13 x 20 cm, 336 p.

Traducere din limba rusĂŁ de Boris BuzilĂŁ

PĂŁrintele Ioan de Kronstadt a dat mĂŁrturie prin cuvânt și prin fap­tĂŁ (mai bine zis, prin ĂŽntreaga sa viațĂŁ) despre atotcuprinzĂŁtoarea, uni­versala ĂŽnsemnĂŁtate a preoției și, ĂŽnainte de toate, despre lu­cra­rea de cĂŁpetenie pe care o sĂŁvârșește preotul – Taina Sfintei Eu­haristii. El a fost che­mat sĂŁ descopere și sĂŁ dovedeascĂŁ o datĂŁ ĂŽn plus cĂŁ Dumnezeiasca Liturghie – mai exact, Sfân­ta TainĂŁ a Euha­ristiei, care se sĂŁvârșește ĂŽn cadrul acesteia – este, pe drept cuvânt, izvorul adevĂŁratei vieți creștine, care este viațĂŁ dumnezeiascĂŁ, nu numai dreaptĂŁ și cu­ra­tĂŁ. Nu ĂŽn zadar tocmai ĂŽn epoca noastrĂŁ pĂŁrintele Ioan a arĂŁtat iarĂŁși lumii strĂŁvechea cale de temelie, tuturor ­deschisĂŁ, a sfințeniei și a nemincinoasei uniri ĂŽntru dragoste, pe care se zidește Bise­rica.

PĂŁrintele Ioan ca pedagog • PĂŁrintele Ioan despre preoție • PĂŁrintele Ioan despre BisericĂŁ • PĂŁrintele Ioan și viața socialĂŁ • PĂŁrintele Ioan despre rugĂŁciune • PĂŁrintele Ioan despre rĂŁbdare • PĂŁrintele Ioan despre dragostea de aproapele • PĂŁrintele Ioan despre ĂŽmpĂŁrtĂŁșirea cu Dumnezeu

Cuprins:
Din partea autorului
Capitolul 1. De la primii ani ai vieĂžii la preoĂžie
Capitolul 2. Început de pastoraþie
Capitolul 3. PĂŁrintele Ioan, filantropul
Capitolul 4. PĂŁrintele Ioan, pedagogul
Capitolul 5. Fenomene negative ĂŽn viaĂža religioasĂŁ a epocii sale. PĂŁrintele Ioan despre Liturghie
Capitolul 6. PĂŁrintele Ioan, duhovnicul
Capitolul 7. PĂŁrintele Ioan ĂŽn bisericĂŁ
Capitolul 8. PĂŁrintele Ioan despre preoĂžie
Capitolul 9. Aspecte pozitive ale vieĂžii religioase a epocii. PĂŁrintele Ioan despre cunoaÂşterea AdevĂŁrului
Capitolul 10. PĂŁrintele Ioan despre BisericĂŁ
Capitolul 11. PĂŁrintele Ioan despre Maica Domnului Âşi despre lumea creatĂŁ
Capitolul 12. PĂŁrintele Ioan despre rĂŁu
Capitolul 13. PĂŁrintele Ioan Âşi lupta pentru luminĂŁ
Capitolul 14. PĂŁrintele Ioan despre rugĂŁciune
Capitolul 15. Pãrintele Ioan despre pocãinÞã, post, rãbdare
Capitolul 16. PĂŁrintele Ioan despre dragostea de oameni Âşi despre comunicarea cu Dumnezeu
Capitolul 17. PĂŁrintele Ioan Âşi viaĂža socialĂŁ
Capitolul 18. O zi din viaĂža pĂŁrintelui Ioan
Capitolul 19. CĂŁlĂŁtoriile pĂŁrintelui Ioan
Capitolul 20. PĂŁstorul a toatĂŁ Rusia
Capitolul 21.Despre minuni
Capitolul 22. Puterea rugĂŁciunii pĂŁrintelui Ioan
Capitolul 23. Rugãciunile fãcãtoare de minuni ale pãrintelui Ioan. Încrederea de care se bucurau în popor
Capitolul 24. DificultãÞile din ultimii ani de viaÞã ai pãrintelui Ioan. Moartea ºi Înmormântarea sa
PostfaÞã

Rugãciunile fãcãtoare de minuni ale pãrintelui Ioan. Încrederea de care se bucurau în popor

1. În privinþa naturii bolilor, aºa cum am mai spus, suferinzii care au avut parte de cele mai multe vindecãri au fost posedaþii, nevãzãtorii ºi alcoolicii. Vindecarea posedaþilor îi impunea pãrintelui Ioan o extraordinarã tensiune rugãtoare ºi o imensã stãpânire de sine.
DemonizaÞii pot fi recunoscuÞi printr-o extremã agitaÞie, manifestatã Îndeosebi În preajma a tot ce Înseamnã sacralitate pentru creºtini. Atunci Încep sã Înjure, sã profereze blasfemii ºi cuvinte murdare, sã se crispeze, sã facã accese de furie, cu spasme ºi convulsii. Uneori, fãcând aceasta, vãdesc o neobiºnuitã forÞã fizicã, Împotrivindu-se cu disperare celor care vor sã-i apropie de vreun obiect sfinÞit.
De cele mai multe ori aceºti bolnavi nu ºtiu ce spun, iar atunci când κi recapãtã luciditatea κi dau seama cã s-au aflat sub acÞiunea unor forÞe malefice ºi suferã enorm. Când se aflã În crizã li se sluÞesc feÞele, cãpãtând o expresie de suferinÞã ajunsã la limitã, dar ºi de repulsie faÞã de cei din jur.
