|
Ediþia a III-a
Pãrinþi despre Pãrinþi
Cartea pe care o veþi parcurge este una din marile bucurii cãrturãreºti pe care Dumnezeu mi le-a îngãduit. Un text patristic despre un Pãrinte al Bisericii… O bucurie cu atât mai mare cu cât Sfântul Spiridon nu se-aseamãnã cu mulþi dintre lucrãtorii Duhului Sfânt ºi, în aceeaºi vreme, se-aseamãnã tuturor acelor care sunt dispuºi la efortul dobândirii ÃŽmpãrãþiei lui Dumnezeu.
Sf. Nicolae Velimirovici, al Ohridei ºi Jicei, scria: „Mulþime de sfinþi rãmâne necunoscutã lumii; sunt cunoscuþi numai de Dumnezeu. ÃŽmpãrãþia lui Hristos din Ceruri ar fi tristã ºi micã dacã ar cuprinde numai pe acei sfinþi ale cãror nume sunt însemnate în calendar. Dumnezeu nu descoperã lumii pe toþi sfinþii Sãi, ci numai pe unii, care împlinesc nevoile neamului, de credinþã ºi de vreme. Prin minunile acestor câþiva sfinþi descoperiþi, Dumnezeu cautã sã întãreascã ºi sã îndrepte credinþa oamenilor din diferite þãri sau locuri”.
Acest adevãr l-am aflat noi înºine, mereu, în toatã viaþa noastrã ºi în marile ºi grelele momente ale istoriei neamului nostru românesc. Gândul cã aceastã lecturã a vieþii Sf. Spiridon va fi de folos ºi altora mi s-a nãscut recitindu-l pe Sf. Ioan de Kronstadt, care scria ºi el: „ÃŽi învãþãm multe lucruri pe elevii din instituþiile ºcolare, dar ei nu ºtiu nimic despre singurele lucruri necesare: Dumnezeu ºi ei înºiºi, pãcatele lor, frãmântãrile lor spirituale, neantul lor spiritual fãrã Dumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu. (…) Este limpede cã harul lui Dumnezeu ºi lucrurile acestei lumi nu sunt de acelaºi fel ºi cã ataºamentul nostru pentru acestea din urmã este în duºmãnie cu cele dintâi”. Lucru pe care, simþindu-l ca adevãrat, l-au socotit aproape o prioritate. Prin lentila de Duh pe care o oferã vieþile sfinþilor, vieþile noastre capãtã alte contururi. ÃŽn lumina lui Hristos, Care lumineazã tuturor, viaþa lor trebuie sã creascã în viaþa noastrã, gândul lor în gândul nostru, inima lor în inima noastrã… N-avem a avea odihnã aici, în partea aceasta de lume, atât de atinsã de monstrul comunismului. Zicea unul din Avvii contemporani, Cuviosul Tadei, stareþ al Vitovniþei: „Suferim pentru cã gândurile ºi dorinþele noastre sunt rele. Noi înºine ni le-am primenit, cãci poporul nostru nu are pocãinþã. Nu au pocãinþã nici cei credincioºi, ca sã nu mai vorbim de cei necredincioºi. Cincizeci de ani de comunism au fãcut mult rãu, mai mult decât în 500 de ani de robie sub turci. Atât de mult a îndepãrtat rãul acesta pe popor de la Dumnezeu, omule!”
Socotesc cã generaþiei creºtine de astãzi îi revine misiunea reabilitãrii icoanei creºtinului dinaintea lumii. Nu, nu a lui Hristos. Nici a Bisericii. Ci a creºtinului, acela care, uneori, cãzut pradã ispitelor, uitã cu ce mare har l-a înzestrat Dumnezeu. Socotesc, de asemenea, cã una dintre metodele acestei restaurãri iconografice este ºtergerea prafului uitãrii de pe icoanele sfinþilor ºi de pe nelucrarea noastrã, dupã chipul lor… Izvorul pãcii lucrãtoare în Hristos Dumnezeu…
Sfintelor soboare de sfinþi necunoscuþi, cãzuþi sub ranga ucigaºã a Securitãþii comuniste, aceastã carte cu nãdejdea cã, undeva, Dumnezeu va îngãdui un alt Sfânt Simeon care sã le scrie, spre slava Lui, faptele de luminã ale martirajului lor…
Pr. Constantin Necula
|
