Pr. Trandafir Vid, Geometrice gerunzii, Ed. Agnos, Sibiu, 2019, 142 p
Petale de gand
La aproape zece ani de la debut, parintele Trandafir, ne invita la o noua lectura poetica ce poarta in sine marea tema a experientei spirituale.
Daca primul volum: De dragul pacatosilor ne introducea in lumea atat de rarefiata a Patericului descoperindu-ne temele esentiale ale vietii contemplative, iar mai apoi, prin O iubire, doua iubiri ne arata maniera de-a o trai prin iubire, in volumul de fata liturghiseste poetic, intr-un dialog cu sine despre Dumnezeu, ce se confunda cu rugaciunea curata.
Geometricele gerunzii dau impresia unui eclectism al tematicii si a viziunii. E numai o impresie. Coordonatele esentiale ale liricii etalate in acest volum sunt puse sub semnul rugaciunii in care mintea adunata din toate colturile vietii este constienta ca se afla in fata lui Dumnezeu.
Este o experienta spirituala de viata ce se contopeste cu misia parintelui constient ca cel mai scurt drum spre tine insuti trece prin celalalt. De asta incearca sa ne convinga pe parcursul acestor pagini asumandu-ne pe toti din amintiri ca sa ne poarte sus: Eu imi cioplesc/aripi/ din amintiri/ca sa zbor sus/ (Poarta) . Poetul / preotul nu e strain de duhul vremii radiografiind cu precizie necesitti pastorale: Ai murit Doamne sub epitrahil/ Te-am ingropat in randuieli/ si dogme. / In catacombe/ a ramas iubirea Ta/ Si-n moartea sfintilor/ fara morminte. / Iar noi mintim ca/ Te-am putea avea/ in sterpe/ reci/ si trufase/ cuvinte. (Catacombe)
Aceasta atitudine postmoderna cu radacini adanci in Iluminism este determinata, dupa spusa poetului, de trei necunoscute in ecuatia mortii lui Dumnezeu, din noi: zambetul, lacrima si dorul. (Ecuatie) Poezia lui Trandafir este o invitatie la cunoasterea sinelui sau mai mult sau mai putin poetic: Priveste-ma-n suflet/ Si vezi-l cum arde.../ (Foc). E chemarea de-o viata a lui Firu! Zambetul, lacrima si dorul au fost cunoscutele vietii noastre de Seminar cand ne faceam, ca orice tineri de atunci (si cred ca si de acum), planuri de viata printre zambete, lacrimi si doruri.
Am sentimentul ca poezia din Geometrice gerunzii continua zborul vietii si dorinta ingereasca de a patrunde in taina Domnului. Am invatat sa zbor/ in patrat. / Nu am aripi, /dar sunt purtat de ganduri/ in unghiuri ce imi lumineaza tainic/ zborul rotund/ al ingerilor. (Zbor geometric).
Coordonatele lirice semnalate mai sus, in poezia lui Trandafir Vid, ne invita sa concluzionam caracterul religios al acestui volum. Insesi titlurile poeziilor sunt graitoare daca ar fi sa amintim cateva in treacat: Sinai, Cruce, Tabor, Samarinean milostiv, Zaheu, Cina iubirii, Voronet, Fiu risipitor etc.
Putem vorbi de o lirica de tip conceptual, versul ramane un prizonier al gandului si al ideii, chiar peisajul devine prilej de reflexie poetica: Uneori/ toamna e alba. / Doar amintirile au culori/ precum petalele dorului/ inflorit/ in sufletul meu/ primavara. (Anotimpuri).
Poetul ne face sa intelegem ca viata crestina este o cale al carei scop este unirea cu Dumnezeu. Trandafir intrebuinteaza imaginea zborului pentru a descrie cum intelectul omenesc tinde spre desfatarea duhovniceasca in Hristos, prin strapungerea inimii (vezi poeziile: Aripi, Zbor fara cer, Zbor etc.)
Experienta spirituala pe care ne-o propune poetul nu se opreste la nivelul unei cunoasteri intelectuale, ci inseamna a te naste impreuna cu (cunoastere) pentru ca a cunoaste inseamna a face loc in tine fiinte cunoscute. Ne nastem odata cu poetul in taina cuvantului ce nu mai reprezinta doar un instrument de comunicare, ci devine cuvant viu.
Ne-am putea intreba, in final, de ce un titlu atat de eclectic pentru un volum de poezie cu evidenta tenta mistica?
Chiar daca este pura speculatie , m-as hazarda sa afirm ca Trandafir se daruieste, cu toate ale sale, simtind ca loc geometric rugaciunea ce devine totalitate a punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna care ne angajeaza pe toti. Modul verbal la care o face, gerunziu, ar vrea sa ne plaseze intr-un timp mesianic ce nu mai are legatura cu autorul si momentul actiunii pentru ca ambii au intrat intr-un alt mod de cunoastere al Imparatiei: Moartea/ fara viata/ nu exista. / Nici intunericul fara lumina/ nu-i. / Nici raul/ fara bine/ nici eu fara de tine/ nici viata noastra/ fara moartea Lui. (Contopire).
Va invit, asadar, sa patrundem impreuna in lumea poetica a parintelui Trandafir, ce ne face sa ne regandim propriul zbor spre taina cunoasterii personale in lumina Imparatiei din noi.
Cartea pe care o lecturati este rodul framantarilor de decenii ale parintelui Trandafir, care si-a cautat mereu linistea in bratele pline de celdure ale Domnului. Un spirit viu, ceutetor permanent de raspunsuri, intr-o lume ce nu mai vrea sa aiba intrebari esentiale despre sine.
Curios este faptul ca dupa aproape trei decenii de cand Dumnezeu ne-a pus impreuna, observ ca nu i s-a imputinat duhul rugaciunii, ca a ramas staruitor in proiectul vietii sale, indiferent de grijile vietii , si a ramas statornic limbajului poetic care l-a definit mereu ca prezenta.

Pr. Cristian MUNTEAN