Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Conþinutul coºului  Plateºte  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Conþinutul coºului  |  Plateºte   
Categorii
Editura Alias
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
PR. CONSTANTIN NECULA
PATERICE
EDITURA AGNOS
EDITURA OASTEA DOMNULUI
Toate categoriile
Noutãþi ortodoxe »
Jurnalul taticului
Jurnalul taticului
20,00RON
Toate noutaþile
În Curând »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Cãutare
 
Cuvintele cãutate
Informaþii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contactaþi-ne
Parintele Craciun Opre. Marturisitorul cu nume de Sarbatoare 12,00RON

„Dat-ai moºtenire celor ce se tem de numele Tãu, Doamne…” (Ps 60, 5)

Creºtinii încã din epoca primarã ºtiau cã existã în aceastã lume o istorie vãzutã, a faptelor, evenimentelor ºi realizãrilor materiale ale oamenilor ºi o altã istorie nevãzutã, duhovniceascã, a adâncimilor sufletului, unde omul luptã sã Îl întâlneascã pe Dumnezeu, sã Îl adore, sã Îl audã, sã Îl iubeascã ºi sã Îi pãzeascã poruncile. De aceea vieþile sfinþilor au întotdeauna aceastã cruce ascunsã în naraþiunea lor: din ea aflãm adesea doar faptele exterioare, istorice, ale trecerii lor prin lumea aceastã, nevoinþele, posturile, lacrimile, mãrturisirile ºi chinurile rãbdate pentru Hristos, însã nimeni nu vorbeºte, sau foarte rar apar descrise stãrile sufleteºti, simþirile curate, luptele interioare prin care au trecut sfinþii în dorinþa lor de a descoperi ºi de a pãstra comoara ascunsã în þarina sufletului lor.
Având în minte faptul cã viaþa creºtinilor este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu ºi cã adevãrul ultim despre fiecare om se aflã adânc sãdit în cãmara cea mai intimã a sufletului sãu, acolo unde se aflã Dumnezeu sãlãºluit prin Botez, sarcina de a descrie o astfel de viaþã ºi de a rãmâne aproape de adevãrul ei tainic ºi veºnic nu este deloc uºoarã.
Pãrintelui Crãciun Opre i s-au adus ºi încã se vor mai aduce multe encomii, cãci viaþa lui a fost una deosebitã, plinã de minunile ºi intervenþiile lui Dumnezeu în ea. Toate etapele existenþei lui pãmânteºti l-au arãtat a fi un vas ales, anume pregãtit de Ziditorul a toate pentru a-I preamãri numele pe pãmânt prin mãrturisirea credinþei ºi pentru a ajuta pe mulþi prin mângâierea jertfelniciei sale.
Toþi care l-au cunoscut ºi care s-au bucurat de lumina prezenþei ºi de folosul cuvintelor sale nu aveau cum sã nu remarce fineþea sa deosebitã, inteligenþa ºi memoria absolut uimitoare, umorul sãu fin, rãbdarea sa impresionantã, evlavia sa plinã de gingãºie ºi delicateþe. Toþi au putut vedea dorul sãu neobosit de a-L sluji pe Dumnezeu, prin slujirea aproapelui. Toþi au putut remarca jertfelnicia care l-a þinut mii ºi mii de ore în scaunul spovedaniei, în frig adesea ºi în postire, având o singurã dorinþã ºi anume pe aceea de a odihni sufleteºte pe Hristos din sufletele celor care veneau la dânsul sã se mãrturiseascã. Nimãnui nu cred cã i-a scãpat din vedere altruismul ºi râvna cu care a avut grijã de cei încredinþaþi lui spre pãstorire.
Toate acestea au fost însã câteva raze de luminã ale focului sãu interior, ale incandescenþei sale duhovniceºti. Ceea ce a rãmas însã departe de ochii tuturor a fost tainicul adânc ºi bine ascuns al sufletului sãu, acoperit atât de bine cu haina smereniei ºi a simplitãþii. Chiar ºi celor apropiaþi le-a fost greu sã pãtrundã în Sfânta Sfintelor a sufletului Pãrintelui Crãciun. Uneori ºi foarte rar au putut fi însã vãzute raze venind din acea încãpere tainicã a inimii sale. Atunci puteai înþelege cã pe jertfelnicul tainic al sufletului sãu arde întreaga sa fiinþã mistuitã de focul dragostei dumnezeieºti. Cuvintele greu