Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA SOPHIA » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA AREOPAG
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MAICA ECATERINA FERMO
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Poet de contrabanda </b> <br> Cezar Haiura
Poet de contrabanda
Cezar Haiura

13,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
Sfantul Ioan de Kronstadt: viata, invatatura, minunile 15,00RON

13 x 20 cm, 336 p.

Traducere din limba rusã de Boris Buzilã

P├úrintele Ioan de Kronstadt a dat m├úrturie prin cuv├ónt și prin fap┬şt├ú (mai bine zis, prin ├«ntreaga sa viaț├ú) despre atotcuprinz├útoarea, uni┬şversala ├«nsemn├útate a preoției și, ├«nainte de toate, despre lu┬şcra┬şrea de c├úpetenie pe care o s├úv├órșește preotul – Taina Sfintei Eu┬şharistii. El a fost che┬şmat s├ú descopere și s├ú dovedeasc├ú o dat├ú ├«n plus c├ú Dumnezeiasca Liturghie – mai exact, Sf├ón┬şta Tain├ú a Euha┬şristiei, care se s├úv├órșește ├«n cadrul acesteia – este, pe drept cuv├ónt, izvorul adev├úratei vieți creștine, care este viaț├ú dumnezeiasc├ú, nu numai dreapt├ú și cu┬şra┬şt├ú. Nu ├«n zadar tocmai ├«n epoca noastr├ú p├úrintele Ioan a ar├útat iar├úși lumii str├úvechea cale de temelie, tuturor ┬şdeschis├ú, a sfințeniei și a nemincinoasei uniri ├«ntru dragoste, pe care se zidește Bise┬şrica.

P├úrintele Ioan ca pedagog • P├úrintele Ioan despre preoție • P├úrintele Ioan despre Biseric├ú • P├úrintele Ioan și viața social├ú • P├úrintele Ioan despre rug├úciune • P├úrintele Ioan despre r├úbdare • P├úrintele Ioan despre dragostea de aproapele • P├úrintele Ioan despre ├«mp├úrt├úșirea cu Dumnezeu

Cuprins:
Din partea autorului
Capitolul 1. De la primii ani ai vie├żii la preo├żie
Capitolul 2. ├Änceput de pastora├żie
Capitolul 3. Pãrintele Ioan, filantropul
Capitolul 4. Pãrintele Ioan, pedagogul
Capitolul 5. Fenomene negative ├«n via├ża religioas├ú a epocii sale. P├úrintele Ioan despre Liturghie
Capitolul 6. Pãrintele Ioan, duhovnicul
Capitolul 7. Pãrintele Ioan în bisericã
Capitolul 8. P├úrintele Ioan despre preo├żie
Capitolul 9. Aspecte pozitive ale vie├żii religioase a epocii. P├úrintele Ioan despre cunoa┬║terea Adev├úrului
Capitolul 10. Pãrintele Ioan despre Bisericã
Capitolul 11. Pãrintele Ioan despre Maica Domnului ºi despre lumea creatã
Capitolul 12. Pãrintele Ioan despre rãu
Capitolul 13. Pãrintele Ioan ºi lupta pentru luminã
Capitolul 14. Pãrintele Ioan despre rugãciune
Capitolul 15. P├úrintele Ioan despre poc├úin├ż├ú, post, r├úbdare
Capitolul 16. Pãrintele Ioan despre dragostea de oameni ºi despre comunicarea cu Dumnezeu
Capitolul 17. P├úrintele Ioan ┬║i via├ża social├ú
Capitolul 18. O zi din via├ża p├úrintelui Ioan
Capitolul 19. Cãlãtoriile pãrintelui Ioan
Capitolul 20. Pãstorul a toatã Rusia
Capitolul 21.Despre minuni
Capitolul 22. Puterea rugãciunii pãrintelui Ioan
Capitolul 23. Rugãciunile fãcãtoare de minuni ale pãrintelui Ioan. Încrederea de care se bucurau în popor
Capitolul 24. Dificult├ú├żile din ultimii ani de via├ż├ú ai p├úrintelui Ioan. Moartea ┬║i ├«nmorm├óntarea sa
Postfa├ż├ú

Rugãciunile fãcãtoare de minuni ale pãrintelui Ioan. Încrederea de care se bucurau în popor

1. ├Än privin├ża naturii bolilor, a┬║a cum am mai spus, suferinzii care au avut parte de cele mai multe vindec├úri au fost poseda├żii, nev├úz├útorii ┬║i alcoolicii. Vindecarea poseda├żilor ├«i impunea p├úrintelui Ioan o extraordinar├ú tensiune rug├útoare ┬║i o imens├ú st├úp├ónire de sine.
Demoniza├żii pot fi recunoscu├żi printr-o extrem├ú agita├żie, manifestat├ú ├«ndeosebi ├«n preajma a tot ce ├«nseamn├ú sacralitate pentru cre┬║tini. Atunci ├«ncep s├ú ├«njure, s├ú profereze blasfemii ┬║i cuvinte murdare, s├ú se crispeze, s├ú fac├ú accese de furie, cu spasme ┬║i convulsii. Uneori, f├úc├ónd aceasta, v├údesc o neobi┬║nuit├ú for├ż├ú fizic├ú, ├«mpotrivindu-se cu disperare celor care vor s├ú-i apropie de vreun obiect sfin├żit.
De cele mai multe ori ace┬║ti bolnavi nu ┬║tiu ce spun, iar atunci c├ónd ├«┬║i recap├út├ú luciditatea ├«┬║i dau seama c├ú s-au aflat sub ac├żiunea unor for├że malefice ┬║i sufer├ú enorm. C├ónd se afl├ú ├«n criz├ú li se slu├żesc fe├żele, c├úp├út├ónd o expresie de suferin├ż├ú ajuns├ú la limit├ú, dar ┬║i de repulsie fa├ż├ú de cei din jur.
