Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Conþinutul coºului  Plateºte  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Conþinutul coºului  |  Plateºte   
Categorii
Editura Alias
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
PR. CONSTANTIN NECULA
PATERICE
EDITURA AGNOS
EDITURA OASTEA DOMNULUI
Toate categoriile
Noutãþi ortodoxe »
<b> Bucuria credintei. Dialoguri in cetate </b> <br> Pr. Cristian Muntean <br> Pr. Constantin Necula
Bucuria credintei. Dialoguri in cetate
Pr. Cristian Muntean
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Toate noutaþile
În Curând »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Cãutare
 
Cuvintele cãutate
Informaþii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contactaþi-ne
Viaþa Sf. Benedict de Nursia
Sf. Grigorie cel Mare
7,00RON

Viaþa Sf. Benedict de Nursia
Sf. Grigorie cel Mare
Traducere: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula


SFÂNTUL GRIGORIE CEL MARE, SERVUS SERVORUM DEI


   Mi-am început lectura din lucrãrile Sfântului Grigorie cel Mare, Papã al Romei, cu minunata Regula Pastoralis (591), în traducerea distinsului latinist ºi Preot Alexandru Moisiu , în timpul studenþiei. Nu ºtiam pe atunci cã Omilia a II-a a acestui op ºi cealaltã lucrare pastoralã cu aceeaºi tematicã, Despre preoþie, a Sfântului Ioan Hrisostom nu doar cã influenþaserã decizia Sfântului Grigorie de Nazianz asupra acceptãrii slujirii arhiereºti, ci ºi devenise una dintre cele mai importante punþi de legãturã pastoralã între Occident ºi Orient, fiind tradusã, încã pe când Sf. Grigorie trãia, de cãtre Patriarhul Antiohiei, Anastasius al-II-lea, pentru ca la sfârºitul sec. al IX-lea însuºi Regele Alfred sã o traducã în saxonã .
   Mã entuziasmase limpezimea textului ºi curãþia soluþiilor pastorale. Ulterior aveam sã descopãr aceeaºi limpezime de text în rugãciunile Liturghiei ce-i poartã numele , chiar dacã astãzi, asupra paternitãþii unei mari pãrþi din Sacramentarium Gregorianum (liturghier) ºi a Antiphonarius Missae (culegere de cântãri bisericeºti), sunt destule glasuri contestatare. ªi astãzi cred cã aceastã limpezime ne este absolut necesarã în expresia liturgicã a mesajului nostru mãrturisitor. M-am depãrtat apoi de lucrãrile sale. Puþinãtatea traducerilor româneºti din opera sa, apartenenþa mai degrabã la arealul misionar Occidental, catolic, mi-au deturnat privirea dinspre el. Ceva mai târziu, entuziasmat de redescoperirea marilor cateheþi ºi predicatori ai veacurilor primare, dupã ce am tradus în micã parte, ca niºte exerciþii de admiraþie, din Sfântul Ambrozie de Mediolanum ºi minunatul sãu ucenic, Fericitul Augustin, prin lectura din limba italianã, m-am bucurat sã desopãr iarãºi textele Marelui Grigorie. O datã cu cele din Leon cel Mare ori Fortunatus, din Vicenþiu de Ruspe ori Cezar de Arles, multe dintre ele neexploatate deloc de ºcoala de teologie româneascã. Structura simplã m-a frapat din nou. Romanul, fiu de senator, nu s-a ruºinat sã dezbrace roba cuvintelor întortocheate ºi sã îmbrace þesãtura limpede izvorâtã din contactul cu rugãciunea ºi trãirea în Hristos a vieþii. Am redescoperit frumuseþea stilului sãu în Omiliile despre Evanghelii (Homiliae in Evangelia), care, rostite între 590-591, îºi pãstreazã o actualitate plinã de sens. Poate de aceea, înainte de a oferi un prim volum din suma traducerilor lor, ne-am grãbit sã le dãm tiparului în prestigioasa Revistã Teologicã de la noi, de la Sibiu . M-a bucurat enorm reacþia pozitivã a studenþilor noºtri când, în cadrul orelor de seminar, le-am citit din ele. Frumuseþea lor, aproape Hrisostomicã, este un îndemn pentru definitivarea unei ediþii cât mai ample. ÃŽntre timp, ca sã mã odihnesc, am reluat citirea vieþii Sfântului Benedict de Nursia. Când, în 2001, participând la un Congres teologic organizat de Fondacio International la Bruxelles, mi s-a oferit, ca dar de la organizatori, un drum la Chevtogne – abaþia benedictinã care de la 1909 propune cea mai interesantã articulare liturgicã a ecumenismului fãrã ifose, sediul distinsei reviste Irenikon –, simplitatea vieþii pãrinþilor de acolo m-a frapat ºi bucurat deopotrivã. Desigur cã cititsem, ca orice student bun, despre Benedict de Nursia, dar trecusem informaþia la „aproape necesarã”. Ascultându-i pe pãrinþii de acolo cât de bine ºtiau cum stau lucrurile în Ortodoxie, m-am ruºinat. Mai ales cã descoperisem cã Regula bunului cãlugãr Benedict nu se tradusese în româneºte. Mânat de un soi de jenã, mi-am cumpãrat cea mai ieftinã ediþie din raft ºi am plecat spre casã. Cu teama în sân cã nu trebuie sã vorbesc prea mult despre Sfântul Benedict, cã þine mai mult de catolicism. Mare mi-a fost mirarea când l-am vãzut pomenit de Pãrintele Cleopa ºi mai ales când i-am aflat Acatistul în Acatistierul la Sãrbãtori ºi Sfinþi deosebiþi . Apoi, descoperind date în plus, mi-am dat seama cât de tributar sunt ºcolirii fãrã duh ºi adevãr. Descoperind o ediþie popularã a Dialogurilor Sfântului Grigorie, am citit viaþa acestui binecuvântat monah. Postul Paºtelui din acest an, 2008, l-am dedicat acestei bucuroase munci, aducându-l la luminã dinaintea cititorului român.
   Când am pãºit, primãvara aceasta, în bisericuþa ruseascã de la Chevtogne, purtam în bagajul meu de pelerin aceastã smeritã traducere, ca sã-mi spãl ruºinea de altã datã.
   