Psihiatria contemporanã nu-ºi propune sã studieze cauzele metafizice, colaterale, ale unor asemenea boli, dar, în acelaºi timp insistã tot mai mult pe relaþia dintre bolile psihice ºi tulburãrile nervoase ºi starea moralã a bolnavului. În special se poate demonstra cã trufia, egoismul, egocentrismul se aflã la baza a numeroase tulburãri psihice. Observaþiile ºi concluziile ºtiinþei contemporane vin în sprijinul explicaþiilor pe care le dã creºtinismul multora dintre aceste boli ºi îi fac pe oamenii de ºtiinþã sã le priveascã cu seriozitate ºi sã recunoascã faptul cã ele nu contrazic câtuºi de puþin datele ºtiinþei.
2. Era firesc ca pãrintele Ioan sã priveascã aceste fenomene din perspectiva Evangheliei ºi sã acþioneze ca atare. În literatura care i-a fost consacratã gãsim numeroase mãrturii despre vindecãri de posedaþi, în urma rugãciunilor fãcute de el. Aºa cum am arãtat în capitolul precedent, el însuºi s-a referit în mod explicit la asemenea cazuri, care prezentau aceleaºi simptome. Þinând seama de aceasta ne vom limita la câteva exemple, prezentate pe scurt.
Despre una dintre aceste vindecĂŁri, care a avut loc la Sankt-Petersburg, la 14 martie 1902, ĂŽntr-o bisericĂŁ de pe strada Basseinaia relateazĂŁ preotul I. Ornatski: „De ĂŽndatĂŁ ce auzea bĂŁtând pe undeva clopotul vreunei biserici, tânĂŁra ÞãrancĂŁ Feodosia, dintr-un sat din gubernia Tver, se trântea la pĂŁmânt, rĂŁcnea, se zbĂŁtea ĂŽn convulsii. Nu mergea la bisericĂŁ, sub diferite pretexte, iar dacĂŁ nimerea acolo, ĂŽncepeau sĂŁ se producĂŁ ĂŽn ea aceleaÂşi simptome morbide ĂŽn momentele cele mai importante ale Liturghiei. În cele din urmĂŁ, pĂŁrinĂžii au decis sĂŁ cearĂŁ ajutorul pĂŁrintelui Ioan. Au adus-o pe Feodosia ĂŽn biserica ĂŽn care slujea pĂŁrintele Ioan la o Liturghie a darurilor mai ĂŽnainte sfinĂžite, când tocmai avea loc ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşirea credincioÂşilor, iar pĂŁrintele ieÂşise cu Sfântul Potir ĂŽn faĂža uÂşilor ĂŽmpĂŁrĂŁteÂşti. Bolnava Âşi-a ĂŽnchis ĂŽndatĂŁ ochii, a ĂŽnceput sĂŁ scoatĂŁ strigĂŁte ĂŽngrozitoare, s-a schimonosit la faÞã, se zbĂŁtea, ĂŽncât de-abia puteau sĂŁ o ĂžinĂŁ trei bĂŁrbaĂži puternici. PĂŁrintele protoiereu (pr. Ioan) a ĂŽntrerupt ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşania, a luat-o de mânĂŁ pe bolnavĂŁ, Âşi-a aĂžintit privirea asupra ei, spunându-i cu voce asprĂŁ, rĂŁsunĂŁtoare: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos ĂŽĂži poruncesc, satano, sĂŁ ieÂşi afarĂŁ!” PĂŁrintele a repetat aceste cuvinte de trei ori. În bisericĂŁ se lĂŁsase o tĂŁcere mormântalĂŁ. RĂŁsuna doar acea poruncĂŁ inflexibilĂŁ, Âşi din nou: „IeÂşi, ieÂşi! IeÂşi acum, acum!” Totul a durat cam trei minute. Apoi rĂŁcnetele au ĂŽncetat, bolnava, tot cu ochii ĂŽnchiÂşi, respirând greu, s-a lĂŁsat pe mâinile celor ce o Ăžineau. PĂŁrintele Ioan i-a spus de trei ori „Deschide ochii!”. Cu mare greutate bolnava Âşi-a deschis ochii. Apoi pĂŁrintele a determinat-o sĂŁ-Âşi facĂŁ cruce; prima datĂŁ s-a ĂŽnchinat cu un vĂŁdit efort Âşi fĂŁrĂŁ chef, apoi ĂŽn mod liber. PĂŁrintele Ioan a ĂŽntrebat-o: „Cum te cheamĂŁ?”. „Feodosia”, a rĂŁspuns bolnava. „Mai fĂŁ-Ăži cruce o datĂŁ!” De astĂŁ datĂŁ Feodosia s-a ĂŽnchinat absolut liber. „DaĂži-i drumul, a spus pĂŁrintele; este perfect sĂŁnĂŁtoasĂŁ.” Când cei ce o ĂžinuserĂŁ i-au dat drumul, pĂŁrintele i-a propus bolnavei sĂŁ primeascĂŁ ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşania, ceea ce a Âşi fĂŁcut, cu calm Âşi evlavie. Mai târziu, cineva dintre cei ce fuseserĂŁ de faÞã l-a ĂŽntrebat pe pĂŁrinte dacĂŁ se vor mai repeta crizele. PĂŁrintele a rĂŁspuns: „Nu se vor repeta. S-a vindecat.”