pot descrie pe acest om tainic al inimii, pe acest heruvim ascuns în carnea neputincioasã a trupului. Acolo, în acea Sfântã a Sfintelor, unde Mântuitorul a intrat prin Taina Sfântului Botez, Dumnezeu a avut grijã sã dea naºtere unui om nou, dupã chipul lui Hristos. Acolo a trãit Pãrintele Crãciun, asemenea Preacuratei Fecioare, hrãnit cu cuvintele dumnezeieºti ºi cu Pâinea cereascã. Acolo a crescut omul sãu cel nou, cãlindu-se în rãbdare, probându-i-se iubirea jertfelnicã prin suferinþã. Acolo a simþit mireasma cerului ºi dorul dupã veºnicie. Acolo pãrintele a dobândit buna sa aºezare duhovniceascã, cea care l-a ajutat ca slujind oamenilor, sã nu se depãrteze niciodatã de Dumnezeu. În acea încãpere tainicã ºi de nepãtruns a inimii sale mãrturisitorul lui Hristos a ºtiut cã toate sunt trecãtoare ºi cã doar iubirea altruistã a Sfintei Treimi este singura iubire cu care ne putem împãca total, ºi fãrã micºorare de noi înºine. A ºtiut ºi a experiat cã Ea este singurul dialog în care ne aflãm creºterea întreagã ºi neînºelãtoarea împlinire a fiinþei noastre. Acolo pãrintele a trãit ca un pustnic, cu toate cã a vieþuit cu trupul ca un mirean în mijlocul lumii. Acolo pãrintele Crãciun a deprins meºteºugul însingurãrii ca mod de apropiere de Dumnezeu. Cu o trezvie lãuntricã mereu gata sã îºi apere comoara ascunsã în þarina sufletului sãu, cu simþul grav al rãspunderii pentru darurile primite de la Dumnezeu, cu înfocate strigãri de rugãciuni, cu voinþa nezdruncinatã de a rãmâne credincios Marii Iubiri ºi de a o mãrturisi chiar ºi cu preþul sângelui, cu smulgeri din foc si cu zvâcniri de duh care dã bucurie îngerilor, pãrintele Crãciun a izbutit sã rezolve grozavul paradox evanghelic: a fi prezent în lume, fãrã a fi din lume, sã elibereze tainicul heruvim din el ºi, însingurat cu duhul, sã trãiascã în dragoste cu Dumnezeu, slujind aproapelui. Aceasta este minunea mare a vieþii pãrintelui Crãciun! Toate celelalte evenimente vãzute, istorice ale existenþei sale, nu sunt decât un reflex ºi o rodire a acestei minuni. Astfel Dumnezeu S-a arãtat ºi în viaþa pãrintelui Crãciun a fi minunat întru sfinþii Sãi. Dumnezeu a fãcut minuni acolo unde omul i-a urmat Lui.
Mutat la veºnica odihna în Împãrãþia iubirii Sfintei Treimi, sau mai bine spus, primit sã slujeascã mai departe Sfânta Liturghie în lumea Bucuriei cereºti, Pãrintele Crãciun este viu ºi trãieºte printre noi. Toþi o ºtim ºi o simþim. E acelaºi. Atent, iubitor, devotat, delicat ºi plin de înþelegere, gata sã ajute pe toatã lumea. Ne bucurãm ºi ne dorim mult a ajunge din nou împreunã. Dar aceasta depinde numai de noi ºi de lucrarea duhovniceascã din adâncurile inimilor noastre.
Pe toate fronturile vieþii Biserica are nevoie astãzi oameni care înþeleg folosul retragerii ºi lucrãrii interioare. Vreau sã spun: oameni cu rezerve de înþelegere, de dragoste, de rugãciune, de curãþie, oameni cu sufletul lipit de Dumnezeu ºi devotaþi, luminaþi ºi întãriþi cu puteri de slujire, în Duhul lui Dumnezeu, în numele Lui ºi dupã principiile Lui; oameni, într-un cuvânt, care nu numai la ºcoala lumii, ci ºi la ºcoala lui Dumnezeu au învãþat sã îndrãgeascã ºi sã slujeascã valorile vieþii veºnice.
Pãrintele Crãciun Opre este un astfel de om!
De aceea ne bucurã iniþiativa colaboratorului nostru, Romeo Petraºciuc, de a cinsti, ºi prin aceastã carte, pe slujitorul lui Dumnezeu, Pãrintele Crãciun. ªi binecuvântãm cu arhiereascã dragoste toatã osteneala ºi grija de a oferi celor care l-am iubit pe Pãrintele – ºi, cu siguranþã, tuturor credincioºilor – aceastã carte. Fie ca ea sã se facã, pe mai departe, glas al pãrintelui „cu nume de sãrbãtoare” pentru toþi cei care ÃŽl cautã cu nãdejde ºi dragoste pe Dumnezeu.