   
   CINE ESTE SFÂNTUL GRIGORIE CEL MARE, DIALOGUL
   
   
   Sfântul Grigorie cel Mare (cca. 540-604) s-a nãscut la Roma, cetatea eternã, din pãrinþi patricieni , fiind fiul unui distins senator din cercul Anicienilor (Gens Anicia), familie cu numeroase implicaþii în politica bisericeascã . Despre familie ºtim cã, alãturi de pãrinþi, cele trei surori duceau o viaþã aproape monahalã. Spunem aproape monahalã pentru cã, la acea datã, Regula Sfântului Benedict nu fusese acceptatã ca fundament al vieþii de obºte, monahismul fiind mai mult un mod de viaþã. Numele grecesc al copilului de senator îi duce cu gândul pe unii exegeþi la faptul cã întreaga culturã elenisticã se afla la mare preþuire în ambientul familiei. Grigorie a fost educat în climatul renaºterii culturale promovate ºi în Occident, mai ales în Italia, de pragmatica sanctio a lui Justinian, fiind deosebit de bine pregãtit în studiul gramaticii, al dialecticii ºi retoricii , ºtiinþe pe care le va preda ºi concitadinilor sãi. Poate ºi de aceea avea sã devinã, cãtre 573 d.Hr., praefectus urbi, iar mai apoi apocrisarius, ambasador la Constantinopol (nunþiu apostolic), de cãtre papa Pelagius al II-lea (578-590), dupã ce papa Bendict I (574-578) îl scosese din viaþa monahalã de la mãnãstirea Sant’ Andrea sul Cielo, unde era deja abate, ºi îl hirotonise diacon. Era o perioadã de conflict deschis între scaunul Patriarhal de la Constantinopol, ridicat de cãtre Sf. Ioan Postitorul (582-595) la rangul de Patriarhie Ecumenicã, ºi scaunul Romei, acolo unde acest act ridicase obiecþii ample din partea lui Pelagius II.
   ÃŽntors la Roma, Grigorie ºi-a reluat viaþa de mãnãstire la care este obligat sã renunþe o datã cu chemarea sa la scaunul roman, dupã moartea lui Pelagius de ciumã. 3 septembrie 590 este data de la care Dumnezeu i-a îngãduit sã-ºi lege pe veºnicie numele sãu de cel al Romei creºtine. Sunt multe de scris despre admirabilul pãstor, de la îngrijirea bolnavilor de ciumã ºi intervenþia în contextul unei foamete cumplite, urmare a unei inundaþii fãrã precedent prin revãrsarea Tibrului în Roma – semn al depãrtãrii de Dumnezeu a poporului – pânã la organizarea patrimoniului bisericii ºi a acþiunilor sale de pliticã ecclesialã, strãlucind în reorientarea politicii pontificale cãtre þinuturile barbare, mai ales cãtre regatul francilor .
    Ceea ce trebuie reþinut din efortul papei Grigorie este cã, în permanenþã, acesta a racordat pastoraþia sa la douã valori perene: Dumnezeu Cel Viu ºi Evanghelia Sa. Poporul roman, parte integrantã a poporului creºtin binecredincios, este vãzut de cãtre pãstorul sãu drept principalul subiect al pastoralei. Patrimoniul Bisericii nu este altceva decât patrimoniul sãracilor, beneficiari ai unor proiecte pastorale de excepþie. Papa Grigorie s-a angajat cu toatã fiinþa în îndeplinirea misiunii sale, pânã la moarte, survenitã la 12 martie 604. Istoricii Patrologiei consemneazã: „Viaþa lui a fost un drum anevoios ºi dureros, drumul unui mistic costrâns sã facã faþã problemelor secolului, asaltat de chinuri morale ºi suferinþe fizice. Deseori bolnav, el vorbeºte despre bolile lui cu simplitate în numeroase scrisori ºi chiar în public, în predicile þinute în faþa poporului. Faima sa, nu numai cea de scriitor, ci ºi cea de om politic, ºi mai ales faima de sfânt ºi de organizator al acþiunilor de binefacere ale Bisericii în folosul celor loviþi de soartã e doveditã de faptul cã imediat dupã moarte au circulat biografii ºi cã a fost considerat unul dintre cei patru mari învãþaþi ai Occidentului. De o crucialã importanþã pentru istoria civilizaþiei occidentale a fost evanghelizarea Angliei, iniþiatã de el ”. Poate pãrea puþin, dar asemãnarea lui cu Sfântul Ioan Gurã de Aur ori Sfântul Vasile cel Mare de cãtre exegeþii ortodocºi ai vieþii sale nu este mai puþin importantã. Dialogurile, care i-au dat supranumele, meritã a fi oricând comparate cu scrierile Sfinþilor amintiþi.
    OPERA SFÂNTULUI GRIGORIE, CU SPECIALÃ PRIVIRE ASUPRA DIALOGURILOR
   