De la un anume V. I. Popov, care descrie cĂŁlĂŁtoria fĂŁcutĂŁ ĂŽn anul 1890, ĂŽmpreunĂŁ cu pĂŁrintele Ioan, de la Arhanghelsk la Moscova, aflĂŁm cĂŁ, dupĂŁ ce s-au oprit pentru puĂžin timp ĂŽntr-un loc, când erau gata de plecare, cu caii ĂŽnhĂŁmaĂži, au apĂŁrut doi Þãrani care aduceau pe sus o femeie, cu ochii holbaĂži, care opunea rezistenÞã. I se citea pe faÞã o tulburare de nedescris. Au târât-o cu mare greutate pânĂŁ la locul unde se afla pĂŁrintele Ioan, iar acolo a ĂŽnceput sĂŁ latre. PĂŁrintele Ioan Âşi-a pus mâna stângĂŁ pe capul ei, iar cu dreapta ĂŽi fĂŁcea semnul crucii, spunând rugĂŁciunea „SĂŁ ĂŽnvie Dumnezeu Âşi sĂŁ se risipeascĂŁ vrĂŁjmaÂşii Lui!” TotuÂşi femeia lĂŁtra din ce ĂŽn ce mai tare. „ToĂži stĂŁteam mai mult morĂži decât vii… PĂŁrintele pĂŁrea cĂŁzut ĂŽntr-o stare de teribilĂŁ transĂŁ. I se citea pe faÞã o voinÞã de neclintit. Fruntea i se acoperise de broboane de sudoare. SimĂžeam cĂŁ se poartĂŁ o crâncenĂŁ luptĂŁ nevĂŁzutĂŁ. RĂŁcnetele au prins a se domoli. Bolnava a respirat adânc. Dintr-odatĂŁ Âşi-a venit ĂŽn fire, ĂŽntr-o clipĂŁ faĂža i s-a luminat, a cĂŁzut ĂŽn genunchi cu lacrimi de bucurie la picioarele vindecĂŁtorului, fĂŁcându-Âşi cruce Âşi dând laudĂŁ lui Dumnezeu. Am aflat cĂŁ femeia suferea de Âşapte ani.”
Autorul acestei relatĂŁri l-a ĂŽntrebat mai târziu pe pĂŁrintele Ioan: „Din ce cauzĂŁ influenĂža demonilor se vĂŁdeÂşte mai cu seamĂŁ la «prostime», la oamenii de rând?” „Din ĂŽngĂŁduinĂža lui Dumnezeu – i-a rĂŁspuns – Âşi poate avea un anumit rol ĂŽn punerea la ĂŽncercare a credinĂžei Âşi evlaviei poporului nostru; diavolul se aratĂŁ foarte interesat de oameni cu concepĂžii religioase; ĂŽn cazul oamenilor culĂži, care de cele mai multe ori nici nu recunosc acĂžiunea ĂŽntunecatelor forĂže demonice, o asemenea intervenĂžie n-ar avea nici un rost, fiindcĂŁ oricum ei (necredincioÂşii) sunt ĂŽn mâinile diavolului.”
3. Cazurile de vindecare a nevĂŁzĂŁtorilor se deosebesc de celelalte prin faptul cĂŁ pĂŁrintele Ioan le sĂŁvârÂşea folosind apa sfinĂžitĂŁ. Arhiepiscopul Serafim (Boguceavski) relateazĂŁ, bazându-se pe o mĂŁrturie a unor Þãrani (Ivanovii), cĂŁ o rudĂŁ a acestora a fost adusĂŁ la gara Golut, pe unde trebuia sĂŁ treacĂŁ trenul pĂŁrintelui Ioan, care acceptase ĂŽn prealabil sĂŁ o vadĂŁ. PĂŁrintele i-a spus bolnavei sĂŁ-Âşi scoatĂŁ pansamentele de pe ochi, apoi a fĂŁcut o sfeÂştanie de sfinĂžire a apei, dupĂŁ care a ĂŽnmuiat un prosop ĂŽn apa sfinĂžitĂŁ, Âştergându-i de trei ori ochii nevĂŁzĂŁtoarei. Aceasta a ĂŽnceput sĂŁ strige dintr-odatĂŁ: „VĂŁd, vĂŁd!”, aruncându-se la picioarele pĂŁrintelui Ioan Âşi ĂŽncepând sĂŁ i le sĂŁrute. I-au imitat gestul Âşi ceilalĂži membri ai familiei bolnavei, nebuni de bucurie. A trebuit sĂŁ intervinĂŁ jandarmii sĂŁ-i ĂŽmprĂŁÂştie.
Un ofiĂžer ĂŽn rezervĂŁ, A. Snegur, fost colonel de stat-major, povesteÂşte cĂŁ ĂŽn 1870, pe când avea Âşase ani, mergând cu trenul Âşi aplecându-se peste fereastra deschisĂŁ a vagonului, i-a intrat ĂŽn ochi praf de cĂŁrbune de la locomotivĂŁ, vĂŁtĂŁmându-i mai ĂŽntâi un ochi, apoi Âşi pe celĂŁlalt. Profesorii Belliarminov Âşi Tihomirov ĂŽmpreunĂŁ cu doctorul Mohr sperau sĂŁ-i salveze, printr-o operaĂžie complicatĂŁ, ochiul stâng, cel ce nu suferise arsura. În ajunul proiectatei operaĂžii, plimbându-se prin parcul ÂŞuvalovskii, copilul bolnav Âşi tatĂŁl acestuia au ĂŽntâlnit câteva persoane care ĂŽl ĂŽnsoĂžeau pe un preot. Acesta, despĂŁrĂžindu-se de grup, s-a apropiat, interesându-se de boala copilului. Aflând despre ce este vorba, preotul, cu o miÂşcare energicĂŁ, neaÂşteptatĂŁ, a rupt pansamentele de pe ochii bolnavului, spunând: „Nu-i nimic! Se va face bine!” „Atunci, continuĂŁ povestitorul, mi-a apĂŁrut ĂŽnainte un preot firav, mic de staturĂŁ, care se grĂŁbea sĂŁ ajungĂŁ din urmĂŁ grupul (pânĂŁ atunci nu vĂŁzusem nimic). Vederea mi s-a limpezit; aveam sĂŁ rĂŁmân aÂşa pânĂŁ la sfârÂşitul vieĂžii.” Mai târziu a aflat cĂŁ preotul acela fusese pĂŁrintele Ioan Âşi de atunci ĂŽncrederea familiei ĂŽn el, inclusiv a capului familiei, care era luteran, avea sĂŁ nu cunoascĂŁ margini.