ÎPS Dr. Laurenþiu STREZA,
Mitropolitul Ardealului


File de acatist la o întâlnire lãcrimatã

Ani în urmã, într-un început de primãvarã, într-unul din satele uitate de lume (însã nu ºi de vitregiile ei) ale Hunedoarei, am întâlnit un preot. Un slujitor al lui Hristos, în adevãratul sens al cuvântului. Auzisem vorbindu-se cu multã sfialã ºi preþuire despre Pãrintele Crãciun Opre. Îl sesizasem, extrem de discret, ºi pânã atunci, la diferite prilejuri duhovniceºti, slujind sau retras undeva în cuminþenie, rugãtor... Acum îl cãutam pentru a-mi povesti câte ceva din devenirea sa, din ceea ce ascundea dincolo de seninãtatea ºi bucuria sa mereu dezarmante.
Cu greu a acceptat sã vorbeascã. Mai ales când se fãcu vorbã despre anii petrecuþi în puºcãrie. Am colindat, preþ de câteva ore, colinele ºerpuinde ale Cinciºului, am poposit o vreme în rugãciune ºi cântare în biserica satului, m-a purtat în locuiri strãbune, pe tãrâmuri de poveste cu daci ºi romani, cu obiceiuri ºi datini strãvechi pe care le-a mai surprins, pe ici-colo, în anii de pãstorire în aceste aºezãri mustind de istorie. Se înveºmântase, atunci, în bisericã, pentru o vreme, cu straiele preoþeºti pe care le moºtenise din generaþii, veºminte albe ca lacrima, cu motive dacice ºi încrustãri pline de etnicitate naþionalã ºi spiritualã. În acele momente, Pãrintele era de-a dreptul transfigurat, era transparenþa neîndoielnicã a lui Hristos între oameni!
Doar târziu, înspre searã, ne-am întors acasã ºi Pãrintele – aflat „la doar 19 ani pânã la sutã”, dupã cum mi-a mãrturisit, cu o jovialitate copleºitoare – a început sã îmi istoriseascã... Pe unele, m-a rugat sã le uit. Pe altele, sã le folosesc mai degrabã dupã ce el se va muta la Domnul.
Multe dintre ele le-am adunat în aceastã carte. Lor li s-au alãturat alte câteva mãrturii ale celor care l-au cãutat, ºi ei, la un moment dat, pentru sfãtuire, de Pãrintele... Þin sã le mulþumesc din suflet, de aceea, maicilor de la Mãnãstirea Petru Vodã (Neamþ), Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, lui Valentin Iacob ºi lui Andrei Rosetti pentru mãrinimia cu care au simþit sã mi se alãture acestui gând. Mulþumirile ºi aprecierea mea se îndreaptã ºi spre George Crâsnean, cel care ne-a oferit imaginile cu Pãrintele Crãciun din finalul cãrþii. Iar metanie de preþuire ºi consideraþie o îndrept, mai ales, cãtre maica preoteasã Aniºoara Opre, cea fãrã de care aceastã bucurie de cinstire a Pãrintelui Crãciun între coperte de carte nu ar fi fost posibilã.
Sãrutare de dreaptã ÎPS Sale, ÎPS Dr. Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, pentru toatã binecuvântarea ºi însoþirea la realizarea acestui volum, Înaltpreasfinþia Sa cunoscându-l, aºa cum puþini dintre noi am reuºit, pe Pãrintele Crãciun...
