|
Dincolo de Poveºti, cercetarea...
De ani de zile, Florian Bichir, publicistul ºi prietenul, ne „ameninþã” cu aceastã carte. Acuzat mereu cã el însuºi „nu e în regulã” cu Calendarul, Florian se þine departe de vociferãri pe tema „stilismului” în România ºi, mai ales în ultimii ani, a ales calea – justã, zicem noi – a cercetãrii. Nu e uºor. Pentru cã, dincolo de emoþia oricãrui discurs asupra problemelor reale de istorie ºi canonicitate, stau oameni, cu nevoile lor pastorale ºi cu dorinþa lor de mântuire. Prin cartea aceasta, Florian Bichir încearcã sã finalizeze un demers nu foarte uºor de parcurs. Descoperirea unor adevãruri istorice în contextul nevoii de limpezire a mesajului de credinþã al Ortodoxiei româneºti, cu smerenie ºi drag de adevãr, fãrã a ascunde rãnile reciproce ºi fãrã a cultiva ocultarea adevãrului, de dragul mistificãrii unui personaj.
Obiºnuiþii „culturii google”, deservenþi ai diferitelor structuri de blog care se impun în cercuri de tipul „Ârezervaþie misticã”, vor avea desigur un material numai bun de comentat. Efortul lui Florian Bichir de a elucida momente din istoria stilismului românesc, despre care afirmã cã þine într-însul ortodocºi ca noi, sutã la sutã; ca mãrturisire, trãire, însã nu ºi din punct vedere canonic, m-a „scandalizat” ºi pe mine ºi m-a obligat sã citesc cartea pânã la capãt. Stilul de documentare, de presã de investigaþie, paginile de istorie cunoscutã ºi, mai ales, necunoscutã din viaþa lui Galaction Cordun, de la atitudinea antipapalã ºi antigermanã la cãutarea dreptãþii prin crearea propriei schisme, de la personajul harismatic în misiune la pânã acum necunoscutul om, cu toate ale omului, paginile cãrþii elucideazã o serie de date de istorie bisericeascã ºi umanã care meritau sã fie abordate. Ca unul ce am strãbãtut satele Moldovei, mai ales dinspre Târgul Neamþului, de la Brusturi pânã la Boroaia ori Groºi ori Probota, mereu am avut nevoie de argumente în a le vorbi oamenilor de acolo de ce generaþia mea de preoþi nu poate rãmâne sub acuzele unei istorii nemeritate de nimeni, dar fãptuite prin excese de formalism; am avut nevoie sã învãþ copii din zonele acelea de ce au nevoie unii de alþii, cã în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, nimeni nu este superior nimãnui ºi de ce e nevoie sã nu moºteneascã conflicte care nu ne definesc ca Neam ºi ca Bisericã.
Cartea aceasta propune, în fapt, o reevaluare a raportului de gândire ºi mentalitate în ce priveºte misiunea noastrã, ca Bisericã, în relaþie cu cei rupþi din noi, fie cã vorbim de stiliºti – ca schismã –, fie de alþii – ca secte. Vedem astãzi cum rigorismul ºi fundamentalismul stiliºtilor, pãrut naiv, câºtigã teren formal, parohii pentru credincioºi inexistenþi ºi episcopii fictive, doar sã dea la numãr, buruienind în toate colþurile þãrii. Vedem cã discursul revanºard nu se terminã niciodatã ºi, am simþit asta în propria mea experienþã pastoralã, ortodocºii „pe nou” continuãm sã fim niºte rebuturi duhovniceºti în raport cu ei, sfinþii ce se încred în lucrarea Calendarului. Cu toate cã Scriptura ºi cãrþile de cult în limba românã ºi învãþãturile de credinþã ºi chiar Pidalionul – pe care-l ridicã la rang de unicã lucrare a adevãrului –, de la noi, din biblioteca osârdiei noastre, le au. Dinspre noi, aceeaºi repulsie pastoralã, augmentatã în primul rând de necunoaºtere. ÃŽn Duhul Sfânt avem obligaþia cunoaºterii celuilat, fie ºi pentru a ne apãra cu demnitate, fãrã vehemenþã mediocrã.