Psihiatria contemporan├ú nu-┬║i propune s├ú studieze cauzele metafizice, colaterale, ale unor asemenea boli, dar, ├«n acela┬║i timp insist├ú tot mai mult pe rela├żia dintre bolile psihice ┬║i tulbur├úrile nervoase ┬║i starea moral├ú a bolnavului. ├Än special se poate demonstra c├ú trufia, egoismul, egocentrismul se afl├ú la baza a numeroase tulbur├úri psihice. Observa├żiile ┬║i concluziile ┬║tiin├żei contemporane vin ├«n sprijinul explica├żiilor pe care le d├ú cre┬║tinismul multora dintre aceste boli ┬║i ├«i fac pe oamenii de ┬║tiin├ż├ú s├ú le priveasc├ú cu seriozitate ┬║i s├ú recunoasc├ú faptul c├ú ele nu contrazic c├ótu┬║i de pu├żin datele ┬║tiin├żei.
2. Era firesc ca p├úrintele Ioan s├ú priveasc├ú aceste fenomene din perspectiva Evangheliei ┬║i s├ú ac├żioneze ca atare. ├Än literatura care i-a fost consacrat├ú g├úsim numeroase m├úrturii despre vindec├úri de poseda├żi, ├«n urma rug├úciunilor f├úcute de el. A┬║a cum am ar├útat ├«n capitolul precedent, el ├«nsu┬║i s-a referit ├«n mod explicit la asemenea cazuri, care prezentau acelea┬║i simptome. ├×in├ónd seama de aceasta ne vom limita la c├óteva exemple, prezentate pe scurt.
Despre una dintre aceste vindec├úri, care a avut loc la Sankt-Petersburg, la 14 martie 1902, ├«ntr-o biseric├ú de pe strada Basseinaia relateaz├ú preotul I. Ornatski: „De ├«ndat├ú ce auzea b├út├ónd pe undeva clopotul vreunei biserici, t├ón├úra ├ż├úranc├ú Feodosia, dintr-un sat din gubernia Tver, se tr├óntea la p├úm├ónt, r├úcnea, se zb├útea ├«n convulsii. Nu mergea la biseric├ú, sub diferite pretexte, iar dac├ú nimerea acolo, ├«ncepeau s├ú se produc├ú ├«n ea acelea┬║i simptome morbide ├«n momentele cele mai importante ale Liturghiei. ├Än cele din urm├ú, p├úrin├żii au decis s├ú cear├ú ajutorul p├úrintelui Ioan. Au adus-o pe Feodosia ├«n biserica ├«n care slujea p├úrintele Ioan la o Liturghie a darurilor mai ├«nainte sfin├żite, c├ónd tocmai avea loc ├«mp├úrt├ú┬║irea credincio┬║ilor, iar p├úrintele ie┬║ise cu Sf├óntul Potir ├«n fa├ża u┬║ilor ├«mp├úr├úte┬║ti. Bolnava ┬║i-a ├«nchis ├«ndat├ú ochii, a ├«nceput s├ú scoat├ú strig├úte ├«ngrozitoare, s-a schimonosit la fa├ż├ú, se zb├útea, ├«nc├ót de-abia puteau s├ú o ├żin├ú trei b├úrba├żi puternici. P├úrintele protoiereu (pr. Ioan) a ├«ntrerupt ├«mp├úrt├ú┬║ania, a luat-o de m├ón├ú pe bolnav├ú, ┬║i-a a├żintit privirea asupra ei, spun├óndu-i cu voce aspr├ú, r├úsun├útoare: „├Än numele Domnului nostru Iisus Hristos ├«├żi poruncesc, satano, s├ú ie┬║i afar├ú!” P├úrintele a repetat aceste cuvinte de trei ori. ├Än biseric├ú se l├úsase o t├úcere morm├óntal├ú. R├úsuna doar acea porunc├ú inflexibil├ú, ┬║i din nou: „Ie┬║i, ie┬║i! Ie┬║i acum, acum!” Totul a durat cam trei minute. Apoi r├úcnetele au ├«ncetat, bolnava, tot cu ochii ├«nchi┬║i, respir├ónd greu, s-a l├úsat pe m├óinile celor ce o ├żineau. P├úrintele Ioan i-a spus de trei ori „Deschide ochii!”. Cu mare greutate bolnava ┬║i-a deschis ochii. Apoi p├úrintele a determinat-o s├ú-┬║i fac├ú cruce; prima dat├ú s-a ├«nchinat cu un v├údit efort ┬║i f├úr├ú chef, apoi ├«n mod liber. P├úrintele Ioan a ├«ntrebat-o: „Cum te cheam├ú?”. „Feodosia”, a r├úspuns bolnava. „Mai f├ú-├żi cruce o dat├ú!” De ast├ú dat├ú Feodosia s-a ├«nchinat absolut liber. „Da├żi-i drumul, a spus p├úrintele; este perfect s├ún├útoas├ú.” C├ónd cei ce o ├żinuser├ú i-au dat drumul, p├úrintele i-a propus bolnavei s├ú primeasc├ú ├«mp├úrt├ú┬║ania, ceea ce a ┬║i f├úcut, cu calm ┬║i evlavie. Mai t├órziu, cineva dintre cei ce fuseser├ú de fa├ż├ú l-a ├«ntrebat pe p├úrinte dac├ú se vor mai repeta crizele. P├úrintele a r├úspuns: „Nu se vor repeta. S-a vindecat.”