    Unul dintre cei mai mari exegeþi ai scrierilor gregoriene, Vicenzo Recchia – cel care a ºi dat cele patru tomuri ale Epistolelor Sfântului, Registrum Epistularum, un numãr de 848 de epistole, mare parte pastorale – oferã una dintre cele mai exaustive bibliografii asupra subiectului în vol. V al ediþiei sale, cu adevãrat complete , insistând asupra imposibilitãþii epuizãrii cercetãrii textelor Sfântului. De altfel, trebuie ºtiut de cãtre cititorul român cã existã o Bibliografie a operei Sfântului, numitã dupã autorul ei Bibliografia Godding , care consemneazã 2608 titluri, contorizate pe perioada anilor 1890-1989. ªi deja au trecut încã aproape 20 de ani. Relatãm aceste date pentru a sublinia marele continent euhologic ºi exegetic pe care-l descoperã scrisul Pãrintelui roman teologului de astãzi. Nu vrem sã intrãm în amãnunte care ar diminua din caracterul voit popular al lucrãrii noastre de traducãtor. Trebuie amintit cã A. von Harnack, duºmanul realismului dumnezeiesc, fãuritorul ºcolii mitologice germane, a inventat ºi un termen prin care sã exprime subaprecierea operei gregoriene: Vulgarkatholizismus, catolicism vulgar, în sensul de catolicism pentru vulg, pentru oamenii simpli . Dar este bine de subliniat cã opera Sfântului Pãrinte consemneazã un stil inconfundabil, simplu, direct, dialogic inclusiv în omilii. Cã a fost apreciat ne dovedeºte cercetarea unui francez, R. Etaix, care, cãutând sã realizeze un corpus unitar al Omiliilor sale, consemneazã cã a avut de cercetat mai mult de 400 de codici ori fragmente de manuscrise , mare parte fiind socotite de cãtre bisericã modele omiletice, cuprinse de aceea în Ghiduri Omiletice (Omeliare) . Care sunt principalele scrieri, afarã de Epistolele sale deja amintite? Tratate morale despre Iov- Moralia in Job, scrisã la Constantinopol (35 de cãrþi), Omiliile despre Evanghelii – Homiliae in Evangelia (40 de omilii), Omiliile despre Iezechiel – Homiliae in Ezechielem (20 de omilii), precum ºi fragmente din Comentariul la prima carte a Regilor – In librum primum Regum expositiones (redactat de monahul Claudiu) ºi din Comentariul la Cântarea Cântãrilor – Expositio in Cantica Canticorum (fragmente reduse). Lor se adaugã Regula Pastoralã – Regula Pastoralis ºi corpus-urile liturgice, amintite deja de noi, Sacramentarium Gregorianum ºi Antiphonarius Missae.
    Dar poate cã cea mai minunatã lucrare a sa este cea numitã Dialogi de vita at miraculis patrum italicorum sau, pe scurt, Dialogurile. Construite pe principul pedagogic al lecþiei dialogice, de unde ºi numele, Dialogurile gregoriene prezintã, într-un stil precis ºi limpede, accesibil ºi încurajator pentru credinciosul de rând, viaþa unora dintre personajele cele mai remarcabile dintre cele pe care evlavia popularã le propunea deja venerãrii. Poate cã pornind de la modelul pedagogic augustinian, care scrisese tratatul Despre catehizarea celor simpli – De catechizandis rudibus , sfântul pãstor de suflete a dãruit aceste dialoguri cunoaºterii celor simpli, dupã ce oferise clerului lucrarea Regulilor Pastorale. O fãcea în stilul consacrat al istoricilor vremii, dupã unii mai ales Historia Philothea (Istoria religioasã) a lui Teodoret al Cyrului, mai ales pornindu-se de la analogia prin care Teodoret scria vieþile Pãrinþilor Siriei, iar Grigorie vieþile Pãrinþilor italici. Cert este cã o epistolã din 593, adresatã lui Maximian de Siracusa de cãtre Grigorie, consemna cererea acestuia ca acela sã-i procure povestiri hagiografe, fãrã îndoialã izvor primar al operei sale. De prin acea perioadã dureazã nu doar preocupãrile ci, credem noi, ºi redactarea operei sale. Sfântul dialogheazã cu un ucenic, Petru, un soi de avocat al celor simpli, care pune uneori întrebãri de-a dreptul stânjenitoare pentru ceea ce am aºtepta astãzi de la un convorbitor. Cert este cã mare parte din întrebãrile deschizãtoare de teme de dialog – dispreþuite mai ales de cercetãtorii francezi ai Dialogurilor, care au socotit mereu ca pe un mare semn de întrebare capacitãþile de