Din acest punct de vedere, lucrarea lui Florian Bichir – care se alãturã celei a Pãrintelui Radu Petre Mureºan, Stilismul în România (1924-2010), editatã tot de Agnos – vine sã ne propunã o abordare personalã a unui specialist cu preocupãri în domeniu. Extrem de sensibilã, problema stilismului în România e departe de a fi limpezitã. Deºi ca numãr nu impresioneazã, efortul lor de a se constitui ca bisericã paralelã în Neamul românesc mã duce mereu cu gândul la acela care face tot ce poatã ca sã rupã, nu neapãrat în douã, orice unitate. Câtã vreme lipsa de ºcoalã, aroganþa mediocritãþii ºi temporalitatea rãmân valori de nezdruncinat în conºtiinþa unor oameni, nu va putea fi construit un dialog real. Poate cã e momentul sã naºtem cât mai multe astfel de lucrãri, sã abordãm cât mai precis terminologia ºi conþinuturile mãrturiei noastre, pentru ca bucuria Bisericii sã redevinã deplinã.
Dincolo de cuvintele noastre, cãutarea adevãrului de dragul Adevãrului – ºi nu al adevãrurilor partinice – trebuie sã rãmânã o preocupare constantã. Luaþi ºi citiþi. Incitant ºi documentat, Florian Bichir cautã. Aflaþi împreunã. ªi, crescuþi în cunoaºtere, continuaþi cercetarea. Adânciþi-o. Faceþi-o sã fie mai actualã, coerentã ºi fidelã adevãrului. Nu doar istoric.
Pr. Constantin Necula
Prefaþã
ªi-a bãgat Maica Rusia coada?
Aº fi un ipocrit dacã nu aº recunoaºte cã îi privesc pe fraþii noºtri ortodocºi de stil vechi cu o deosebitã simpatie. Asta însã nu m-a împiedicat sã fac o cercetare atentã, onestã, aproape chirurgicalã a acestui fenomen. ªi în prezent existã tratate onorabile de istorie sau misiologie bisericeascã ce îi confundã pe românii de stil vechi, adepþi ai calendarului iulian, cu ortodocºii de rit vechi (lipovenii), o miºcare schismaticã a Bisericii Ruse. În ciuda atacurilor sau calomniilor la care au fost supuºi, stiliºtii sunt doar niºte ortodocºi români tradiþionaliºti.
De altfel, fãrã falsã modestie, eu am fost cel care a publicat întâiul studiu academic postrevoluþionar despre credincioºii de stil vechi, Ortodocºii de lângã noi. Studiu istoric ºi canonic al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Documente inedite din Arhiva Securitãþii (Ed. Mirton, 2011). Meritul volumului este acela cã se bazeazã pe documente unice din Arhiva Siguranþei Statului (ASS), din Arhiva Direcþiei de Securitate a Statului (ADSS) ºi a Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (CNSAS). Singurul teolog care s-a încumetat sã studieze cât de cât obiectiv acest domeniu este Pãrintele Radu Petre Mureºan, care a publicat volumul Stilismul în România (1924-2010), publicat tot de prestigioasa editurã Agnos. Din pãcate, Pãrintele Radu Mureºan nu a putut cerceta documente CNSAS, iar din acest motiv, volumele sunt complementare. Evident, cele douã lucrãri, plus prezenta, pot avea lacune, dar ele ridicã o cortinã a tãcerii ºi pun în dezbatere publicã un subiect tabú pânã în 1989: stilismul! Deºi sunt un pionier al domeniului, mã rog Bunului Dumnezeu ca, în cel mai scurt timp posibil, sã aparã ºi alte studii, poate mult mai bine articulate ºi structurate, în acest domeniu! Calea-i bãtãtoritã!
Galaction Cordun este cunoscut de istoriografia bisericescã, dar ºi de marele public, drept primul lider al ortodocºilor de stil vechi din România, stiliºtii, cum sunt ei denumiþi în mod popular. S-a nãscut pe 30 august 1883, în satul Brehuieºti-Hancea, judeþul Botoºani, ºi a trecut la cele veºnice în iulie 1959, la Mãnãstirea Slãtioara.