ExistĂŁ informaĂžii Âşi despre alte multe cazuri de vindecare a nevĂŁzĂŁtorilor sau a celor ce sufereau de boli de ochi. Dintre acestea se remarcĂŁ cea care aparĂžine unui muzician, foarte cunoscut la vremea sa, Agrenev Slavianski, despre vindecarea unui tânĂŁr cobzar orb. Acesta cânta Âşi ĂŽn corul sĂŁu, fiind cunoscut Âşi ĂŽn calitate de cântĂŁreĂž de vechi cântece cu conĂžinut religios. Cu binecuvântarea pĂŁrintelui Ioan, Agrenev urma sĂŁ dea un concert la Kronstadt ĂŽn folosul familiilor marinarilor de pe vasul militar „Rusalka”, care ĂŽÂşi pierduserĂŁ viaĂža ĂŽntr-un naufragiu. PĂŁrintele ĂŽÂşi exprimase dorinĂža sĂŁ asculte faimosul cor, care urma sĂŁ dea rĂŁspunsurile la Liturghie. I-a plĂŁcut foarte mult cum s-a prezentat corul, pe care l-a invitat sĂŁ mai participe o datĂŁ la Liturghie, când s-a Âşi produs vindecarea minunatĂŁ. „DupĂŁ slujbĂŁ, relateazĂŁ Agrenev, l-am invitat pe pĂŁrinte sĂŁ vinĂŁ sĂŁ-mi binecuvânteze familia Âşi pe coriÂşti. DupĂŁ un Te-Deum Âşi o slujbĂŁ de sfinĂžire a apei ne-am apropiat unul câte unul, sĂŁ sĂŁrutĂŁm crucea. L-am dus Âşi pe orbul Ivan. «De câtĂŁ vreme nu vezi?», l-a ĂŽntrebat pĂŁrintele. «Din copilĂŁrie. Am avut scrofulozĂŁ Âşi n-am mai vĂŁzut.» «Nu-i nimic, a rĂŁspuns pĂŁrintele, zâmbind; Âşi eu am fost bolnav de scrofulozĂŁ Âşi nu aud bine. Hai sĂŁ ne rugĂŁm ĂŽmpreunĂŁ Domnului.» Spunând aceste cuvinte a luat cu o lingurĂŁ apa sfinĂžitĂŁ din castron, Âşi-a turnat-o ĂŽn palmĂŁ, spĂŁlându-i de trei ori ochii lui Ivan, apoi l-a mângâiat, l-a blagoslovit spunându-i: «Domnul se va milostivi de tine; du-te cu Dumnezeu!» Seara am dat un concert. Înainte de ĂŽnceperea concertului a intrat ĂŽn cabina mea un bĂŁiat, cĂŁruia i-l dĂŁdusem ĂŽn grijĂŁ pe orb, exclamând: «Vede, vede! Ivan vede!» «Cum aÂşa? Adu-l ĂŽncoace?» A venit Ivan: «Da, stĂŁpâne, vĂŁd! dar cam aÂşa, prin ceaÞã…» Nu mai ĂŽncĂŁpea nici o ĂŽndoialĂŁ. Ivan stĂŁtea ĂŽnaintea mea, cu ochii deschiÂşi, zâmbind bucuros. Acum vede bine de tot, nu are nevoie de ajutor. Dintr-un ins copleÂşit de tristeĂže, cu capul ĂŽn jos Âşi cu ochii ĂŽnchiÂşi, Ivan s-a transformat ĂŽntr-un tânĂŁr vesel, vorbĂŁreĂž, nu-Âşi mai Ăžine capul plecat, a ĂŽnceput sĂŁ cânte cântece mai vesele.”
