|
De drag de Cuvant, cuvinte...
Ceea ce veti citi sunt ganduri-editorial, vreme de un an si mai bine, la Taina Duminicii din Ortodoxia noastra. Sunt predici in 3000 de semne, cat ingaduie coloana unui ziar, Evenimentul Muscelean si Sibiu 100% fiind gazdele saptamanale ale acestor randuri rostite in tipar. Ele mi-au adus aminte de cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur: „Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata, incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Si dupa cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneala, tot asa ar fi trebuit ca si inimile noastre sa fi fost scrise, cu Duhul cel Sfant. (...) Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata, pentru ca a gasit curat sufletul lor. Cand insa intregul popor a cazut in pacate grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de insemnarea in scris a tuturor faptelor si cuvintelor lui Dumnezeu. Si vei vedea ca acelasi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfintilor din Vechiul Testament, ci si pe vremea sfintilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci in loc de scrieri le-a fagaduit ca le va da harul Duhului, zicand: Acela va va aduce aminte de toate (Ioan 14, 26)". Apoi Gura de Aur a Duhului Sfant continua: „Cu vremea, insa, oamenii s-au abatut de la drumul cel drept; unii din pricina invataturilor gresite, iar altii din pricina vietii si purtarii lor; de aceea a fost nevoie sa fie iarasi consemnate in scris faptele si cuvintele lui Dumnezeu. Gandeste-te cat de rau am ajuns! Noi, care eram datori sa vietuim atat de curat incat sa nu mai avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci in loc de hartie sa fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta si am ajuns sa avem nevoie de scrieri. Si, cu toate acestea, nici de acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie. Noi suntem de vina ca am avut trebuinta de Sfintele Scripturi si ca n-am atras asupra inimilor noastre harul Duhului. Gandeste-te acum ce mare vina avem ca nu voim sa dobandim Duhul, nici dupa ce am primit ajutorul Sfintelor Scripturi, ba dimpotriva, dispretuim Scripturile, socotindu-le zadarnice si fara rost! Dar ca sa nu se intample asta, sa citim cu toata atentia cele scrise in Scripturi si sa cunoastem cum a fost data Legea Veche si cum a fost dat Noul Testament". Ma tem ca si dorinta mea de a scrie vine din aceeasi neputinta, a mentinerii Duhului Sfant in inima mea vreme mai indelungata. De aici si predicile acestea oftat, de bucurie si obida - pe alocuri -, dinaintea marii provocari la care este supusa pastorala si actiunea catehumenala a Bisericii. Oamenii ne asteapta vii, de dragul Evangheliei.
E limpede ca suntem inaintea unei noi sensibilitati formative, noua provocare de educare a inimilor noastre intru ascultarea, trairea si transmiterea Adevarului Revelat, singurul Adevar, departe de imagistica media ori de zvonul barfit care ne cotropesc inimile ascultarii. Crestinul de astazi, la fel de doritor de Imparatie, are obligatia duhovniceasca de a se intreba cat valoreaza sufletul sau, Cine a platit pentru asezarea sa intru slava Tatalui, in ce chip buna vestire a Imparatiei Cerurilor ori propovaduirea tainei vietii Mantuitorului Iisus Hristos este comandament definitoriu numai pentru clerici. E momentul pastoral prea tensionat pentru a ne mai gandi la mantuire? Sunt cuvintele vocabularului crestin prea tari pentru promotorii noii imorale sociale, fixate absolut in afara cheilor morale ale Evangheliei? Ce vom da la schimb pentru sufletul nostru?
Dintre toate bucuriile crestinismului activ, care umple astazi lumea, propovaduirea pare cea mai gustata. Suntem partasi unei revarsari de marturisire vocala - uneori prea vocala - si suntem convinsi ca o rostire corecta a gramaticii propovaduirii poate inca tine treaza constiinta crestina a lumii. Pentru omul care cauta pe Mantuitorul Hristos, lucrurile nu pot fi simplificate atat de usor. Emotia propovaduirii nu poate activa convertirea daca nu duce catre inima ascultatorului cultura iubirii si discernamantului duhovnicesc, izvorul linistii de care avem nevoie pentru ca pacea de sus sa creasca in noi mantuirea sufletelor noastre.
Pentru multi, izvorul predicii este Sfanta Scriptura, unica si neracordata la niciun alt izvor. Am auzit chiar pe unii dintre cei care acceseaza amvonul si care sunt convinsi ca a face predica din predici, construite din surse secundare si ele, e suficient. Ori o spusa a Sfantului Siluan imi pare extrem de importanta in acest context. El spune ca rugaciunea pentru lume este sange, varsare de sange, transfuzie de sange. Iar cand sangele tau, al propovaduitorului, se incarca din lucrarea Sangelui si Trupului lui Hristos, Cuvantul Intrupat, atunci aceasta putere, multa, trece spre ascultatori si-i cheama la schimbarea vietii. A crede ca doar construirea unui discurs placut e suficient sa schimbi in cumintenie nebunia lumii este cel putin naiv. Si un soi de dispretuire a Harului daruit noua de Mantuitorul pentru a binevesti Evanghelia mantuirii. Ori, mai grav, incrancenarea mediocra si guraliva pe teme cel putin penibile. Propovaduirea este parte a exercitiului duhovnicesc propus de Sfantul Ioan Evanghelistul, care scrie: „Si aceasta este vestea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: Dumnezeu este lumina si in El nu este deloc intuneric. Daca spunem ca suntem in comuniune cu El, dar umblam intru intuneric, mintim si nu implinim adevarul. Dar daca umblam in lumina, dupa cum El este in lumina, suntem in comuniune unii cu altii si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca spunem ca nu avem pacat, ne inselam si adevarul nu este intru noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice vina. Insa daca spunem ca nu am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este in noi" (I Ioan 1, 5-10). Pentru aceea, predica, pentru a fi propovaduire in efortul Evangheliei Imparatiei Cerului, trebuie sa mentina in miezul sau pocainta, darul smereniei lui Dumnezeu, Care Este Smerenie. A socoti ca e suficient sa stii ca sa propovaduiesti aduce aminte de cel care crede ca poate conduce masina doar pentru ca stie semnele de circulatie ori doar legislatia cu privire la circulatie. Sunt convins ca multi au pierit pe sosele toba de carte, neatenti la continuturile vietii ca atare, obositi la volan ori alcoolizati, neadaptand viteza la conditii de trafic ori fortand depasiri anarhice.