Galaction a fost preot celibatar pentru Catedrala Mitropolitanã din Bucureºti, unde a slujit pânã la alegerea sa ca arhiereu vicar. A fost hirotonit întru arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului – Noul Severin, cu titlul de Craioveanul. Evenimentul a avut loc în Biserica Domniþa Bãlaºa din capitalã, în ziua de 31 martie 1935. Ulterior, a fost numit în funcþia de secretar al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (BOR).
În septembrie 1940, PS Galaction a fost numit duhovnic al Familiei Regale, fapt care nu i-a mai permis sã fie episcop al unei eparhii. A continuat sã slujeascã doar ca arhiereu invitat.
În perioada ianuarie - noiembrie 1942, el a îndeplinit funcþia de locþiitor de episcop al Eparhiei Tomisului, iar ulterior a fost numit stareþ al Mãnãstirii Neamþ. În aceastã calitate, l-a hirotonit pe monahul Cleopa Ilie ca ierodiacon, pe 27 decembrie 1944, ºi apoi ca ieromonah, pe 23 ianuarie 1945.
La data de 1 ianuarie 1949, Patriarhul Justinian Marina era obligat sã pensioneze pentru limitã de vârstã, printre alþi arhierei, ºi pe arhiereul Galaction Cordun, secretarul Sf. Sinod. Nemulþumit de faptul cã a fost pensionat, cel mai propabil ºi ca urmare a influenþei comuniste, Galaction Codun a devenit, în 1947, întâistãtãtor al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.
Arhiereul pensionar a anunþat trecerea sa la vechiul calendar, fãcându-ºi publicã intenþia printr-un act legalizat la Notariatul de Stat din Bucureºti, la data de 5 aprilie 1955.
Sinodul BOR avea sã-l declare „neascultãtor ºi nesupus”, apoi sã-l cateriseascã ºi sã-l depunã din treaptã pe PS Galaction în cadrul ºedinþei din 14 aprilie 1955.
Dupã îndelungi persecuþii din partea organelor comuniste ºi dese arestãri, Galaction Cordun a trecut la cele veºnice în ziua de 8 iulie 1959. A fost înmormântat în secret, noaptea, lângã biserica de la Mãnãstirea Slãtioara.
Nimeni nu contestã curajul de care a dat dovadã sau persecuþia la care a fost supusã miºcarea stilistã, dar ºi primul ei ierarh, Galaction Cordun. Arhivele descoperite recent aratã însã ºi o altã faþã a episcopului. Astfel, într-o scrisoare referitoare la Galaction Cordun, adresatã Patriarhului Justinian Marina, arhiereul vicar Emilian Antal îi face acestuia o biografie completã. Ca inspector la Ministerul Cultelor, Emilian Antal fusese cel care s-a ocupat de dosarul lui Cordun, depus la candidatura acestuia ca arhiereu-vicar.
ÃŽn timpul strângerii materialelor necesare, fusese informat de cãtre preotul Negulescu, de la Biserica Batiºtei, despre faptul cã „actele de studii pe care le are sunt false sau primite de complezenþã, ca spion al regimului þarist din Rusia”.
Emilian Antal, la rândul lui, studiazã toate actele candidatului la treapta arhieriei, descoperind mai multe aspecte neclare. Astfel, se poate dovedi doar faptul cã Galaction Cordun a fãcut douã clase gimnaziale, dupã care se pare cã a intrat în monahism. Cu toate acestea, el deþine o diplomã de absolvire a opt clase, obþinutã la Odessa, în numai doi ani, precum ºi o licenþã la Petrograd, Sankt Petersburg, pe care o primeºte în doar un an.
Nu existã însã niciun act care sã dovedeascã absolvirea vreunui seminar teologic, deºi tocmai în virtutea acestei pregãtiri ceruse, prin cererile 2949 ºi 2986 / 1911, sã fie numit în postul de diacon, mai întâi la Mãnãstirea Neamþ, apoi la Agapia.
Existã ºi o sentinþã a Tribunalului Bucureºti, din 21 iulie 1941, prin care Gordun recunoaºte paternitatea fiului doamnei Lucia Cãlin, nãscutã Bãlãºescu, din Iaºi. Toate aceste date ar putea fi interpretate drept tendenþioase de cei ce susþin cauza arhiereului Galaction Cordun ºi a miºcãrii stiliste, însã ele sunt susþinute de documente oficiale, fapt ce schimbã total optica asupra arhiereului în cauzã!