credinþã ale lui Petru – au fost reluate inclusiv de societatea româneascã post-comunistã. Cred cã ele sunt reverberaþii ale oricãrui suflet curat care cautã lãmurire, care nu întreabã doar de dragul interogãrii, ci mai ales de dragul lãmuririi unora dintre aspectele vieþii în Hristos a minunatelor personaje ale dialogurilor. Dacã, în genere, în aceastã lucrare avem de a face cu o operã neunitarã, structuratã mai mult dupã nevoile pastoralei catehumenale decât dupã normele de editare specifice vremii, remarcãm cã a II-a parte a Dialogurilor gregoriene se subscrie, unitar ºi limpede, prezentãrii vieþii Sfântului Benedict de Nursia. Veþi vedea cã, în mare parte, textul este limpezit pedagogic de cãtre Grigorie cel Mare ºi orientat spre temele mari legate de mãrturia creºtinã, teologicã ºi moralã a sfântului monah, parte dintre cele consemnate de el provenind din surse contemporane Pãrintelui Benedict. Cã ele au prins la publicul popular ne-o dovedeºte grabnica lor traducere în limba greacã (sub pontificatul lui Zaharia, 741-752), precum ºi traducerea lor în arabã ºi saxonã, limbile unor noi culturi, topite deja în creuzetul Europei de astãzi.
    Impresionant pentru cititorul de astãzi, grãbit în exegeze superficiale, este stilul spontan ºi graþios – cu mult peste Dialogurile lui Suplicius Severus, pe care alþi exegeþi le cred a fi sursã scrierii gregoriene –, stil în care Sfântul a eludat voit acurateþea lingvisticã, ritmul fiind cel al unei povestiri populare. Insistãm asupra acestui aspect astãzi, când, chemaþi sã dãm creºtinilor lecturi de bucurie, ne pierdem deseori în stiluri alambicate, silind teologia sã se rupã de limba poporului, construind idiomuri teologice cu vehemenþa în care juriºtii ori medicii produc o limbã pe care nici ei n-o mai pot stãpâni.
    Despre stilul sãu este vrednic de reþinut un cuvânt dintr-o sentinþã a sa celebrã, din prefaþa Tratatelor despre Iov, dedicatã lui Leandru de Sevilla: „consider cã nu este deloc un lucru de laudã sã sileºti cuvintele oracolului lui Dumnezeu sã se supunã regulilor lui Donatus” , Donatus fiind un faimos grãmãtic de secolul al IV-lea. Prin aceasta însã, nu înseamnã cã Grigorie acceptã barbarisme în limbã ori alte reguli de confuzionare a limbii sale latine. Curatã ºi uºor traductibilã astãzi, latina sa poartã efigiile patriciene ale genezei sale culturale, dar ºi pecetea tainelor lui Dumnezeu, în care-ºi cautã mântuirea. Mistic ºi ascet, Grigorie este încântat de personajul sãu, îl creºte ºi-l face aliat în creºterea altor creºtini. Respingând regulile impuse de Cassiodor, Sfântul cautã sã menþinã limba credinþei la îndemâna credincioºilor. Nu-i greu de închipuit cu cât drag primeau aceºtia cuvintele sale, efortul traducerii fiindu-ne mult diminuat de uimirea ce strãbate din reacþiile lui Petru, omul-eseu care însoþeºte opera gregorianã a Dialogurilor.
    O ultimã consemnare înainte de a trece la lectura traducerii noastre. Ea s-a realizat dupã ediþiile Dialogurilor realizate în colecþia Sources Chretienne, 260, în 1979, Ed. A. de Vogue; 265, 1980, A. de Vogue ºi P. Antin. Pentru limba italianã am utilizat ediþia realizatã de Pãrinþii bendictini de la Abaþia din Subiaco (coll. Spiritualita nei secoli, Citta Nuova Editrice). Pentru informaþii mai ample asupra textelor ºi ediþiilor privind pe Sfântul Benedict de Nursia, a se vedea www.ora-et-labora.net.
    Se poate spune aºadar cã prin munca sa asiduã ºi prin exegeza propusã, Sfântul Grigorie a fãcut posibilã trecerea misiunii bisericii în avanpostul cultural al Evului Mediu. Ca o rãsplatã din cer, prima istorisire a vieþii sale a fost realizatã, la finele sec. IX, de cãtre istoricul longobard Paul Diaconul , monah în abaþia ctitoritã de Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, pe culmile de la Monte Cassino. La 1606, moaºtele sale au fost strãmutate în Capela Clementinã a Catedralei San Pietro din Vatican , unde se bucurã deopotrivã de venerarea adusã ºi de credincioºii catolici ºi de pelerinii creºtin ortodocºi.
   
