Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Conținutul coșului  Platește  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Conținutul coșului  |  Platește   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA AREOPAG
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MAICA ECATERINA FERMO
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
Noutăți ortodoxe »
<b> Iisus Hristos curajul nostru </b> <br> Pr. Constantin Necula
Iisus Hristos curajul nostru
Pr. Constantin Necula

10,00RON
Toate noutațile
În Curând »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Căutare
 
Cuvintele căutate
Informații
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contactați-ne
Parintele Craciun Opre. Marturisitorul cu nume de Sarbatoare 12,00RON

„Dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne…” (Ps 60, 5)

Creștinii încă din epoca primară știau că există în această lume o istorie văzută, a faptelor, evenimentelor și realizărilor materiale ale oamenilor și o altă istorie nevăzută, duhovnicească, a adâncimilor sufletului, unde omul luptă să Îl întâlnească pe Dumnezeu, să Îl adore, să Îl audă, să Îl iubească și să Îi păzească poruncile. De aceea viețile sfinților au întotdeauna această cruce ascunsă în narațiunea lor: din ea aflăm adesea doar faptele exterioare, istorice, ale trecerii lor prin lumea această, nevoințele, posturile, lacrimile, mărturisirile și chinurile răbdate pentru Hristos, însă nimeni nu vorbește, sau foarte rar apar descrise stările sufletești, simțirile curate, luptele interioare prin care au trecut sfinții în dorința lor de a descoperi și de a păstra comoara ascunsă în țarina sufletului lor.
Având în minte faptul că viața creștinilor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și că adevărul ultim despre fiecare om se află adânc sădit în cămara cea mai intimă a sufletului său, acolo unde se află Dumnezeu sălășluit prin Botez, sarcina de a descrie o astfel de viață și de a rămâne aproape de adevărul ei tainic și veșnic nu este deloc ușoară.
Părintelui Crăciun Opre i s-au adus și încă se vor mai aduce multe encomii, căci viața lui a fost una deosebită, plină de minunile și intervențiile lui Dumnezeu în ea. Toate etapele existenței lui pământești l-au arătat a fi un vas ales, anume pregătit de Ziditorul a toate pentru a-I preamări numele pe pământ prin mărturisirea credinței și pentru a ajuta pe mulți prin mângâierea jertfelniciei sale.
Toți care l-au cunoscut și care s-au bucurat de lumina prezenței și de folosul cuvintelor sale nu aveau cum să nu remarce finețea sa deosebită, inteligența și memoria absolut uimitoare, umorul său fin, răbdarea sa impresionantă, evlavia sa plină de gingășie și delicatețe. Toți au putut vedea dorul său neobosit de a-L sluji pe Dumnezeu, prin slujirea aproapelui. Toți au putut remarca jertfelnicia care l-a ținut mii și mii de ore în scaunul spovedaniei, în frig adesea și în postire, având o singură dorință și anume pe aceea de a odihni sufletește pe Hristos din sufletele celor care veneau la dânsul să se mărturisească. Nimănui nu cred că i-a scăpat din vedere altruismul și râvna cu care a avut grijă de cei încredințați lui spre păstorire.
Toate acestea au fost însă câteva raze de lumină ale focului său interior, ale incandescenței sale duhovnicești. Ceea ce a rămas însă departe de ochii tuturor a fost tainicul adânc și bine ascuns al sufletului său, acoperit atât de bine cu haina smereniei și a simplității. Chiar și celor apropiați le-a fost greu să pătrundă în Sfânta Sfintelor a sufletului Părintelui Crăciun. Uneori și foarte rar au putut fi însă văzute raze venind din acea încăpere tainică a inimii sale. Atunci puteai înțelege că pe jertfelnicul tainic al sufletului său arde întreaga sa ființă mistuită