Primul mitropolit stilist, Galaction Cordun, are o biografie ciudatã, fiind foarte sensibil la Maica Rusia, ba chiar apãrând ca un agent al ei! Dupã parcurgerea anexelor ºi a studiului, vã veþi convinge cã „duºmanul nostru natural”, dupã cum a denumit Take Ionescu Rusia, a avut tot interesul – ºi probabil încã îl are are – de a sprijini discret o bisericã paralelã, o dizidenþã. Asta nu înseamnã, bineînþeles, cã miºcarea vechilor-calendariºti, care îºi are originea în Grecia, este o creaþie a Kremlinului! Sau cã zecile sau sutele de mii de drept-mãritori ortodocºi români adepþi ai calendarului iulian sunt unelte inconºtiente ale panslavismului! O bunã cunoaºtere a stilismului, documentatã academic, nu dupã ureche, ne va demostra cã sunt ortodocºi ca ºi noi, sutã la sutã. Ca mãrturisire, trãire, însã nu ºi din punct de vedere canonic.
Deºi se vor gãsi destui sã comenteze, afirm cu toatã tãria cã demersul meu ºtinþinfic este fãcut exclusiv din dragoste faþã de Biserica noastrã Ortodoxã Românã ºi cu nepieritoare admiraþie faþã de fraþii noºtri ortodocºi de stil vechi.
Trebuie precizat din capul locului cã, din lipsã de spaþiu editorial, nu am publicat decât câteva file din dosarele CNSAS, stilismul „bucurându-se” de atenþia Securitãþii în mii de pagini!
Þin sã mulþumesc Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (CNSAS), care m-a ajutat prin deschiderea sa ºi prin profesionalism ºi atunci când eram simplu cercetãtor, ºi acum, când sunt membru al Colegiului CNSAS. ªi, nu în ultimul rând, Editurii Agnos ºi prietenilor mei, Romeo Petraºciuc, Raluca Toderel ºi Pr. Constantin Necula, trei suflete mari care-mi încãlzesc inima tãbãcitã de epigonii ºi vulgul cotidian!
Florian Bichir
Membru al Colegiului CNSAS
Bucureºti, 20 mai 2012
Cuprins
Dincolo de Poveºti, cercetarea...
Prefaþa
ªi-a bãgat Maica Rusia coada?
Fiºa Galaction Cordun
Mitropolitul Galaction Cordun
Activitatea sa dupã Primul Rãzboi Mondial
Hirotonirea întru arhiereu
Arhiereul Galaction Cordun, duhovnic al Casei Regale a României
Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Hirotonia de episcopi ºi preoþi
Lucrãri publicate
Note
Fiºã despre Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România
Istoria Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din punctul de vedere al Mitropoliei Slãtioara
Introducerea calendarului gregorian în uzul Bisericii Ortodoxe
Persecuþia asupra susþinãtorilor calendarului iulian
Hirotonia de episcopi ºi preoþi în Biserica Ortodoxã de Stil Vechi
Situaþia actualã a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Ecleziologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Despre hirotonie
Despre botez
Hotãrâri sinodale
Respingem erezia ecumenismului
Studiul nostru
Crearea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Disensiuni în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Probleme canonice invocate în disputa dintre Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România
Problema calendarului: dificultate dogmaticã sau canonicã?
Legitimitatea separãrii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România de Biserica Ortodoxã Românã
Acceptul episcopului Galaction Cordun de a conduce Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România. Caterisirea acestuia
Hirotoniile sãvârºite în cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Sãvârºirea Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România
ºi validitatea lor canonicã
Problema comuniunii între Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România
Biserica Ortodoxã de Stil Vechi dupã 1989
Situaþia canonicã actualã
Recunoaºterea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi de cãtre Statul Român
Relaþia dintre Biserica Ortodoxã de Stil Vechi din România ºi Biserica Ortodoxã Românã dupã 1989
Relaþia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România cu alte Biserici Ortodoxe
Dosarul „Mitropolitul Galaction Cordun”
Dosar 1-1908
|
