Un volum de interviuri cu Costel Busuioc realizat de Romeo Petrasciuc.
   
   Ceea ce m-a frapat, cu plus de bucurie, la Costel Busuioc, în prima noastră întâlnire, a fost modul său de a se face confortabil în relaţionarea cu ceilalţi şi, totodată, simpatica inadaptabilitate la locurile şi locuirile comune, plate, vulgarizante.
   Imaginea cu care îl identific cel mai fidel este aceea a întâlnirii noastre dintâi, adică a unui tată luminat de surâsul copiilor săi, pierdut în străfulgerările de curăţie şi gingăşie a celor patru micuţi care îi străjuiesc puterea şi vioiciunea de a merge mai departe.
    În vremea înregistrărilor acestor convorbiri descopeream, ceas cu ceas, mărturisire cu mărturisire, un om cu totul fascinant, pentru care verbul a cânta nu e doar un exerciţiu, un act de exprimare a unor trăiri anume, ci efectiv o conjugare fiinţială, un om ce se cântă pe sine şi e cântat de muzica sa.
   Nu de puţine ori, în ilustrarea discuţiilor noastre, Costel Busuioc s-a lăsat trădat, cu sufletul descoperit, fredonând diferite arii, făcând apel la varii pricesne... Precum nu puţine au dost momentele în care l-am surprins lăcrămând a încântare sau tristeţe, a durere sau înălţare.
   În preajma lui Costel te simţi acasă... Pribegind multă vreme între străini, Costel Busuioc a învăţat să-şi poarte acasa cu el însuşi. Iar dacă reuşeşti să îi calci pragul cu suflet curat, sincer, el ştie foarte bine să îşi gătească acasa pentru primire de oaspeţi. Ceea ce nu a uitat Costel Busuioc niciodată e să îşi iubească Neamul şi Dumnezeul poporului său. E de-a dreptul dezarmant firescul cu care îşi legitimează el fiecare reuşită, fiecare pas al său, în filiaţia cu Dumnezeu, în identificarea cu poporul şi cugetul Neamului său. Pentru el, Dumnezeu e expresia filigrantă a întregului excurs, neuitând niciodată să îşi revendice urcuşurile din pronia divină.
   Îl veţi găsi, în paginile acestei cărţi, pe Costel Busuioc exact aşa cum e el... Un suflet fragil, liniştit, cântător şi încântător. Cu reuşitele şi năzuinţele sale. Cu împlinirile şi descumpănirile sale. Un om identificat deplin cu ceea ce face, în ceea ce devine...
   Cele câteva ceasuri petrecute în împreună-sfătuire mi-au dat prilejul să descopăr o nouă lume. Lumea lui Costel Busuioc, tărâmul muzicii crescute între cer şi pământ, în miez de noapte pribegindă pe coline de munte sau în zori de zi refugită între străini, departe de casă, de cei dragi. Din durerea şi dorul lui Costel s-a născut şi muzica sa, una cu totul mirifică, adumbrind a tămâie şi adiere de busuioc...
   
    Romeo Petraşciuc

Vezi si:
Smerenia de a fi român - Postfaţă la cartea Costel Busuioc