|
Un volum de interviuri cu Costel Busuioc realizat de Romeo Petrasciuc.
Ceea ce m-a frapat, cu plus de bucurie, la Costel Busuioc, în prima noastră întâlnire, a fost modul său de a se face confortabil în relaționarea cu ceilalți și, totodată, simpatica inadaptabilitate la locurile și locuirile comune, plate, vulgarizante.
Imaginea cu care îl identific cel mai fidel este aceea a întâlnirii noastre dintâi, adică a unui tată luminat de surâsul copiilor săi, pierdut în străfulgerările de curăție și gingășie a celor patru micuți care îi străjuiesc puterea și vioiciunea de a merge mai departe.
În vremea înregistrărilor acestor convorbiri descopeream, ceas cu ceas, mărturisire cu mărturisire, un om cu totul fascinant, pentru care verbul a cânta nu e doar un exercițiu, un act de exprimare a unor trăiri anume, ci efectiv o conjugare ființială, un om ce se cântă pe sine și e cântat de muzica sa.
Nu de puține ori, în ilustrarea discuțiilor noastre, Costel Busuioc s-a lăsat trădat, cu sufletul descoperit, fredonând diferite arii, făcând apel la varii pricesne... Precum nu puține au dost momentele în care l-am surprins lăcrămând a încântare sau tristețe, a durere sau înălțare.
În preajma lui Costel te simți acasă... Pribegind multă vreme între străini, Costel Busuioc a învățat să-și poarte acasa cu el însuși. Iar dacă reușești să îi calci pragul cu suflet curat, sincer, el știe foarte bine să își gătească acasa pentru primire de oaspeți. Ceea ce nu a uitat Costel Busuioc niciodată e să își iubească Neamul și Dumnezeul poporului său. E de-a dreptul dezarmant firescul cu care își legitimează el fiecare reușită, fiecare pas al său, în filiația cu Dumnezeu, în identificarea cu poporul și cugetul Neamului său. Pentru el, Dumnezeu e expresia filigrantă a întregului excurs, neuitând niciodată să își revendice urcușurile din pronia divină.
Îl veți găsi, în paginile acestei cărți, pe Costel Busuioc exact așa cum e el... Un
suflet fragil, liniștit, cântător și încântător. Cu reușitele și năzuințele sale. Cu
împlinirile și descumpănirile sale. Un om identificat deplin cu ceea ce face, în ceea ce
devine...
Cele câteva ceasuri petrecute în împreună-sfătuire mi-au dat prilejul să descopăr o nouă
lume. Lumea lui Costel Busuioc, tărâmul muzicii crescute între cer și pământ, în miez de noapte pribegindă pe coline de munte sau în zori de zi refugită între străini, departe de
casă, de cei dragi. Din durerea și dorul lui Costel s-a născut și muzica sa, una cu totul
mirifică, adumbrind a tămâie și adiere de busuioc...
Romeo Petrașciuc
Vezi si:
Smerenia de a fi român - Postfață la cartea Costel Busuioc
|