4. ExistĂŁ numeroase mĂŁrturii Âşi despre darul ĂŽnainte-vederii pe care ĂŽl vĂŁdea uneori pĂŁrintele Ioan. Unii se referĂŁ la faptul cĂŁ le zicea pe nume unor oameni pe care nu-i cunoÂştea sau cĂŁ altora, ĂŽntâlniĂži ocazional, le prevestea viitorul; unora le prezicea direct sau indirect apropierea sfârÂşitului; ĂŽn fine, putea sĂŁ denunĂže relele intenĂžii Âşi manifestĂŁrile de neĂŽncredere ale altora faÞã de sine ĂŽnsuÂşi, fĂŁrĂŁ sĂŁ-i fi fost aduse la cunoÂştinÞã. Cei familiarizaĂži cu experienĂža unor persoane cu o intensĂŁ viaÞã religioasĂŁ nu se vor mira de aceste relatĂŁri. Istoria „stareĂžilor” (bĂŁtrânilor „ĂŽmbunĂŁtĂŁĂžiĂži”) din Rusia cunoaÂşte numeroase asemenea exemple, pe care le ĂŽntâlnim ĂŽn viaĂža multor sfinĂži ortodocÂşi. Chiar dacĂŁ ĂŽn unele cazuri ar putea fi vorba de niÂşte coincidenĂže, admiratorii pĂŁrintelui Ioan le considerau ĂŽntotdeauna fenomene de premoniĂžie, ĂŽnseÂşi aceste interpretĂŁri vĂŁdind forĂža duhovniceascĂŁ ale celui cĂŁruia i se atribuie. Este adevĂŁrat cĂŁ Âşarlatanii Âşi falÂşii profeĂži ajung sĂŁ trezeascĂŁ un anumit interes Âşi pot sĂŁ determine admiraĂžia unora, dar aceste cazuri nu aduc nici un folos duhovnicesc Âşi nici nu pĂŁtrund ĂŽn straturile profunde ale sufletului Âşi ale existenĂžei, ĂŽn genere.
DimpotrivĂŁ, o „ĂŽnainte-vedere” realĂŁ sau doar pusĂŁ pe seama unor oameni cum a fost pĂŁrintele Ioan nu trece fĂŁrĂŁ a lĂŁsa urme adânci, binecuvântate, ĂŽn sufletul celor care s-au aflat de faÞã la petrecerea ei. De pildĂŁ, ori de câte ori prevedea sfârÂşitul iminent al cuiva, pĂŁrintele Ioan se strĂŁduia sĂŁ-l ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşeascĂŁ pe cel pe care ĂŽl „vedea” ameninĂžat de primejdia de moarte. Când ĂŽi ĂŽnmâna cuiva pe neaÂşteptate o importantĂŁ sumĂŁ de bani o fĂŁcea cu convingerea cĂŁ ĂŽl va salva pe omul acela dintr-o situaĂžie disperatĂŁ, fĂŁrĂŁ ieÂşire. Iar denunĂžarea scepticismului celor ce nu aveau ĂŽncredere ĂŽn el avea drept urmĂŁri trezirea Âşi consolidarea adevĂŁratei credinĂže ĂŽn cei care pânĂŁ atunci dĂŁduserĂŁ dovadĂŁ de puĂžinĂŁ credinÞã sau chiar de necredinÞã.
Darul „ĂŽnainte-vederii”, asemenea altor manifestĂŁri supranaturale, cum ar fi facerea de minuni la sfinĂži Âşi la drepĂžii lui Dumnezeu, reprezintĂŁ, ĂŽn ultimĂŁ instanÞã, dovada faptului cĂŁ ĂŽn ei este prezentĂŁ Âşi „lucreazĂŁ” Iubirea dumnezeiascĂŁ. Pentru a ĂŽnĂželege acest lucru este de ajuns sĂŁ ne amintim cĂŁ Âşi ĂŽn iubirea pĂŁmânteascĂŁ existĂŁ, ĂŽntr-o anumitĂŁ mĂŁsurĂŁ, o rĂŁsfrângere a iubirii cereÂşti Âşi se manifestĂŁ uneori o „ĂŽnainte-vedere”. ÂŞtim cu toĂžii cĂŁ o persoanĂŁ care iubeÂşte cu sinceritate este ĂŽn stare „sĂŁ ghiceascĂŁ” dorinĂžele sau gândurile persoanei iubite.
Din numeroasele exemple de „ĂŽnainte-vedere” rĂŁmase de la pĂŁrintele Ioan ne vom opri la câteva. Astfel, episcopul Ioan Pecerski, ĂŽntr-o comunicare publicĂŁ fĂŁcutĂŁ la Belgrad, a relatat cĂŁ profesorul A. I. Alexandrov, care asistase la o sfeÂştanie celebratĂŁ de pĂŁrintele Ioan ĂŽntr-o casĂŁ particularĂŁ din Kazan, s-a retras dupĂŁ terminarea slujbei ĂŽntr-o ĂŽncĂŁpere alĂŁturatĂŁ. Când cei ce asistaserĂŁ la slujbĂŁ s-au dus sĂŁ sĂŁrute crucea, pĂŁrintele Ioan, ĂŽntorcându-se cĂŁtre camera ĂŽn spatele cĂŁreia se afla Alexandrov, care lĂŁsase uÂşa ĂŽntredeschisĂŁ, a ĂŽntrebat cu glas tare: „Dar profesorul de ce nu vine?”. Când acesta Âşi-a fĂŁcut apariĂžia a continuat: „Ce se ĂŽntâmplĂŁ, vĂŁ este fricĂŁ de cruce? BĂŁgaĂži de seamĂŁ cĂŁ n-o sĂŁ treacĂŁ mult timp Âşi o sĂŁ daĂži dumneavoastrĂŁ crucea la sĂŁrutat!” Curând, profesorul avea sĂŁ se despartĂŁ de soĂžie, care ĂŽl pĂŁrĂŁsise, Âşi apoi s-a cĂŁlugĂŁrit. A devenit rectorul Academiei Teologice din Kazan Âşi chiar episcop. De atunci a ĂŽnceput sĂŁ aibĂŁ ĂŽncredere ĂŽn pĂŁrintele Ioan, iar dupĂŁ ce a ajuns episcop s-a ĂŽmbolnĂŁvit de o boalĂŁ gravĂŁ Âşi i-a trimis o scrisoare pĂŁrintelui Ioan ca sĂŁ se roage pentru sĂŁnĂŁtatea lui. ÎndatĂŁ dupĂŁ ce a primit rĂŁspuns, s-a ĂŽnsĂŁnĂŁtoÂşit.