Sunt câteodatã momente în care nu ºtii ce se petrece, de fapt. Le trãieºti tu pe ele sau ele te trãiesc pe tine. Eºti ºi nu eºti în ele, faci sau nu parte cu ele, ar trebui sau nu sã îþi dai seama de aceasta… Poate mai acut ca niciodatã am trãit aceastã indecisã stare în preajma Pãrintelui. Omul aceste al lui Dumnezeu ºi-a petrecut aproape zece ani din viaþã în închisorile comuniste, trecând prin cele mai oribile nãscociri torþionare, prin cele mai cumplite cazne, pentru mãrturisirea lui Hristos. A fost unul dintre puþinii supravieþuitori ai „experimentului Piteºti”, formulã diabolicã a exterminãrii deþinuþilor unii de cãtre ceilalþi, cobai ai unor minþi bolnave, însetate de sânge ºi moarte. Ascultându-l atunci, foarte greu destãinuin¬du se, mã întrebam – ºi mã întreb ºi acum – câte astfel de destine au trebuit îngenuncheate, ce iad de suplicii a trebuit exorcizat pentru ca noi sã le putem asculta astãzi istorisirile. Oricât de poticnit le-a fost urcuºul, oamenii aceºtia ºi-au chivernisit torente de iubire, dacã mai pot privi acum cu sufletul descheiat ºi cu ochii senini lumea din jur, dacã au putut ierta atât de mult încât sã supravieþuiascã lumii cãrora le-au fost restituiþi, într-un destul de târziu rãstimp.
Mãrturiile lor, prinse la moment de cuminte lãcrãmare, þin de strajã poticnirilor noastre.
Pãrintele Crãciun, dupã o discuþie prelungitã în câteva ore, duse spre asfinþit, mi-a dãruit în finalul întâlnirii Acatistul Sfinþilor români din închisori. Un preot ºi un acatist. Sau un preot cât un acatist. Un acatist ºi un martir al închisorilor de care se face amintire în acel acatist… Rugãciune ºi rugãciune. Cu faþa brãzdatã de emoþie, mi-a istorisit despre un coleg al sãu cãruia – dupã ani ºi ani de puºcãrie, trecând prin nenumãrate metode de torturã, una mai inumanã decât cealaltã, chemat fiind de cãtre anchetatori ºi, în prezenþa soþiei, cu care nu se vãzuse atâta amar de vreme – i se propune eliberarea. Singura condiþie pentru a fi eliberat este de a nu mai merge, în afarã, la bisericã. Deþinutul mulþumeºte pentru intenþia de a-l elibera ºi cere sã fie înapoiat în celulã. Pentru el, libertatea nu poate fi aceea din afara Bisericii. Este cãlcat în picioare, lovit pe tot corpul ºi înapoiat în celulã.
Fragmente de acatist ale mãrturisirii unui popor ce pare a-ºi uita tot mai mult modul de a-ºi asuma libertatea. ªi, totodatã, noian de iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul acesta.
Câtã vreme sunt þinuþi printre noi oameni de statura acestora, Dumnezeu încã aºteaptã la ospeþie! Dumnezeu încã mai vrea sã prânzeascã „în casa aceasta”, a Neamului nostru, chemat la descãlecare de veºnicie. Cu o singurã condiþie însã: sã nu ne îngropãm, încã o datã, strãmoºii în uitarea noastrã. ÃŽn nesimþirea ºi ignoranþa noastrã cea de toate zilele, rugãciunea de zi cu zi a instabilitãþilor noastre cotidiene.