Un gand al lui Albert Schweitzer mi-a patruns in gand cu bucurie: Fericiti sunt doar cei care au gasit un loc sa slujeasca. Sa implineasca minunata chemare a Mantuitorului. De a fi ceea ce El cere sa fie. Ori Dumnezeul nostru nu ne cere sa fim carcotasi cu orice pret, nici barfitori, nici fals rugatori. A insista sa crezi ca ai dreptate doar pentru ca dreptatea ta este aplaudata de altii, sa crezi ca dreptatea pe care o supraestimezi e mai importanta decat iubirea care estimeaza adevarata propovaduire, care confera tarie cereasca rostirii tale pamantesti. Pentru toti acei care, umpland cuvantul cu vorbe si teologia cu pareri, cred ca fac un serviciu de vestire aproapelui, gandul ma indeamna la marturia aceasta. Nu doar mandria naste secte, ci si interpretarile tendentioase ale oricarei marturisiri, ale oricarei deschideri de inima. Ale oricarei incercari de recuperare a celor pierduti din turma fratietatii bucuroase, tot din motiv de mediocritate a propovaduirii. Iertat sa fiu ca uneori prefer sa lupt pentru sufletul fratelui meu, decat sa-l arunc in gheene ale indiferentei si judecatii de context. Fie cuvantul nostru cu putere multa!
Cuprins
De drag de Cuvant, cuvinte...
„Si ce poate da omul in schimb pentru sufletul sau?”
Vindecarea prin Cuvant, cuvantul vindecarii...
„Nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti...”
„Nu-L mai obosi pe Invatatorul”
„Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”
„Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregatit?”
„Apoi vino si urmeaza-Mi...”
„Nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura ei chiar si in zi de sambata?”
„Fericit cel ce va sta la masa in Imparatia lui Dumnezeu!”
„Iar Nasterea lui Hristos a fost asa...”
„Caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea...”
Si a fost Iisus copil...
„Iata Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii...”
„Si, in timp ce mergeau, s-au curatit...”
Bargaretii spirituali. Convertirea lui Zaheu Vamesul
„Si iata o femeie cananeanca...”
„Pentru unii care se credeau drepti si dispretuiau pe ceilalti”
„Era mort si a inviat, era pierdut si s-a aflat...”
„Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu...”
„Acolo va fi si inima voastra...”
Spre Inviere, praznuind Ortodoxia!
„Cine poate sa ierte pacatele, afara de singur Dumnezeu?”
„Ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul lui?”
„Binecuvantata esti tu intre femei!...”
„Iar cel ce vrea sa fie primul intre voi...”
„Bucura-te, Ierusalime!...”p>
„Bucurati-va!”
„Si nu fii necredincios, ci credincios!”
„A inviat, nu este aici!”
„Doamne, nu am pe nimeni...”
„Eu sunt, Cel care vorbeste...”
„Cine a gresit?...”
Duminica Crezului, plinatatea Ortodoxiei
Rusaliile, rasturnarea Babelului
„Cine nu-si ia crucea si nu vine dupa Mine...”
„Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni...”
„Asa a facut Domnul in ziua in care S-a indurat de mine...”
Vindecarea slugii dusmanului...
Sindromul Gadara
„Indrazneste! Iertate sunt pacatele tale...”
„Da, Doamne! Si s-au deschis ochii lor...”
„N-au nevoie sa plece...”
„Indrazniti, Eu sunt! Nu va temeti!”
Credinta cat un graunte de mustar
„Daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau...”
Hristos Domnul, in chipul saracului...
„Imparatia lui Dumnezeu va va fi luata!...”
„Caci atat de mult a iubit Dumnezeu lumea...”p>
„Daca voieste cineva sa vina dupa Mine...”
Tacerea vinovata a Bisericii? Cand Hristos spune: „Nu va temeti!”
Cum sa dobandesti Raiul
„Tinere, iti spun, ridica-te!...”p>
„Ce este aceasta parabola?”
Iisus versus Tarzan sau... intreg la minte, la picioarele lui Iisus
Inviere pe Calea Invierii
Saracul cunoscut de Dumnezeu pe nume
Ospataria din Calea Ierihonului
Taina rodirii tarinii
„Iti mai lipseste un lucru...”
„Imparatia Cerurilor se va asemana cu un om...”
Prima duminica dupa... Sfantul Nicolae
„...S-au rusinat toti care erau impotriva Lui!”
„Veniti, ca iata, toate sunt gata!...”
Biruiti indiferenta si barfa
„Doar strainul acesta?!”
„I-au raspuns ca trece Iisus din Nazaret...”
Intampinarea Domnului, Domnul intampinarii
Fiecaruia dupa puterea lui...
„Da-i drumul, fiindca striga dupa noi!...”
„...Pentru unii care se credeau drepti”
Tatal ce Se risipeste iubirii
„Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici...”
|