Un caz asemĂŁnĂŁtor a fost prezentat cu aceeaÂşi ocazie ĂŽntr-o comunicare a protoiereului Feodor Sinkievici. OdatĂŁ, fiind invitat sĂŁ oficieze o sfeÂştanie ĂŽntr-o casĂŁ, pĂŁrintele Ioan Âşi-a fĂŁcut precipitat apariĂžia, nu s-a salutat cu nimeni Âşi s-a dus „glonĂž”, deÂşi nu cunoÂştea casa, ĂŽn camera ĂŽn care se ascunsese o femeie necredincioasĂŁ care nu voia sĂŁ asiste la sfeÂştanie. PĂŁrintele Ioan i-a vorbit pânĂŁ când a adus-o la credinÞã Âşi numai dupĂŁ aceea a Ăžinut slujba.
Autorul acestei cãrÞi este În posesia unei scrisori În care o persoanã demnã de toatã Încrederea Îi scrie cã, fiind student, a nimerit din Întâmplare la niºte prieteni În a cãror casã pãrintele Ioan tocmai urma sã sãvârºeascã o sfeºtanie. Fiindu-i jenã sã participe alãturi de cei aflaÞi de faÞã, s-a retras Într-o camerã unde nu putea fi descoperit. De Îndatã ce a venit, pãrintele Ioan, Înainte de a Începe sã slujeascã, s-a dus la el, invitându-l sã ia parte la slujbã.
Cazurile de premoniĂžie la care ne-am referit mai sus Âşi altele care vor mai fi fost ar putea sĂŁ parĂŁ, la prima vedere, ĂŽntâmplĂŁtoare sau lipsite de importanÞã. În realitate, ele ar putea demonstra ĂŽnsemnĂŁtatea unei unanimitĂŁĂži ĂŽn bisericĂŁ, a unei comuniuni ĂŽn „sobornicitate”, care trebuie sĂŁ se vĂŁdeascĂŁ ĂŽn primul rând ĂŽntr-o comuniune ĂŽn rugĂŁciune. ÂŞtim cĂŁ pĂŁrintele Ioan era conÂştient de necesitatea unei asemenea coeziuni, pentru care milita cu ardoare, suferind ori de câte ori era nesocotitĂŁ; poate cĂŁ tocmai aceasta va fi fost cauza acelor premoniĂžii.
5. În aceeaÂşi scrisoare, ĂŽn afara mĂŁrturiei de mai sus existĂŁ Âşi unele aprecieri critice la adresa unor manifestĂŁri ale pĂŁrintelui Ioan ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşite de mulĂži alĂži credincioÂşi evlavioÂşi. „PĂŁrintele Ioan – scrie autorul scrisorii respective – rostea rugĂŁciunile Âşi ecfonisele aproape ĂŽn ÂşoaptĂŁ, ĂŽncât era foarte greu sĂŁ-Ăži dai seama ce spune. Era evident cĂŁ se ruga tot timpul, dar, deÂşi rugĂŁciunea era comunĂŁ, pĂŁrea cĂŁ fiecare ne reprezentam doar pe noi ĂŽnÂşine.”
Dacã comparãm aceste afirmaÞii cu multe altele potrivit cãrora, dimpotrivã, pãrintele Ioan ajungea uneori sã rosteascã rugãciunile pe un ton excesiv de acut, ceea ce de asemenea stârnea nemulÞumiri, am putea ajunge la urmãtoarea concluzie: În primul rând, cã nici mãcar oamenii evlavioºi nu sunt În stare sã vadã sensul duhovnicesc, dincolo de anumite forme care pot sã le displacã ºi, În al doilea rând, cã ar fi deosebit de periculos dacã modul specific de a sluji al pãrintelui Ioan ar fi luat drept model ºi de alÞii. Cel mai bine ar fi dacã majoritatea slujitorilor altarului s-ar Þine de citirea ºi de cântarea bisericeascã aºa cum au fost consacrate de o tradiÞie multisecularã, adicã fãrã patos, dar ºi fãrã tãrãgãnare, desluºit ºi cu pãtrundere.
Scrierile nepãrtinitoare despre pãrintele Ioan, unicele vrednice de a-i perpetua memoria, fie ºi cu riscul cã la prima vedere ele ar putea sã arunce o umbrã peste mãreaÞa sa staturã duhovniceascã, nu pot face abstracÞie de faptul cã nu toate rugãciunile fãcute pentru Însãnãtoºirea bolnavilor au avut un rezultat pozitiv. Au fost cazuri când aºa ceva nu s-a Întâmplat.