de focul dragostei dumnezeiești. Cuvintele greu pot descrie pe acest om tainic al inimii, pe acest heruvim ascuns în carnea neputincioasă a trupului. Acolo, în acea Sfântă a Sfintelor, unde Mântuitorul a intrat prin Taina Sfântului Botez, Dumnezeu a avut grijă să dea naștere unui om nou, după chipul lui Hristos. Acolo a trăit Părintele Crăciun, asemenea Preacuratei Fecioare, hrănit cu cuvintele dumnezeiești și cu Pâinea cerească. Acolo a crescut omul său cel nou, călindu-se în răbdare, probându-i-se iubirea jertfelnică prin suferință. Acolo a simțit mireasma cerului și dorul după veșnicie. Acolo părintele a dobândit buna sa așezare duhovnicească, cea care l-a ajutat ca slujind oamenilor, să nu se depărteze niciodată de Dumnezeu. În acea încăpere tainică și de nepătruns a inimii sale mărturisitorul lui Hristos a știut că toate sunt trecătoare și că doar iubirea altruistă a Sfintei Treimi este singura iubire cu care ne putem împăca total, și fără micșorare de noi înșine. A știut și a experiat că Ea este singurul dialog în care ne aflăm creșterea întreagă și neînșelătoarea împlinire a ființei noastre. Acolo părintele a trăit ca un pustnic, cu toate că a viețuit cu trupul ca un mirean în mijlocul lumii. Acolo părintele Crăciun a deprins meșteșugul însingurării ca mod de apropiere de Dumnezeu. Cu o trezvie lăuntrică mereu gata să își apere comoara ascunsă în țarina sufletului său, cu simțul grav al răspunderii pentru darurile primite de la Dumnezeu, cu înfocate strigări de rugăciuni, cu voința nezdruncinată de a rămâne credincios Marii Iubiri și de a o mărturisi chiar și cu prețul sângelui, cu smulgeri din foc si cu zvâcniri de duh care dă bucurie îngerilor, părintele Crăciun a izbutit să rezolve grozavul paradox evanghelic: a fi prezent în lume, fără a fi din lume, să elibereze tainicul heruvim din el și, însingurat cu duhul, să trăiască în dragoste cu Dumnezeu, slujind aproapelui. Aceasta este minunea mare a vieții părintelui Crăciun! Toate celelalte evenimente văzute, istorice ale existenței sale, nu sunt decât un reflex și o rodire a acestei minuni. Astfel Dumnezeu S-a arătat și în viața părintelui Crăciun a fi minunat întru sfinții Săi. Dumnezeu a făcut minuni acolo unde omul i-a urmat Lui.
Mutat la veșnica odihna în Împărăția iubirii Sfintei Treimi, sau mai bine spus, primit să slujească mai departe Sfânta Liturghie în lumea Bucuriei cerești, Părintele Crăciun este viu și trăiește printre noi. Toți o știm și o simțim. E același. Atent, iubitor, devotat, delicat și plin de înțelegere, gata să ajute pe toată lumea. Ne bucurăm și ne dorim mult a ajunge din nou împreună. Dar aceasta depinde numai de noi și de lucrarea duhovnicească din adâncurile inimilor noastre.
Pe toate fronturile vieții Biserica are nevoie astăzi oameni care înțeleg folosul retragerii și lucrării interioare. Vreau să spun: oameni cu rezerve de înțelegere, de dragoste, de rugăciune, de curăție, oameni cu sufletul lipit de Dumnezeu și devotați, luminați și întăriți cu puteri de slujire, în Duhul lui Dumnezeu, în numele Lui și după principiile Lui; oameni, într-un cuvânt, care nu numai la școala lumii, ci și la școala lui Dumnezeu au învățat să îndrăgească și să slujească valorile vieții veșnice.
Părintele Crăciun Opre este un astfel de om!
De aceea ne bucură inițiativa colaboratorului nostru, Romeo Petrașciuc, de a cinsti, și prin această carte, pe slujitorul lui Dumnezeu, Părintele Crăciun. Și binecuvântăm cu arhierească dragoste toată osteneala și grija de a oferi celor care l-am iubit pe Părintele – și, cu siguranță, tuturor credincioșilor – această carte. Fie ca ea să se facă, pe mai departe, glas al părintelui „cu nume de sărbătoare” pentru toți cei care Îl caută cu nădejde și dragoste pe Dumnezeu.