De la un anume V. I. Popov, care descrie c├úl├útoria f├úcut├ú ├«n anul 1890, ├«mpreun├ú cu p├úrintele Ioan, de la Arhanghelsk la Moscova, afl├úm c├ú, dup├ú ce s-au oprit pentru pu├żin timp ├«ntr-un loc, c├ónd erau gata de plecare, cu caii ├«nh├úma├żi, au ap├úrut doi ├ż├úrani care aduceau pe sus o femeie, cu ochii holba├żi, care opunea rezisten├ż├ú. I se citea pe fa├ż├ú o tulburare de nedescris. Au t├ór├ót-o cu mare greutate p├ón├ú la locul unde se afla p├úrintele Ioan, iar acolo a ├«nceput s├ú latre. P├úrintele Ioan ┬║i-a pus m├óna st├óng├ú pe capul ei, iar cu dreapta ├«i f├úcea semnul crucii, spun├ónd rug├úciunea „S├ú ├«nvie Dumnezeu ┬║i s├ú se risipeasc├ú vr├újma┬║ii Lui!” Totu┬║i femeia l├útra din ce ├«n ce mai tare. „To├żi st├úteam mai mult mor├żi dec├ót vii… P├úrintele p├úrea c├úzut ├«ntr-o stare de teribil├ú trans├ú. I se citea pe fa├ż├ú o voin├ż├ú de neclintit. Fruntea i se acoperise de broboane de sudoare. Sim├żeam c├ú se poart├ú o cr├óncen├ú lupt├ú nev├úzut├ú. R├úcnetele au prins a se domoli. Bolnava a respirat ad├ónc. Dintr-odat├ú ┬║i-a venit ├«n fire, ├«ntr-o clip├ú fa├ża i s-a luminat, a c├úzut ├«n genunchi cu lacrimi de bucurie la picioarele vindec├útorului, f├úc├óndu-┬║i cruce ┬║i d├ónd laud├ú lui Dumnezeu. Am aflat c├ú femeia suferea de ┬║apte ani.”
Autorul acestei relat├úri l-a ├«ntrebat mai t├órziu pe p├úrintele Ioan: „Din ce cauz├ú influen├ża demonilor se v├úde┬║te mai cu seam├ú la «prostime», la oamenii de r├ónd?” „Din ├«ng├úduin├ża lui Dumnezeu – i-a r├úspuns – ┬║i poate avea un anumit rol ├«n punerea la ├«ncercare a credin├żei ┬║i evlaviei poporului nostru; diavolul se arat├ú foarte interesat de oameni cu concep├żii religioase; ├«n cazul oamenilor cul├żi, care de cele mai multe ori nici nu recunosc ac├żiunea ├«ntunecatelor for├że demonice, o asemenea interven├żie n-ar avea nici un rost, fiindc├ú oricum ei (necredincio┬║ii) sunt ├«n m├óinile diavolului.”
3. Cazurile de vindecare a nev├úz├útorilor se deosebesc de celelalte prin faptul c├ú p├úrintele Ioan le s├úv├ór┬║ea folosind apa sfin├żit├ú. Arhiepiscopul Serafim (Boguceavski) relateaz├ú, baz├óndu-se pe o m├úrturie a unor ├ż├úrani (Ivanovii), c├ú o rud├ú a acestora a fost adus├ú la gara Golut, pe unde trebuia s├ú treac├ú trenul p├úrintelui Ioan, care acceptase ├«n prealabil s├ú o vad├ú. P├úrintele i-a spus bolnavei s├ú-┬║i scoat├ú pansamentele de pe ochi, apoi a f├úcut o sfe┬║tanie de sfin├żire a apei, dup├ú care a ├«nmuiat un prosop ├«n apa sfin├żit├ú, ┬║terg├óndu-i de trei ori ochii nev├úz├útoarei. Aceasta a ├«nceput s├ú strige dintr-odat├ú: „V├úd, v├úd!”, arunc├óndu-se la picioarele p├úrintelui Ioan ┬║i ├«ncep├ónd s├ú i le s├úrute. I-au imitat gestul ┬║i ceilal├żi membri ai familiei bolnavei, nebuni de bucurie. A trebuit s├ú intervin├ú jandarmii s├ú-i ├«mpr├ú┬║tie.
Un ofi├żer ├«n rezerv├ú, A. Snegur, fost colonel de stat-major, poveste┬║te c├ú ├«n 1870, pe c├ónd avea ┬║ase ani, merg├ónd cu trenul ┬║i aplec├óndu-se peste fereastra deschis├ú a vagonului, i-a intrat ├«n ochi praf de c├úrbune de la locomotiv├ú, v├út├úm├óndu-i mai ├«nt├ói un ochi, apoi ┬║i pe cel├úlalt. Profesorii Belliarminov ┬║i Tihomirov ├«mpreun├ú cu doctorul Mohr sperau s├ú-i salveze, printr-o opera├żie complicat├ú, ochiul st├óng, cel ce nu suferise arsura. ├Än ajunul proiectatei opera├żii, plimb├óndu-se prin parcul ┬¬uvalovskii, copilul bolnav ┬║i tat├úl acestuia au ├«nt├ólnit c├óteva persoane care ├«l ├«nso├żeau pe un preot. Acesta, desp├úr├żindu-se de grup, s-a apropiat, interes├óndu-se de boala copilului. Afl├ónd despre ce este vorba, preotul, cu o mi┬║care energic├ú, nea┬║teptat├ú, a rupt pansamentele de pe ochii bolnavului, spun├ónd: „Nu-i nimic! Se va face bine!” „Atunci, continu├ú povestitorul, mi-a ap├úrut ├«nainte un preot firav, mic de statur├ú, care se gr├úbea s├ú ajung├ú din urm├ú grupul (p├ón├ú atunci nu v├úzusem nimic). Vederea mi s-a limpezit; aveam s├ú r├úm├ón a┬║a p├ón├ú la sf├ór┬║itul vie├żii.” Mai t├órziu a aflat c├ú preotul acela fusese p├úrintele Ioan ┬║i de atunci ├«ncrederea familiei ├«n el, inclusiv a capului familiei, care era luteran, avea s├ú nu cunoasc├ú margini.