Un autor anonim, dar dispus sĂŁ priveascĂŁ lucrurile la rece, fĂŁrĂŁ parti-pris-uri, scria ĂŽntr-o carte apĂŁrutĂŁ ĂŽncĂŁ din 1893 (ViaĂža Âşi lucrarea pĂŁrintelui Ioan Serghiev de Kronstadt): „Am da dovadĂŁ de superficialitate dacĂŁ am crede cĂŁ orice bolnav aflat ĂŽntr-o situaĂžie criticĂŁ, dacĂŁ ajunge sĂŁ se adreseze pĂŁrintelui Ioan, rugându-l sĂŁ se roage pentru el, se va vindeca numaidecât. Ar fi ca Âşi cum te-ai adresa, la nevoie, unei clinici, sau aÂşa cum apeleazĂŁ unii la tot soiul de vraci Âşi Âşarlatani. CunoaÂştem sute de cazuri ĂŽn care rugĂŁciunile pĂŁrintelui Ioan i-au salvat pe bolnavi, i-au ajutat pe muribunzi, dar cunoaÂştem mii de cazuri când unii i-au scris sau s-au dus sĂŁ-l caute la ĂŽntâmplare Âşi nu s-au ales cu nici un ajutor. «RugaĂži-vĂŁ, Domnul vĂŁ va ajuta dupĂŁ credinĂža voastrĂŁ», obiÂşnuia sĂŁ spunĂŁ pĂŁrintele Ioan, iar rugĂŁciunile le fĂŁcea tocmai ĂŽn acest sens. E limpede cĂŁ dacĂŁ recurgi la rugĂŁciune «din ĂŽntâmplare» sau ca la firul de pai de care se agaÞã un ĂŽnecat, nu ai de ce sĂŁ aÂştepĂži un ajutor de la pĂŁrintele Ioan. Cei, nu din cale-afarĂŁ de mulĂži, care ĂŽÂşi gĂŁseau la pĂŁrintele Ioan o ĂŽnsĂŁnĂŁtoÂşire fizicĂŁ sau moralĂŁ, erau fie oameni evlavioÂşi, fie unii care ajungeau sĂŁ trĂŁiascĂŁ o clipĂŁ de neabĂŁtutĂŁ Âşi nezdruncinatĂŁ credinÞã ĂŽn posibilitatea unei manifestĂŁri a puterii lui Dumnezeu, ĂŽn urma rugĂŁciunilor unor oameni tari ĂŽn credinÞã Âşi cu o viaÞã cucernicĂŁ”.
Necunoscute sunt cãile Domnului ºi de aceea opinia pe care am prezentat-o nu epuizeazã toate interpretãrile posibile. Chiar dacã admitem cã motivele pentru care unele vindecãri nu s-au produs pot fi puse pe seama pãrintelui Ioan, nici mãcar asta nu-i poate diminua faima de rugãtor-taumaturg. Fiindcã nici sfinþii nu sunt fãrã de pãcat ºi de aceea nu pot fi întotdeauna ºi în egalã mãsurã propagatori ai harului dumnezeiesc. În scrisoarea de care am amintit mai sus, primitã de autorul acestei cãrþi, dupã ce este descrisã capacitatea de premoniþie a pãrintelui Ioan se relateazã cum acesta dupã sfeºtanie a cerut un prosop curat cu care a ºters ochii unei fetiþe care suferea de un strabism congenital (era fiica unui anume Karþev, inspector la un liceu de fete de pe insula Vasilevskaia). Nu s-a produs nici o vindecare, ceea ce pe unii i-a dezamãgit, fãcându-i sã punã la îndoialã calitãþile de taumaturg ale pãrintelui. Au fost ºi alte cazuri care au ajuns la cunoºtinta autorului acestei cãrþi pe cale oralã ºi care pot fi explicate într-un fel sau altul.
6. În opoziþie cu ceea ce tocmai am spus (ceea ce nu schimbã consideraþia autorului faþã de pãrintele Ioan) nu putem sã nu amintim ºi acele relatãri de o cu totul altã naturã despre contestatarii pãrintelui, care nu credeau în puterea rugãciunii ºi în special care erau dispuºi sã o ia în derâdere ºi care au ajuns sã se facã de ruºine.
În multe scrieri consacrate pãrintelui Ioan sunt amintiþi doi studenþi care l-ar fi rugat pe pãrintele sã se roage pentru sãnãtatea unui coleg, care de fapt nu suferea de nici o boalã, ci se prefãcea bolnav. Dupã vizita pe care i-a fãcut-o pãrintele Ioan, simulantul a paralizat ºi nu s-a putut face bine decât dupã ce toþi trei au fãcut dovadã de sincerã pocãinþã.
Cazul este relatat În mai multe cãrÞi apãrute Încã din timpul vieÞii pãrintelui, care l-ar fi contestat cu siguranÞã dacã n-ar fi fost adevãrat.
7. Tot În categoria vindecãrilor trebuie trecute ºi cazurile de tratare a alcoolismului, precum ºi de renaºtere duhovniceascã a unor oameni care sufereau de tare morale. Am dat câteva exemple În primele capitole ale acestei cãrÞi. Ar mai trebui sã adãugãm cã pãrintele Ioan nu Înceta sã-i Îndemne pe alcoolicii ÎnvederaÞi sã se Împãrtãºeascã, dar nu-i lãsa sã se apropie de Sfântul Potir decât dupã o pregãtire Îndelungatã. Avea o rugãciune specialã pentru izbãvirea de acest viciu, pe care o citea celor ce voiau sã renunÞe la alcool. Pentru Început, pe unii alcoolici Îi trimitea la Casa Dragostei de Muncã. Au fost cazuri când unora dintre ei le-a acordat o mare Încredere, aceºtia ajungând sã ocupe poziÞii importante. Interesant e faptul cã pãrintele Ioan nu le impunea alcoolicilor sã renunÞe cu desãvârºire la bãuturile spirtoase.
