Când, student fiind, am descoperit Privegherea ca slujba a Bisericii Ortodoxe – as zice chiar specifica Ortodoxiei – am facut-o prin râvna unui vladica, Î. P. S. Sa, Î. P. S. Serafim Joanta (pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului si duhovnic al multora dintre noi) si a unor colegi, unii ajunsi ei ĂŽnsisi vladici ai Ortodoxiei. Mi-a parut, ca si acum, una din cele mai frumoase alcatuiri de scara duhovniceasca pe care, urcând, Dumnezeu Se cobora spre mine. Redescoperita ĂŽn manastirile uceniciei mele – Pângarati, Sf. Treime (Strâmba de Jiu) sau Tismana – Privegherea m-a umplut mereu de bucuria asteptarii Praznicului, a Sarbatorii. Când Dumnezeu mi-a rânduit slujba de Duhovnic al Facultatii de Teologie din Sibiu, Privegherea s-a constituit ĂŽn una din permanentele proiectului formativ propus mai tinerilor mei frati ĂŽn Hristos. Bucuria a sporit pe masura ce am constatat ca, neatinsa de „urbanizarea“ tipicului bisericesc, Privegherea s-a aprins si ĂŽn alte comunitati parohiale, si nu ma refer numai la cele sibiene.
     De aceea nici volumul acesta de predici nu va fi luat drept unul „stiintific“. Nu are note de subsol si nici trimiteri, cu rost sau fara rost, nu citeaza din volume ale unor autori straini (adesea si de Ortodoxie), nu are nici bibliografie generala. Predicile au fost traduse de pe banda magnetica, personal acceptând, ĂŽnca o data, critica oralitatii celor transmise, ĂŽn speranta ca spiritul acesta nu eludeaza continutul marturiei. Ele au fost rostite ĂŽntr-un spatiu cu totul special: Capela Mitropolitana din cadrul Facultatii de Teologie „Andrei Saguna“ din Sibiu. Iar altele, ĂŽntr-o parohie draga inimii mele, aceea a bisericii mici din Lazaret, alt soi de laborator pastoral.
     Sunt predici adresate astfel centrului si periferiei geografice ale unui oras care adaposteste ĂŽn sine, cu drag, scoala saguniana de teologie ortodoxa. Celor care se pregatesc si celor care asteapta pe cei care se pregatesc de vestirea Evangheliei. Bancii universitare si amvonului-strada, uitatul partener al discursurilor noastre teologice.
     ĂŽn ciuda non-academismului din paginile sale, aceasta carte reprezinta, teoretic, ĂŽnca o misiune ĂŽncheiata. În raport cu Biserica si cu oamenii care asteapta cuvânt ziditor si bucuros. Asteapta dupa regulile de aur ale inimilor lor. Inimi care, nu de putine ori, bat dupa inima lui Dumnezeu. Pline de râvna iubitoare.
     Nascute ĂŽn umbra de lumina a Capelei - mai ales –, predicile acestea de ĂŽnaintepraznuire sunt, ĂŽn fond, rugaciuni rostite ĂŽn topitoarea templului liturgic. De aceea le simt tare aproape sufletului meu. De aceea, dincolo de dedicatia speciala pe care ati citit-o, aceasta carte se dedica mai ales acelora care m-au ĂŽndrumat s-o prind ĂŽntre coperte: prietenii mei de pret, studentii teologi, colegii si colegele mele de Priveghere.
     Ei vor lua cu ei, fiecare unde le rânduie Dumnezeu, la marginea dintre noroi si stele a misiunii lor parohiale sau educationale (profesori sau asistenti sociali), câte ceva din spiritul Privegherilor de la Capela scolii de teologie. Stiu ca asa este.
     Aceasta carte, asadar, pentru clipele lor grele, de nemângâiere.

Pr. Constantin NECULA

14,8x10,5 cm