Exist├ú informa├żii ┬║i despre alte multe cazuri de vindecare a nev├úz├útorilor sau a celor ce sufereau de boli de ochi. Dintre acestea se remarc├ú cea care apar├żine unui muzician, foarte cunoscut la vremea sa, Agrenev Slavianski, despre vindecarea unui t├ón├úr cobzar orb. Acesta c├ónta ┬║i ├«n corul s├úu, fiind cunoscut ┬║i ├«n calitate de c├ónt├úre├ż de vechi c├óntece cu con├żinut religios. Cu binecuv├óntarea p├úrintelui Ioan, Agrenev urma s├ú dea un concert la Kronstadt ├«n folosul familiilor marinarilor de pe vasul militar „Rusalka”, care ├«┬║i pierduser├ú via├ża ├«ntr-un naufragiu. P├úrintele ├«┬║i exprimase dorin├ża s├ú asculte faimosul cor, care urma s├ú dea r├úspunsurile la Liturghie. I-a pl├úcut foarte mult cum s-a prezentat corul, pe care l-a invitat s├ú mai participe o dat├ú la Liturghie, c├ónd s-a ┬║i produs vindecarea minunat├ú. „Dup├ú slujb├ú, relateaz├ú Agrenev, l-am invitat pe p├úrinte s├ú vin├ú s├ú-mi binecuv├ónteze familia ┬║i pe cori┬║ti. Dup├ú un Te-Deum ┬║i o slujb├ú de sfin├żire a apei ne-am apropiat unul c├óte unul, s├ú s├úrut├úm crucea. L-am dus ┬║i pe orbul Ivan. «De c├ót├ú vreme nu vezi?», l-a ├«ntrebat p├úrintele. «Din copil├úrie. Am avut scrofuloz├ú ┬║i n-am mai v├úzut.» «Nu-i nimic, a r├úspuns p├úrintele, z├ómbind; ┬║i eu am fost bolnav de scrofuloz├ú ┬║i nu aud bine. Hai s├ú ne rug├úm ├«mpreun├ú Domnului.» Spun├ónd aceste cuvinte a luat cu o lingur├ú apa sfin├żit├ú din castron, ┬║i-a turnat-o ├«n palm├ú, sp├úl├óndu-i de trei ori ochii lui Ivan, apoi l-a m├óng├óiat, l-a blagoslovit spun├óndu-i: «Domnul se va milostivi de tine; du-te cu Dumnezeu!» Seara am dat un concert. ├Änainte de ├«nceperea concertului a intrat ├«n cabina mea un b├úiat, c├úruia i-l d├údusem ├«n grij├ú pe orb, exclam├ónd: «Vede, vede! Ivan vede!» «Cum a┬║a? Adu-l ├«ncoace?» A venit Ivan: «Da, st├úp├óne, v├úd! dar cam a┬║a, prin cea├ż├ú…» Nu mai ├«nc├úpea nici o ├«ndoial├ú. Ivan st├útea ├«naintea mea, cu ochii deschi┬║i, z├ómbind bucuros. Acum vede bine de tot, nu are nevoie de ajutor. Dintr-un ins cople┬║it de triste├że, cu capul ├«n jos ┬║i cu ochii ├«nchi┬║i, Ivan s-a transformat ├«ntr-un t├ón├úr vesel, vorb├úre├ż, nu-┬║i mai ├żine capul plecat, a ├«nceput s├ú c├ónte c├óntece mai vesele.”
4. Exist├ú numeroase m├úrturii ┬║i despre darul ├«nainte-vederii pe care ├«l v├údea uneori p├úrintele Ioan. Unii se refer├ú la faptul c├ú le zicea pe nume unor oameni pe care nu-i cuno┬║tea sau c├ú altora, ├«nt├ólni├żi ocazional, le prevestea viitorul; unora le prezicea direct sau indirect apropierea sf├ór┬║itului; ├«n fine, putea s├ú denun├że relele inten├żii ┬║i manifest├úrile de ne├«ncredere ale altora fa├ż├ú de sine ├«nsu┬║i, f├úr├ú s├ú-i fi fost aduse la cuno┬║tin├ż├ú. Cei familiariza├żi cu experien├ża unor persoane cu o intens├ú via├ż├ú religioas├ú nu se vor mira de aceste relat├úri. Istoria „stare├żilor” (b├útr├ónilor „├«mbun├út├ú├żi├żi”) din Rusia cunoa┬║te numeroase asemenea exemple, pe care le ├«nt├ólnim ├«n via├ża multor sfin├żi ortodoc┬║i. Chiar dac├ú ├«n unele cazuri ar putea fi vorba de ni┬║te coinciden├że, admiratorii p├úrintelui Ioan le considerau ├«ntotdeauna fenomene de premoni├żie, ├«nse┬║i aceste interpret├úri v├údind for├ża duhovniceasc├ú ale celui c├úruia i se atribuie. Este adev├úrat c├ú ┬║arlatanii ┬║i fal┬║ii profe├żi ajung s├ú trezeasc├ú un anumit interes ┬║i pot s├ú determine admira├żia unora, dar aceste cazuri nu aduc nici un folos duhovnicesc ┬║i nici nu p├útrund ├«n straturile profunde ale sufletului ┬║i ale existen├żei, ├«n genere.