ExistĂŁ multe relatĂŁri despre „dezalcoolizĂŁri” obĂžinute cu ajutorul pĂŁrintelui Ioan, precum Âşi de oameni care au renĂŁscut duhovniceÂşte cu sprijinul sĂŁu. În multe lucrĂŁri apĂŁrute este relatatĂŁ povestea unui bĂŁrbat, numit convenĂžional Piotr Ivanovici, individ orgolios Âşi brutal, care a trimis dupĂŁ pĂŁrintele Ioan ĂŽntr-un moment când soĂžia ĂŽi era pe moarte. Ce fel de om era ĂŽn ce priveÂşte formaĂžia sa duhovniceascĂŁ se poate vedea dupĂŁ cum se exprimase: „Las’ sĂŁ se roage, fiindcĂŁ, oricum, nevastĂŁ-mea o sĂŁ moarĂŁ, dar dacĂŁ se face bine mĂŁ fac Âşi eu credincios”. PĂŁrintele i-a rĂŁspuns: „La dumneata eu n-am ce sĂŁ caut”. DupĂŁ ce i-a murit soĂžia, Piotr Ivanovici, care nu-Âşi mai gĂŁsea locul, s-a decis sĂŁ se ducĂŁ la pĂŁrintele Ioan, care nu i-a dat dezlegare de pĂŁcate, dar i-a citit totuÂşi o rugĂŁciune. Starea sufleteascĂŁ a lui Piotr Ivanovici a prins a se limpezi. A insistat sĂŁ mai fie primit de pĂŁrintele Ioan, care i-ar fi spus, cu blândeĂže: „PoĂži sĂŁ vii la mine Âşi ĂŽn fiecare zi, dacĂŁ vrei”. În cele din urmĂŁ, peste un timp, s-a ĂŽnvrednicit de Sfânta ÎmpĂŁrtĂŁÂşanie. Piotr Ivanovici s-a schimbat cu desĂŁvârÂşire, s-a hotĂŁrât sĂŁ ĂŽnceapĂŁ o nouĂŁ viaÞã, ĂŽntemeiatĂŁ ĂŽn principal pe ajutorarea aproapelui. S-a pensionat, consacrându-se educaĂžiei bĂŁiatului Âşi celor douĂŁ fete, operelor de binefacere, vieĂžii bisericeÂşti, ĂŽmpĂŁrtĂŁÂşindu-se ĂŽn fiecare lunĂŁ. Unii dintre vechii sĂŁi prieteni au ĂŽnceput sĂŁ-l acuze de bigotism Âşi fãÞãrnicie, fĂŁrĂŁ a ĂŽnceta sĂŁ-i cearĂŁ ajutor la nevoie, Âştiind cĂŁ Piotr Ivanovici nu refuza pe nimeni.
8. În limba rusĂŁ cuvântul „ciudesnâi” are un dublu ĂŽnĂželes: pe de o parte, desemneazĂŁ ceva care nu poate fi explicat pe baza legilor naturii, ci prin intervenĂžia unor puteri supranaturale, adicĂŁ „minunat”; pe de altĂŁ parte, „ciudesnâi” ĂŽnseamnĂŁ Âşi „frumosul” la superlativ.
În cazul de faþã, posibilitatea de a numi cu acelaºi cuvânt douã noþiuni (omonimia) atestã geniul limbii ruse, pentru cã se dezvãluie astfel un adevãr profund, pe care îl vom înþelege dacã vom fi dispuºi sã recunoaºtem aceastã dublã semnificaþie a cuvântului în minunatele evenimente evanghelice ºi ale istoriei bisericeºti.
Izgonirea demonilor, vindecarea bolnavilor, ĂŽnvierea morĂžilor, renaÂşterea sufletelor omeneÂşti, toate acestea sunt „ciudesnâi” ĂŽn ambele sensuri ale cuvântului – „minunate” Âşi „foarte frumoase”, ĂŽn acelaÂşi timp. Sunt evenimente ĂŽn care se manifestĂŁ, pe de o parte, acĂžiunea supranaturalĂŁ a puterii dumnezeieÂşti, iar pe de altĂŁ parte, supremul triumf al frumuseĂžii, al raĂžiunii ĂŽmpotriva absurdului, al luminii ĂŽmpotriva tenebrelor, al vieĂžii ĂŽmpotriva morĂžii, a imperisabilului ĂŽmpotriva perisabilului, a iubirii ĂŽmpotriva urii.
Firesc este ca sufletul creÂştin al poporului rus, cĂŁruia ĂŽi este scumpĂŁ rĂŁsfrângerea luminii cereÂşti asupra ĂŽntunericului „lumii acesteia”, sĂŁ fi tins spre cei pe care i-a considerat fĂŁcĂŁtori de minuni. La rândul sĂŁu, pĂŁrintele Ioan de Kronstadt, care s-a numĂŁrat printre aceÂştia, a iubit poporul rus fĂŁrĂŁ sĂŁ ĂžinĂŁ seama de bezna ĂŽn care zĂŁcea, tocmai pentru aceastĂŁ aspiraĂžie a sa spre acea luminĂŁ care era ea ĂŽnsĂŁÂşi un miracol.
În aceastã minunatã atracþie cãtre minune existã ceva ca o eternã copilãrie, dar ºi ceva etern uman. Iubind copiii, pãrintele Ioan nu putea sã nu-ºi iubeascã ºi poporul sãu, cu pãcatele sale, cu teribilele sale realitãþi, dar ºi cu naivitatea sa copilãreascã.
Probabil cã tocmai de aceea, trãind laolaltã cu poporul sãu, care Îl fãcea deseori sã sufere, suferea, la rându-i, Împreunã cu el, dar În acelaºi timp sorbea puteri proaspete din puterea sufletului poporului sãu.
Acolo unde existã setea de minune, cea care este În ultimã instanÞã setea de sublim ºi de perfecÞiune, absolut totul, pânã la lucrurile cele mai simple ºi comune, devine minune, iar minunile se sãvârºesc mai lesne ca oriunde...