ÎPS Dr. Laurențiu STREZA,
Mitropolitul Ardealului


File de acatist la o întâlnire lăcrimată

Ani în urmă, într-un început de primăvară, într-unul din satele uitate de lume (însă nu și de vitregiile ei) ale Hunedoarei, am întâlnit un preot. Un slujitor al lui Hristos, în adevăratul sens al cuvântului. Auzisem vorbindu-se cu multă sfială și prețuire despre Părintele Crăciun Opre. Îl sesizasem, extrem de discret, și până atunci, la diferite prilejuri duhovnicești, slujind sau retras undeva în cumințenie, rugător... Acum îl căutam pentru a-mi povesti câte ceva din devenirea sa, din ceea ce ascundea dincolo de seninătatea și bucuria sa mereu dezarmante.
Cu greu a acceptat să vorbească. Mai ales când se făcu vorbă despre anii petrecuți în pușcărie. Am colindat, preț de câteva ore, colinele șerpuinde ale Cincișului, am poposit o vreme în rugăciune și cântare în biserica satului, m-a purtat în locuiri străbune, pe tărâmuri de poveste cu daci și romani, cu obiceiuri și datini străvechi pe care le-a mai surprins, pe ici-colo, în anii de păstorire în aceste așezări mustind de istorie. Se înveșmântase, atunci, în biserică, pentru o vreme, cu straiele preoțești pe care le moștenise din generații, veșminte albe ca lacrima, cu motive dacice și încrustări pline de etnicitate națională și spirituală. În acele momente, Părintele era de-a dreptul transfigurat, era transparența neîndoielnică a lui Hristos între oameni!
Doar târziu, înspre seară, ne-am întors acasă și Părintele – aflat „la doar 19 ani până la sută”, după cum mi-a mărturisit, cu o jovialitate copleșitoare – a început să îmi istorisească... Pe unele, m-a rugat să le uit. Pe altele, să le folosesc mai degrabă după ce el se va muta la Domnul.
Multe dintre ele le-am adunat în această carte. Lor li s-au alăturat alte câteva mărturii ale celor care l-au căutat, și ei, la un moment dat, pentru sfătuire, de Părintele... Țin să le mulțumesc din suflet, de aceea, maicilor de la Mănăstirea Petru Vodă (Neamț), Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, lui Valentin Iacob și lui Andrei Rosetti pentru mărinimia cu care au simțit să mi se alăture acestui gând. Mulțumirile și aprecierea mea se îndreaptă și spre George Crâsnean, cel care ne-a oferit imaginile cu Părintele Crăciun din finalul cărții. Iar metanie de prețuire și considerație o îndrept, mai ales, către maica preoteasă Anișoara Opre, cea fără de care această bucurie de cinstire a Părintelui Crăciun între coperte de carte nu ar fi fost posibilă.
Sărutare de dreaptă ÎPS Sale, ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, pentru toată binecuvântarea și însoțirea la realizarea acestui volum, Înaltpreasfinția Sa cunoscându-l, așa cum puțini dintre noi am reușit, pe Părintele Crăciun...
Sunt câteodată momente în care nu știi ce se petrece, de fapt. Le trăiești tu pe ele sau ele te trăiesc pe tine. Ești și nu ești în ele, faci sau nu parte cu ele, ar trebui sau nu să îți dai seama de aceasta… Poate mai acut ca niciodată am trăit această indecisă stare în preajma Părintelui. Omul aceste al lui Dumnezeu și-a petrecut aproape zece ani din viață în închisorile comuniste, trecând prin cele mai oribile născociri torționare, prin cele mai cumplite cazne, pentru mărturisirea lui Hristos. A fost unul dintre puținii supraviețuitori ai „experimentului Pitești”, formulă diabolică a exterminării deținuților unii de către ceilalți, cobai ai unor minți bolnave, însetate de sânge și moarte. Ascultându-l atunci, foarte greu destăinuin¬du se, mă întrebam – și mă întreb și acum – câte astfel de destine au trebuit îngenuncheate, ce iad de suplicii a trebuit exorcizat pentru ca noi să le putem asculta astăzi istorisirile. Oricât de poticnit le-a fost urcușul, oamenii aceștia și-au chivernisit torente de iubire, dacă mai pot privi acum cu sufletul descheiat și cu ochii senini lumea din jur, dacă au putut ierta atât de mult încât să supraviețuiască lumii cărora le-au fost restituiți, într-un destul de târziu răstimp.
Mărturiile lor, prinse la moment de cuminte lăcrămare, țin de strajă poticnirilor noastre.
Părintele Crăciun, după o discuție prelungită în câteva ore, duse spre asfințit, mi-a dăruit în finalul întâlnirii Acatistul Sfinților români din închisori. Un preot și un acatist. Sau un preot cât un acatist. Un acatist și un martir al închisorilor de care se face amintire în acel acatist… Rugăciune și rugăciune. Cu fața brăzdată de emoție, mi-a istorisit despre un coleg al său căruia – după ani și ani de pușcărie, trecând prin nenumărate metode de tortură, una mai inumană decât cealaltă, chemat fiind de către anchetatori și, în prezența soției, cu care nu se văzuse atâta amar de vreme – i se propune eliberarea. Singura condiție pentru a fi eliberat este de a nu mai merge, în afară, la biserică. Deținutul mulțumește pentru intenția de a-l elibera și cere să fie înapoiat în celulă. Pentru el, libertatea nu poate fi aceea din afara Bisericii. Este călcat în picioare, lovit pe tot corpul și înapoiat în celulă.
Fragmente de acatist ale mărturisirii unui popor ce pare a-și uita tot mai mult modul de a-și asuma libertatea. Și, totodată, noian de iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul acesta.
Câtă vreme sunt ținuți printre noi oameni de statura acestora, Dumnezeu încă așteaptă la ospeție! Dumnezeu încă mai vrea să prânzească „în casa aceasta”, a Neamului nostru, chemat la descălecare de veșnicie. Cu o singură condiție însă: să nu ne îngropăm, încă o dată, strămoșii în uitarea noastră. În nesimțirea și ignoranța noastră cea de toate zilele, rugăciunea de zi cu zi a instabilităților noastre cotidiene.