Dimpotriv├ú, o „├«nainte-vedere” real├ú sau doar pus├ú pe seama unor oameni cum a fost p├úrintele Ioan nu trece f├úr├ú a l├úsa urme ad├ónci, binecuv├óntate, ├«n sufletul celor care s-au aflat de fa├ż├ú la petrecerea ei. De pild├ú, ori de c├óte ori prevedea sf├ór┬║itul iminent al cuiva, p├úrintele Ioan se str├úduia s├ú-l ├«mp├úrt├ú┬║easc├ú pe cel pe care ├«l „vedea” amenin├żat de primejdia de moarte. C├ónd ├«i ├«nm├óna cuiva pe nea┬║teptate o important├ú sum├ú de bani o f├úcea cu convingerea c├ú ├«l va salva pe omul acela dintr-o situa├żie disperat├ú, f├úr├ú ie┬║ire. Iar denun├żarea scepticismului celor ce nu aveau ├«ncredere ├«n el avea drept urm├úri trezirea ┬║i consolidarea adev├úratei credin├że ├«n cei care p├ón├ú atunci d├úduser├ú dovad├ú de pu├żin├ú credin├ż├ú sau chiar de necredin├ż├ú.
Darul „├«nainte-vederii”, asemenea altor manifest├úri supranaturale, cum ar fi facerea de minuni la sfin├żi ┬║i la drep├żii lui Dumnezeu, reprezint├ú, ├«n ultim├ú instan├ż├ú, dovada faptului c├ú ├«n ei este prezent├ú ┬║i „lucreaz├ú” Iubirea dumnezeiasc├ú. Pentru a ├«n├żelege acest lucru este de ajuns s├ú ne amintim c├ú ┬║i ├«n iubirea p├úm├ónteasc├ú exist├ú, ├«ntr-o anumit├ú m├úsur├ú, o r├úsfr├óngere a iubirii cere┬║ti ┬║i se manifest├ú uneori o „├«nainte-vedere”. ┬¬tim cu to├żii c├ú o persoan├ú care iube┬║te cu sinceritate este ├«n stare „s├ú ghiceasc├ú” dorin├żele sau g├óndurile persoanei iubite.
Din numeroasele exemple de „├«nainte-vedere” r├úmase de la p├úrintele Ioan ne vom opri la c├óteva. Astfel, episcopul Ioan Pecerski, ├«ntr-o comunicare public├ú f├úcut├ú la Belgrad, a relatat c├ú profesorul A. I. Alexandrov, care asistase la o sfe┬║tanie celebrat├ú de p├úrintele Ioan ├«ntr-o cas├ú particular├ú din Kazan, s-a retras dup├ú terminarea slujbei ├«ntr-o ├«nc├úpere al├úturat├ú. C├ónd cei ce asistaser├ú la slujb├ú s-au dus s├ú s├úrute crucea, p├úrintele Ioan, ├«ntorc├óndu-se c├útre camera ├«n spatele c├úreia se afla Alexandrov, care l├úsase u┬║a ├«ntredeschis├ú, a ├«ntrebat cu glas tare: „Dar profesorul de ce nu vine?”. C├ónd acesta ┬║i-a f├úcut apari├żia a continuat: „Ce se ├«nt├ómpl├ú, v├ú este fric├ú de cruce? B├úga├żi de seam├ú c├ú n-o s├ú treac├ú mult timp ┬║i o s├ú da├żi dumneavoastr├ú crucea la s├úrutat!” Cur├ónd, profesorul avea s├ú se despart├ú de so├żie, care ├«l p├úr├úsise, ┬║i apoi s-a c├úlug├úrit. A devenit rectorul Academiei Teologice din Kazan ┬║i chiar episcop. De atunci a ├«nceput s├ú aib├ú ├«ncredere ├«n p├úrintele Ioan, iar dup├ú ce a ajuns episcop s-a ├«mboln├úvit de o boal├ú grav├ú ┬║i i-a trimis o scrisoare p├úrintelui Ioan ca s├ú se roage pentru s├ún├útatea lui. ├Ändat├ú dup├ú ce a primit r├úspuns, s-a ├«ns├ún├úto┬║it.
Un caz asem├ún├útor a fost prezentat cu aceea┬║i ocazie ├«ntr-o comunicare a protoiereului Feodor Sinkievici. Odat├ú, fiind invitat s├ú oficieze o sfe┬║tanie ├«ntr-o cas├ú, p├úrintele Ioan ┬║i-a f├úcut precipitat apari├żia, nu s-a salutat cu nimeni ┬║i s-a dus „glon├ż”, de┬║i nu cuno┬║tea casa, ├«n camera ├«n care se ascunsese o femeie necredincioas├ú care nu voia s├ú asiste la sfe┬║tanie. P├úrintele Ioan i-a vorbit p├ón├ú c├ónd a adus-o la credin├ż├ú ┬║i numai dup├ú aceea a ├żinut slujba.
Autorul acestei c├úr├żi este ├«n posesia unei scrisori ├«n care o persoan├ú demn├ú de toat├ú ├«ncrederea ├«i scrie c├ú, fiind student, a nimerit din ├«nt├ómplare la ni┬║te prieteni ├«n a c├úror cas├ú p├úrintele Ioan tocmai urma s├ú s├úv├ór┬║easc├ú o sfe┬║tanie. Fiindu-i jen├ú s├ú participe al├úturi de cei afla├żi de fa├ż├ú, s-a retras ├«ntr-o camer├ú unde nu putea fi descoperit. De ├«ndat├ú ce a venit, p├úrintele Ioan, ├«nainte de a ├«ncepe s├ú slujeasc├ú, s-a dus la el, invit├óndu-l s├ú ia parte la slujb├ú.
