|
Un volum de interviuri cu Costel Busuioc realizat de Romeo Petrasciuc.
Ceea ce m-a frapat, cu plus de bucurie, la Costel Busuioc, în prima noastrã întâlnire, a fost modul sãu de a se face confortabil în relaþionarea cu ceilalþi ºi, totodatã, simpatica inadaptabilitate la locurile ºi locuirile comune, plate, vulgarizante.
Imaginea cu care îl identific cel mai fidel este aceea a întâlnirii noastre dintâi, adicã a unui tatã luminat de surâsul copiilor sãi, pierdut în strãfulgerãrile de curãþie ºi gingãºie a celor patru micuþi care îi strãjuiesc puterea ºi vioiciunea de a merge mai departe.
În vremea înregistrãrilor acestor convorbiri descopeream, ceas cu ceas, mãrturisire cu mãrturisire, un om cu totul fascinant, pentru care verbul a cânta nu e doar un exerciþiu, un act de exprimare a unor trãiri anume, ci efectiv o conjugare fiinþialã, un om ce se cântã pe sine ºi e cântat de muzica sa.
Nu de puþine ori, în ilustrarea discuþiilor noastre, Costel Busuioc s-a lãsat trãdat, cu sufletul descoperit, fredonând diferite arii, fãcând apel la varii pricesne... Precum nu puþine au dost momentele în care l-am surprins lãcrãmând a încântare sau tristeþe, a durere sau înãlþare.
În preajma lui Costel te simþi acasã... Pribegind multã vreme între strãini, Costel Busuioc a învãþat sã-ºi poarte acasa cu el însuºi. Iar dacã reuºeºti sã îi calci pragul cu suflet curat, sincer, el ºtie foarte bine sã îºi gãteascã acasa pentru primire de oaspeþi. Ceea ce nu a uitat Costel Busuioc niciodatã e sã îºi iubeascã Neamul ºi Dumnezeul poporului sãu. E de-a dreptul dezarmant firescul cu care îºi legitimeazã el fiecare reuºitã, fiecare pas al sãu, în filiaþia cu Dumnezeu, în identificarea cu poporul ºi cugetul Neamului sãu. Pentru el, Dumnezeu e expresia filigrantã a întregului excurs, neuitând niciodatã sã îºi revendice urcuºurile din pronia divinã.
Îl veþi gãsi, în paginile acestei cãrþi, pe Costel Busuioc exact aºa cum e el... Un
suflet fragil, liniºtit, cântãtor ºi încântãtor. Cu reuºitele ºi nãzuinþele sale. Cu
împlinirile ºi descumpãnirile sale. Un om identificat deplin cu ceea ce face, în ceea ce
devine...
Cele câteva ceasuri petrecute în împreunã-sfãtuire mi-au dat prilejul sã descopãr o nouã
lume. Lumea lui Costel Busuioc, tãrâmul muzicii crescute între cer ºi pãmânt, în miez de noapte pribegindã pe coline de munte sau în zori de zi refugitã între strãini, departe de
casã, de cei dragi. Din durerea ºi dorul lui Costel s-a nãscut ºi muzica sa, una cu totul
mirificã, adumbrind a tãmâie ºi adiere de busuioc...
Romeo Petraºciuc
Vezi si:
Smerenia de a fi român - Postfaþã la cartea Costel Busuioc
|
