|
Format 13x20 cm
216 pagini
Traducere de Monahul Gherontie
La redactarea lucrãrii mele "Despre Descoperirea lui Dumnezeu" în lume am purces gãsind pricinã în întrebarea pe care mi-a adresat-o un oarecare domn din Alexandria, anume de cred fãrã urmã de îndoialã în minuni. Pe moment i-am dat rãspunsul cuvenit, însã mai apoi, cugetând, am socotit cã ar fi bine sã pregãtesc un Cuvânt referitor la minuni, pe care sã-l rostesc de la amvon ºi, totodatã, sã-l tipãresc într-o broºurã, spre ajutorarea celor slabi în credinþã ºi spre izbãvirea celor vãtãmaþi de relele învãþãturi ale unor dascãli iviþi de curând. Insuflaþi deci de aceste gânduri am pornit la lucru.
Cuvântul apãrut în broºurã a fost retipãrit apoi de revista Anatolikos Astir din Constatinopol, împlinindu-mi-se astfel dorirea. Dar dupã publicare un oarecare prieten, profesor de Studii Elene la Universitatea Ambetio din Cairo, mi-a fãcut observaþia cã, fiind prea puþin dezvoltat, cuvântul nu mulþumeºte îndeajuns, rãmânând în urmã-i multe obiecþii ºi neatingându-ºi scopul, ºi cã lucrarea ar fi mai de folos ºi mai de valoare dacã subiectul ar fi expus mai cu de-amãnuntul.
Am socotit cu dreptate a lua aminte la observaþia primitã, astfel cã ne-am asumat sarcina de a satisface exigenþele celor puþini la numãr, dar cãrora nu le-a plãcut cuvântul. Dedicându-ne din nou studiului, pe cât ne-a stat în putere ºi pe cât ne-au îngãduit multele noastre ocupaþii, am redactat o a doua parte a lucrãrii, care a apãrut mai întâi în Anatolikos Astir, iar apoi într-o broºurã, asemenea pãrþii întâi. Dar ºi aceastã a doua lucrare s-a dovedit nesatisfãcãtoare, fiind apreciatã ca foarte teoreticã, lipsitã de probe practice ºi de mãrturii istorice. ÃŽn urma acestor sugestii am hotãrât sã epuizãm – dupã putere – subiectul ºi sã aducem criticilor noºtri – de va fi posibil – o mulþumire mai deplinã. Ne-am asumat astfel încã o datã osteneala scrisului ºi am redactat cea de-a treia parte a tratatului nostru Despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, precum ºi epilogul, dând-o spre publicare în aceastã formã.
Prima parte cuprinde, deci, cuvântul despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, în care dovedim cã, din punct de vedere logic, minunile nu sunt imposibile, deoarece nu au existenþã exclusivã ºi nici nu ameninþã cu rãsturnarea legilor fireºti prin apariþia altor legi mai presus de fire pe care le implicã, ºi cã sunt rodul dragostei Creatorului faþã de însãºi creaþia Sa, pe care nu o pãrãseºte, ci o conduce spre un sfârºit, având un scop bine definit ºi raþional.
A doua parte este o dezvoltare mai pe larg a subiectului, prin metoda dialecticã fiind conduºi la concluzia cã Dumnezeu Se descoperã în lume.
În partea a treia, aducem dovezi despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume din istorie, în primul rând fãcând referire la toate profeþiile câte s-au spus de cãtre prorocii de Dumnezeu insuflaþi despre venirea lui Mesia cel aºteptat ºi arãtând cã ele îºi aflã plinirea în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. În al doilea rând supunem atenþiei profeþiile referitoare la necredinþa iudeilor, la patria lor, la chemarea neamurilor ºi la pedepsirea neamurilor ºi þãrilor ce au pricinuit necazuri fiilor lui Israil. Întru sfârºit am aºezat epilogul, în care adeverim descoperirea lui Dumnezeu în lume pe temeiul Noului Testament.
Aceasta este lucrarea întocmitã de noi ºi ne vom socoti fericiþi dacã se va aprecia cã aduce folos celor ce nu cred în minuni ºi nu respectã credinþa.
|