Cazurile de premoni├żie la care ne-am referit mai sus ┬║i altele care vor mai fi fost ar putea s├ú par├ú, la prima vedere, ├«nt├ómpl├útoare sau lipsite de importan├ż├ú. ├Än realitate, ele ar putea demonstra ├«nsemn├útatea unei unanimit├ú├żi ├«n biseric├ú, a unei comuniuni ├«n „sobornicitate”, care trebuie s├ú se v├údeasc├ú ├«n primul r├ónd ├«ntr-o comuniune ├«n rug├úciune. ┬¬tim c├ú p├úrintele Ioan era con┬║tient de necesitatea unei asemenea coeziuni, pentru care milita cu ardoare, suferind ori de c├óte ori era nesocotit├ú; poate c├ú tocmai aceasta va fi fost cauza acelor premoni├żii.
5. ├Än aceea┬║i scrisoare, ├«n afara m├úrturiei de mai sus exist├ú ┬║i unele aprecieri critice la adresa unor manifest├úri ale p├úrintelui Ioan ├«mp├úrt├ú┬║ite de mul├żi al├żi credincio┬║i evlavio┬║i. „P├úrintele Ioan – scrie autorul scrisorii respective – rostea rug├úciunile ┬║i ecfonisele aproape ├«n ┬║oapt├ú, ├«nc├ót era foarte greu s├ú-├żi dai seama ce spune. Era evident c├ú se ruga tot timpul, dar, de┬║i rug├úciunea era comun├ú, p├úrea c├ú fiecare ne reprezentam doar pe noi ├«n┬║ine.”
Dac├ú compar├úm aceste afirma├żii cu multe altele potrivit c├úrora, dimpotriv├ú, p├úrintele Ioan ajungea uneori s├ú rosteasc├ú rug├úciunile pe un ton excesiv de acut, ceea ce de asemenea st├órnea nemul├żumiri, am putea ajunge la urm├útoarea concluzie: ├«n primul r├ónd, c├ú nici m├úcar oamenii evlavio┬║i nu sunt ├«n stare s├ú vad├ú sensul duhovnicesc, dincolo de anumite forme care pot s├ú le displac├ú ┬║i, ├«n al doilea r├ónd, c├ú ar fi deosebit de periculos dac├ú modul specific de a sluji al p├úrintelui Ioan ar fi luat drept model ┬║i de al├żii. Cel mai bine ar fi dac├ú majoritatea slujitorilor altarului s-ar ├żine de citirea ┬║i de c├óntarea bisericeasc├ú a┬║a cum au fost consacrate de o tradi├żie multisecular├ú, adic├ú f├úr├ú patos, dar ┬║i f├úr├ú t├úr├úg├únare, deslu┬║it ┬║i cu p├útrundere.
Scrierile nep├úrtinitoare despre p├úrintele Ioan, unicele vrednice de a-i perpetua memoria, fie ┬║i cu riscul c├ú la prima vedere ele ar putea s├ú arunce o umbr├ú peste m├úrea├ża sa statur├ú duhovniceasc├ú, nu pot face abstrac├żie de faptul c├ú nu toate rug├úciunile f├úcute pentru ├«ns├ún├úto┬║irea bolnavilor au avut un rezultat pozitiv. Au fost cazuri c├ónd a┬║a ceva nu s-a ├«nt├ómplat.
Un autor anonim, dar dispus s├ú priveasc├ú lucrurile la rece, f├úr├ú parti-pris-uri, scria ├«ntr-o carte ap├úrut├ú ├«nc├ú din 1893 (Via├ża ┬║i lucrarea p├úrintelui Ioan Serghiev de Kronstadt): „Am da dovad├ú de superficialitate dac├ú am crede c├ú orice bolnav aflat ├«ntr-o situa├żie critic├ú, dac├ú ajunge s├ú se adreseze p├úrintelui Ioan, rug├óndu-l s├ú se roage pentru el, se va vindeca numaidec├ót. Ar fi ca ┬║i cum te-ai adresa, la nevoie, unei clinici, sau a┬║a cum apeleaz├ú unii la tot soiul de vraci ┬║i ┬║arlatani. Cunoa┬║tem sute de cazuri ├«n care rug├úciunile p├úrintelui Ioan i-au salvat pe bolnavi, i-au ajutat pe muribunzi, dar cunoa┬║tem mii de cazuri c├ónd unii i-au scris sau s-au dus s├ú-l caute la ├«nt├ómplare ┬║i nu s-au ales cu nici un ajutor. «Ruga├żi-v├ú, Domnul v├ú va ajuta dup├ú credin├ża voastr├ú», obi┬║nuia s├ú spun├ú p├úrintele Ioan, iar rug├úciunile le f├úcea tocmai ├«n acest sens. E limpede c├ú dac├ú recurgi la rug├úciune «din ├«nt├ómplare» sau ca la firul de pai de care se aga├ż├ú un ├«necat, nu ai de ce s├ú a┬║tep├żi un ajutor de la p├úrintele Ioan. Cei, nu din cale-afar├ú de mul├żi, care ├«┬║i g├úseau la p├úrintele Ioan o ├«ns├ún├úto┬║ire fizic├ú sau moral├ú, erau fie oameni evlavio┬║i, fie unii care ajungeau s├ú tr├úiasc├ú o clip├ú de neab├útut├ú ┬║i nezdruncinat├ú credin├ż├ú ├«n posibilitatea unei manifest├úri a puterii lui Dumnezeu, ├«n urma rug├úciunilor unor oameni tari ├«n credin├ż├ú ┬║i cu o via├ż├ú cucernic├ú”.
