlnirii cu Sfinþii. Fie cã sunt slujitori ai Sfintelor Altare sau îºi fac ascultarea în deplinã miresie cu Hristos Domnul (maicile de la Tismana, de pildã), fie cã sunt credincioºi care îºi lucreazã mântuirea într-o discreþie pilduitoare în comunitãþile lor (din diferite zone ale þãrii), glasul lor conjugat împarte viaþa fiecãruia dintre ei în douã etape fundamentale: înainte ºi dupã întâlnirea cu Pãrintele Arsenie Boca.
Ceea ce se întâmplã acum la Prislop ºi, de acolo, în întreaga þarã e încã un început de minune în Biserica noastrã. ªi spun început, pentru cã suntem deplin încredinþaþi cã lucrarea sa are un metabolism ce va coagula vremile ºi îºi va regenera mereu conþinuturile. Iar fiecare zi aproape de Pãrintele Arsenie e un început în miniaturã al Veºniciei...
Unii oameni sunt sau au fost recunoscuþi de Bisericã drept sfinþi. Alþii… meritã sã fie. ÃŽnsã lucrarea lor e întotdeauna dependentã ºi de disponibilitatea noastrã sincerã, responsabilã, de a ºti sã preþuim darul lui Dumnezeu.
Cuprins
Unii oameni sunt sfinþi (Romeo Petraºciuc)
"Tot timpul simt ajutorul Pãrintelui Arsenie!..." (Pr. Dionisie Ignat)
"Numai mila lui Dumnezeu a fãcut sã ajungem unde suntem..." (Maica Ierusalima Gligor)
"Maicã Magdalena, tu eºti a Tismanei ºi Tismana e a ta!" (Maica Magdalena Ivan)
"Pãrinte, eu nu vreau sã fiu catolic..." (Mãrioara Steluþa Hlibiþchi)
Sfântul din porþile Mãnãstirii (Ion Murariu)
"Am fost în preajma Pãrintelui Arsenie mereu..." (Aniºoara Opre)
"Aºa dar avea Pãrintele, de schimba inimile împietrite!" (Pr. Manoil Coldea)
"Pentru tine am venit! Am venit sã-þi spun prin ce-ai sã treci..." (Dorina Constanþa Arnioni)
"Sã ºtii cã nu numai de aici se poate face bine..." (Nicolae Bucurenciu)
"Copilul va ajunge ofiþer..." (Mãrturie din zona Bran)
|