Pr. Constantin Necula
31 mai / 1 iunie 2008

Format 14x21
Nr. pagini: 108

Acest produs a fost adaugat la data de Joi 16 Octobrie, 2008.

Stocul a fost epuizat.
Puteti achizitiona acest produs la o data viitoare
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b> Pastoratia Bisericii in vreme de criza </b> <br> Preot Constantin Necula
Pastoratia Bisericii in vreme de criza
Preot Constantin Necula
<b> Provocarile strazii </b> <br> Pr. Constantin Necula
Provocarile strazii
Pr. Constantin Necula
<b> Alternative spirituale </b> <br> Pr. Lect. Dr. Radu Muresan
Alternative spirituale
Pr. Lect. Dr. Radu Muresan
<b>Alegerea Patriarhului - 41 zile ale dezinformarii</b><br> Pr. Constantin Necula,Florian Bichir, Romeo Petrasciuc
Alegerea Patriarhului - 41 zile ale dezinformarii
Pr. Constantin Necula,Florian Bichir, Romeo Petrasciuc
<b>Indumnezeirea maidanului</b> <br>Pr. Constantin Necula
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula
<b>Zei, idoli, guru</b> <br>Klaus Kenneth
Zei, idoli, guru
Klaus Kenneth
Anunþuri
InvitatieDeParticipare
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Viaþa Sf. Benedict de Nursia
Sf. Grigorie cel Mare
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
Pãreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pãrere despre carte!

Copyright © 2024 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


emistic