Necunoscute sunt c├úile Domnului ┬║i de aceea opinia pe care am prezentat-o nu epuizeaz├ú toate interpret├úrile posibile. Chiar dac├ú admitem c├ú motivele pentru care unele vindec├úri nu s-au produs pot fi puse pe seama p├úrintelui Ioan, nici m├úcar asta nu-i poate diminua faima de rug├útor-taumaturg. Fiindc├ú nici sfin├żii nu sunt f├úr├ú de p├úcat ┬║i de aceea nu pot fi ├«ntotdeauna ┬║i ├«n egal├ú m├úsur├ú propagatori ai harului dumnezeiesc. ├Än scrisoarea de care am amintit mai sus, primit├ú de autorul acestei c├úr├żi, dup├ú ce este descris├ú capacitatea de premoni├żie a p├úrintelui Ioan se relateaz├ú cum acesta dup├ú sfe┬║tanie a cerut un prosop curat cu care a ┬║ters ochii unei feti├że care suferea de un strabism congenital (era fiica unui anume Kar├żev, inspector la un liceu de fete de pe insula Vasilevskaia). Nu s-a produs nici o vindecare, ceea ce pe unii i-a dezam├úgit, f├úc├óndu-i s├ú pun├ú la ├«ndoial├ú calit├ú├żile de taumaturg ale p├úrintelui. Au fost ┬║i alte cazuri care au ajuns la cuno┬║tinta autorului acestei c├úr├żi pe cale oral├ú ┬║i care pot fi explicate ├«ntr-un fel sau altul.
6. ├Än opozi├żie cu ceea ce tocmai am spus (ceea ce nu schimb├ú considera├żia autorului fa├ż├ú de p├úrintele Ioan) nu putem s├ú nu amintim ┬║i acele relat├úri de o cu totul alt├ú natur├ú despre contestatarii p├úrintelui, care nu credeau ├«n puterea rug├úciunii ┬║i ├«n special care erau dispu┬║i s├ú o ia ├«n der├ódere ┬║i care au ajuns s├ú se fac├ú de ru┬║ine.
├Än multe scrieri consacrate p├úrintelui Ioan sunt aminti├żi doi studen├żi care l-ar fi rugat pe p├úrintele s├ú se roage pentru s├ún├útatea unui coleg, care de fapt nu suferea de nici o boal├ú, ci se pref├úcea bolnav. Dup├ú vizita pe care i-a f├úcut-o p├úrintele Ioan, simulantul a paralizat ┬║i nu s-a putut face bine dec├ót dup├ú ce to├żi trei au f├úcut dovad├ú de sincer├ú poc├úin├ż├ú.
Cazul este relatat ├«n mai multe c├úr├żi ap├úrute ├«nc├ú din timpul vie├żii p├úrintelui, care l-ar fi contestat cu siguran├ż├ú dac├ú n-ar fi fost adev├úrat.
7. Tot ├«n categoria vindec├úrilor trebuie trecute ┬║i cazurile de tratare a alcoolismului, precum ┬║i de rena┬║tere duhovniceasc├ú a unor oameni care sufereau de tare morale. Am dat c├óteva exemple ├«n primele capitole ale acestei c├úr├żi. Ar mai trebui s├ú ad├úug├úm c├ú p├úrintele Ioan nu ├«nceta s├ú-i ├«ndemne pe alcoolicii ├«nvedera├żi s├ú se ├«mp├úrt├ú┬║easc├ú, dar nu-i l├úsa s├ú se apropie de Sf├óntul Potir dec├ót dup├ú o preg├útire ├«ndelungat├ú. Avea o rug├úciune special├ú pentru izb├úvirea de acest viciu, pe care o citea celor ce voiau s├ú renun├że la alcool. Pentru ├«nceput, pe unii alcoolici ├«i trimitea la Casa Dragostei de Munc├ú. Au fost cazuri c├ónd unora dintre ei le-a acordat o mare ├«ncredere, ace┬║tia ajung├ónd s├ú ocupe pozi├żii importante. Interesant e faptul c├ú p├úrintele Ioan nu le impunea alcoolicilor s├ú renun├że cu des├úv├ór┬║ire la b├úuturile spirtoase.
Exist├ú multe relat├úri despre „dezalcooliz├úri” ob├żinute cu ajutorul p├úrintelui Ioan, precum ┬║i de oameni care au ren├úscut duhovnice┬║te cu sprijinul s├úu. ├Än multe lucr├úri ap├úrute este relatat├ú povestea unui b├úrbat, numit conven├żional Piotr Ivanovici, individ orgolios ┬║i brutal, care a trimis dup├ú p├úrintele Ioan ├«ntr-un moment c├ónd so├żia ├«i era pe moarte. Ce fel de om era ├«n ce prive┬║te forma├żia sa duhovniceasc├ú se poate vedea dup├ú cum se exprimase: „Las’ s├ú se roage, fiindc├ú, oricum, nevast├ú-mea o s├ú moar├ú, dar dac├ú se face bine m├ú fac ┬║i eu credincios”. P├úrintele i-a r├úspuns: „La dumneata eu n-am ce s├ú caut”. Dup├ú ce i-a murit so├żia, Piotr Ivanovici, care nu-┬║i mai g├úsea locul, s-a decis s├ú se duc├ú la p├úrintele Ioan, care nu i-a dat dezlegare de p├úcate, dar i-a citit totu┬║i o rug├úciune. Starea sufleteasc├ú a lui Piotr Ivanovici a prins a se limpezi. A insistat s├ú mai fie primit de p├úrintele Ioan, care i-ar fi spus, cu bl├ónde├że: „Po├żi s├ú vii la mine ┬║i ├«n fiecare zi, dac├ú vrei”. ├Än cele din urm├ú, peste un timp, s-a ├«nvrednicit de Sf├ónta ├Ämp├úrt├ú┬║anie. Piotr Ivanovici s-a schimbat cu des├úv├ór┬║ire, s-a hot├úr├ót s├ú ├«nceap├ú o nou├ú via├ż├ú, ├«ntemeiat├ú ├«n principal pe ajutorarea aproapelui. S-a pensionat, consacr├óndu-se educa├żiei b├úiatului ┬║i celor dou├ú fete, operelor de binefacere, vie├żii biserice┬║ti, ├«mp├úrt├ú┬║indu-se ├«n fiecare lun├ú. Unii dintre vechii s├úi prieteni au ├«nceput s├ú-l acuze de bigotism ┬║i f├ú├ż├úrnicie, f├úr├ú a ├«nceta s├ú-i cear├ú ajutor la nevoie, ┬║tiind c├ú Piotr Ivanovici nu refuza pe nimeni.