Romeo PETRAªCIUC

"O întâlnire cu Pãrintele Crãciun era un fel de revelaþie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rarã, dar ºi cu multã exigenþã, demn ºi plin de credinþã."

PS Gurie,
Episcopul Devei ºi Hunedoarei


"Puþini sunt oamenii pe care-i asemeni cu tatãl tãu în viaþã. Pãrintele Crãciun m-a topit cu totul în lumina privirii sale, m-a copleºit cu dragostea sa ºi, ca unui mânz tânãr, mi-a dãruit prietenia sa serenã.
Am avut certitudinea cã stau dinaintea unui om ce alergase în zorii Dimineþii aceleia, neînserate, la Mormânt ºi sorbise de pe buzele Mântuitorului un zâmbet de iertare.
Iertare profundã. Fãrã rezerve...

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

"Am auzit de Parintele Craciun, dar nu l-am cunoscut decât într-un anumit moment, când a rânduit Dumnezeu. Când am vãzut fiinþa aceasta atât de plãpândã, mã aºteptam sã fie un om care îºi plânge neputinþele, un om care încearcã sã lupte pe faþã cu greutãþile ºi cu povara bãtrâneþii. Însã am descoperit cu totul alt om...
Fãrã sã-l fi întrebat cum îl cheamã, ne-a întâmpinat cu aceste cuvinte: "Pe mine mã cheamã Crãciun chiar ºi în ziua de Paºti". Apoi, de fiecare datã, gãsea câte un cuvânt pe care sã-l lipeascã de sufletul tãu ºi sã-þi dea curaj sã te apropii.
Atent la fiecare suflet, cu o nemãrginitã rãbdare faþã de toþi, Pãrintele Crãciun se strãduia sã-i facã pe toþi aceia pe care-i întâlnea sã aibã o faþã seninã, aºa cã se folosea la tot pasul de un umor spontan, plin de înþelepciune, umor care aducea bucurie în suflet, fãrã sã rãneascã vreodatã pe cineva.
În inima Pãrintelui Crãciun stãpânea o adâncã pace, pe care o transmitea ºi celor din jur. Nimeni nu l-a vãzut vreodatã mâniindu-se, pierzându-ºi rãbdarea sau repezindu-i pe cei din jur. Era întotdeauna la dispoziþia tuturor celor ce-l cãutau, zãbovind pânã târziu în bisericã. Cu toate acestea, aºa cum mãrturisea într-o scrisoare, se simþea nevrednic de preoþie ºi cu grija cã nu a fãcut destul pentru Dumnezeu ºi pentru oameni.
Celor care se plângeau cã "nu mai pot", Pãrintele le dãdea un rãspuns simplu: "Poate Maica Sfântã! ªi te ajutã ºi pe tine!..." Dacã-i spunea cineva: "Nu mai am rãbdare...", Pãrintele îi zicea cu naturaleþe: "Are Maica Domnului... Cere ºi vei primi!" Aceste rãspunsuri veneau atât de spontan ºi de firesc, încât aveai convingerea cã Pãrintele trãieºte într-o lume în care, prin credinþã, orice este cu putinþã."

ÎPS Dr. Laurenþiu Streza,
Mitropolitul Ardealului


CUPRINS

Dat-ai moºtenire celor ce se tem de numele Tãum Doamne..." (Ps. 60, 5)
File de acatist la o întâlnire înlãcrimatã
Repere biografice
Viaþa Pãrintelui celui cu nume de sãrbãtoare, Crãciun Opre
"Au fãcut maltratãri despre care nu veþi putea citi în cãrþi..."
"M-am considerat întotdeauna un soldat în armata lui Hristos"
Cuvinte pentru viaþa duhovniceascã
Un trup firav ce a ascuns un munte de om
Cincizeci de ani de credincioºie, jertfã ºi întovãrãºire pentru Hristos
"Care este credința noastrã strãmoșeascã și cum trebuie sã ne reancorãm în ea?"
Crãciunul înflorit de Paºte sau Pãrintele Crãciun, Preotul Învierii
Pãrintele Crãciun Opre, ipostaze lãmuritoare

Acest produs a fost adaugat la data de Miercuri 23 Aprilie, 2014.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b>Zei, idoli, guru</b> <br>Klaus Kenneth
Zei, idoli, guru
Klaus Kenneth
<b> Parintele Arsenie Boca. Sfantul Ardealului </b>
Parintele Arsenie Boca. Sfantul Ardealului
<b> Bucuria insingurarii </b> <br> Pr. Constantin Necula
Bucuria insingurarii
Pr. Constantin Necula
<b> Cum sa iesim din mediocritate </b> <br> Pr. Constantin Necula
Cum sa iesim din mediocritate
Pr. Constantin Necula
<b> Parintele Arsenie Boca. Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor
Parintele Arsenie Boca. Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor
<b> Sfantul Spiridon Taumaturgul </b> <br> Sf. Simeon Metafrastul
Sfantul Spiridon Taumaturgul
Sf. Simeon Metafrastul
Anunþuri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Parintele Craciun Opre. Marturisitorul cu nume de Sarbatoare
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
Pãreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pãrere despre carte!

Copyright © 2024 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


natura