Romeo PETRAȘCIUC

"O întâlnire cu Părintele Crăciun era un fel de revelație, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rară, dar și cu multă exigență, demn și plin de credință."

PS Gurie,
Episcopul Devei și Hunedoarei


"Puțini sunt oamenii pe care-i asemeni cu tatăl tău în viață. Părintele Crăciun m-a topit cu totul în lumina privirii sale, m-a copleșit cu dragostea sa și, ca unui mânz tânăr, mi-a dăruit prietenia sa serenă.
Am avut certitudinea că stau dinaintea unui om ce alergase în zorii Dimineții aceleia, neînserate, la Mormânt și sorbise de pe buzele Mântuitorului un zâmbet de iertare.
Iertare profundă. Fără rezerve...

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

"Am auzit de Parintele Craciun, dar nu l-am cunoscut decât într-un anumit moment, când a rânduit Dumnezeu. Când am văzut ființa aceasta atât de plăpândă, mă așteptam să fie un om care își plânge neputințele, un om care încearcă să lupte pe față cu greutățile și cu povara bătrâneții. Însă am descoperit cu totul alt om...
Fără să-l fi întrebat cum îl cheamă, ne-a întâmpinat cu aceste cuvinte: "Pe mine mă cheamă Crăciun chiar și în ziua de Paști". Apoi, de fiecare dată, găsea câte un cuvânt pe care să-l lipească de sufletul tău și să-ți dea curaj să te apropii.
Atent la fiecare suflet, cu o nemărginită răbdare față de toți, Părintele Crăciun se străduia să-i facă pe toți aceia pe care-i întâlnea să aibă o față senină, așa că se folosea la tot pasul de un umor spontan, plin de înțelepciune, umor care aducea bucurie în suflet, fără să rănească vreodată pe cineva.
În inima Părintelui Crăciun stăpânea o adâncă pace, pe care o transmitea și celor din jur. Nimeni nu l-a văzut vreodată mâniindu-se, pierzându-și răbdarea sau repezindu-i pe cei din jur. Era întotdeauna la dispoziția tuturor celor ce-l căutau, zăbovind până târziu în biserică. Cu toate acestea, așa cum mărturisea într-o scrisoare, se simțea nevrednic de preoție și cu grija că nu a făcut destul pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Celor care se plângeau că "nu mai pot", Părintele le dădea un răspuns simplu: "Poate Maica Sfântă! Și te ajută și pe tine!..." Dacă-i spunea cineva: "Nu mai am răbdare...", Părintele îi zicea cu naturalețe: "Are Maica Domnului... Cere și vei primi!" Aceste răspunsuri veneau atât de spontan și de firesc, încât aveai convingerea că Părintele trăiește într-o lume în care, prin credință, orice este cu putință."

ÎPS Dr. Laurențiu Streza,
Mitropolitul Ardealului


CUPRINS

Dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tăum Doamne..." (Ps. 60, 5)
File de acatist la o întâlnire înlăcrimată
Repere biografice
Viața Părintelui celui cu nume de sărbătoare, Crăciun Opre
"Au făcut maltratări despre care nu veți putea citi în cărți..."
"M-am considerat întotdeauna un soldat în armata lui Hristos"
Cuvinte pentru viața duhovnicească
Un trup firav ce a ascuns un munte de om
Cincizeci de ani de credincioșie, jertfă și întovărășire pentru Hristos
"Care este credința noastră strămoșească și cum trebuie să ne reancorăm în ea?"
Crăciunul înflorit de Paște sau Părintele Crăciun, Preotul Învierii
Părintele Crăciun Opre, ipostaze lămuritoare

Acest produs a fost adaugat la data de Miercuri 23 Aprilie, 2014.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b> Bucuria insingurarii </b> <br> Pr. Constantin Necula
Bucuria insingurarii
Pr. Constantin Necula
<b> Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 1 </b> <br> Ileana Vasilescu
Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 1
Ileana Vasilescu
<b> Au fost candva copii - Cuviosul Paisie </b> <br> Ana Iacov
Au fost candva copii - Cuviosul Paisie
Ana Iacov
<b>Vietile Sfintilor Apostoli</b>
Vietile Sfintilor Apostoli
<b> Vindecarea sufletului in invatatura parintelui Porfirie </b> <br> Ierom. Sava Aghioritul
Vindecarea sufletului in invatatura parintelui Porfirie
Ierom. Sava Aghioritul
<b> Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 2 </b> <br> Ileana Vasilescu
Vietile sfintilor - povestiri pentru copii. Vol. 2
Ileana Vasilescu
Anunțuri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Parintele Craciun Opre. Marturisitorul cu nume de Sarbatoare
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
Păreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o părere despre carte!

Copyright © 2020 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


natura