Pe mine ĂŽnsĂŁ, ca Âşi pe generaĂžiile de clerici ai epocii mele, educaĂžia teologicĂŁ Âşi viaĂža „bisericeascĂŁ” nu au avut darul de a mĂŁ ĂŽnzestra cu acea cunoaÂştere a vieĂžii lĂŁuntrice a celor pĂŁstoriĂži pe care au avut-o ĂŽnaintaÂşii pomeniĂži, care ĂŽÂşi asumau Âşi trĂŁiau problemele acestora cu maximĂŁ responsabilitate pentru mântuirea lor.

Durerea profundã pe care am resimÞit-o datoritã acestei lipse a constituit pentru mine un imbold de a evada din strâmtul tipar educativ de care am avut parte, Încercând sã-i ajut ºi pe fraÞii mei clerici sã urmeze aceeaºi cale ca ºi mine.

Acestea sunt motivele pentru care m-am hotãrât sã scriu spre folosul fraÞilor mei Întru slujire, oferindu-le anumite principii elementare, dar ºi practice, sensibilizându-i În privinÞa stãrii ºi nevoilor omului contemporan, pe care au fost chemaÞi sã-l slujeascã.