8. ├Än limba rus├ú cuv├óntul „ciudesn├ói” are un dublu ├«n├żeles: pe de o parte, desemneaz├ú ceva care nu poate fi explicat pe baza legilor naturii, ci prin interven├żia unor puteri supranaturale, adic├ú „minunat”; pe de alt├ú parte, „ciudesn├ói” ├«nseamn├ú ┬║i „frumosul” la superlativ.
├Än cazul de fa├ż├ú, posibilitatea de a numi cu acela┬║i cuv├ónt dou├ú no├żiuni (omonimia) atest├ú geniul limbii ruse, pentru c├ú se dezv├úluie astfel un adev├úr profund, pe care ├«l vom ├«n├żelege dac├ú vom fi dispu┬║i s├ú recunoa┬║tem aceast├ú dubl├ú semnifica├żie a cuv├óntului ├«n minunatele evenimente evanghelice ┬║i ale istoriei biserice┬║ti.
Izgonirea demonilor, vindecarea bolnavilor, ├«nvierea mor├żilor, rena┬║terea sufletelor omene┬║ti, toate acestea sunt „ciudesn├ói” ├«n ambele sensuri ale cuv├óntului – „minunate” ┬║i „foarte frumoase”, ├«n acela┬║i timp. Sunt evenimente ├«n care se manifest├ú, pe de o parte, ac├żiunea supranatural├ú a puterii dumnezeie┬║ti, iar pe de alt├ú parte, supremul triumf al frumuse├żii, al ra├żiunii ├«mpotriva absurdului, al luminii ├«mpotriva tenebrelor, al vie├żii ├«mpotriva mor├żii, a imperisabilului ├«mpotriva perisabilului, a iubirii ├«mpotriva urii.
Firesc este ca sufletul cre┬║tin al poporului rus, c├úruia ├«i este scump├ú r├úsfr├óngerea luminii cere┬║ti asupra ├«ntunericului „lumii acesteia”, s├ú fi tins spre cei pe care i-a considerat f├úc├útori de minuni. La r├óndul s├úu, p├úrintele Ioan de Kronstadt, care s-a num├úrat printre ace┬║tia, a iubit poporul rus f├úr├ú s├ú ├żin├ú seama de bezna ├«n care z├úcea, tocmai pentru aceast├ú aspira├żie a sa spre acea lumin├ú care era ea ├«ns├ú┬║i un miracol.
├Än aceast├ú minunat├ú atrac├żie c├útre minune exist├ú ceva ca o etern├ú copil├úrie, dar ┬║i ceva etern uman. Iubind copiii, p├úrintele Ioan nu putea s├ú nu-┬║i iubeasc├ú ┬║i poporul s├úu, cu p├úcatele sale, cu teribilele sale realit├ú├żi, dar ┬║i cu naivitatea sa copil├úreasc├ú.
Probabil cã tocmai de aceea, trãind laolaltã cu poporul sãu, care îl fãcea deseori sã sufere, suferea, la rându-i, împreunã cu el, dar în acelaºi timp sorbea puteri proaspete din puterea sufletului poporului sãu.
Acolo unde exist├ú setea de minune, cea care este ├«n ultim├ú instan├ż├ú setea de sublim ┬║i de perfec├żiune, absolut totul, p├ón├ú la lucrurile cele mai simple ┬║i comune, devine minune, iar minunile se s├úv├ór┬║esc mai lesne ca oriunde...

Acest produs a fost adaugat la data de Miercuri 04 Februarie, 2009.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b>Viata si Minunile Sfintei Irina Hrisovalantou</b>
Viata si Minunile Sfintei Irina Hrisovalantou
<br> Cuviosul Iustin Popovici - viata si minunile </b>

Cuviosul Iustin Popovici - viata si minunile
<b>Cum sa ne crestem copiii - Canon de rugaciune pentru copilul bolnav</b> <br>Danion Vasile
Cum sa ne crestem copiii - Canon de rugaciune pentru copilul bolnav
Danion Vasile
<b>Jurnalul convertirii - De la zeita mortii la Imparatul Vietii</b><br>Danion Vasile
Jurnalul convertirii - De la zeita mortii la Imparatul Vietii
Danion Vasile
<b>Semnele sfarsitului lumii</b> <br>Ierom. Serafim Rose
Semnele sfarsitului lumii
Ierom. Serafim Rose
<b> Cararea Imparatiei </b> <br> <b> Pr. Arsenie Boca
Cararea Imparatiei
Pr. Arsenie Boca
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Sfantul Ioan de Kronstadt: viata, invatatura, minunile
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2020 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


natura