Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Conținutul coșului  Platește  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Conținutul coșului  |  Platește   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA DEISIS
EDITURA EVANGHELISMOS
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
Noutăți ortodoxe »
<b> Ganduri si miride </b> <br> Pr. Constantin Necula
Ganduri si miride
Pr. Constantin Necula

15,00RON
Toate noutațile
În Curând »
<b>Carte de rugaciuni </b> <br>(scris normal)
Carte de rugaciuni
(scris normal)

6,00RON
Căutare
 
Cuvintele căutate
Informații
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contactați-ne
Credinta si intelegere. Invatatura ortodoxa in perspectiva biblica
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc
20,00RON

Credință și înțelegere

Pe la anul 180, polemistul păgân Celsus îi acuza pe creștini că, dacă sunt întrebați asupra credinței lor, "răspund cam așa: Nu cerceta, ci crede ; credința este cea care te va mântui!" Aflăm astfel, prin Origen, care ne transmite acest text al lui Celsus ( Contra lui Celsus , I, IX și I, XII în Scrieri alese , partea a IV-a, PSB, 9, București, 1984, p. 36; vezi și p. 38), originea adagiului "Crede și nu cerceta", de care s-a făcut abuz și care a servit la prezentarea Creștinismului ca fiind opus rațiunii și cercetării raționale a lumii și a existenței.
Din textul lui Celsus rezultă însă clar că "cercetarea" la care se face referire nu este cercetarea naturii, cercetarea științifică, ci cercetarea tainelor credinței creștine. Cu această din urmă aplicare, Origen nu contestă că acest "crede și nu cerceta" ar putea exprima punctul de vedere creștin. Dar chiar acestei aplicări el îi aduce un corectiv important: adagiul nu interzice cercetarea bazelor credinței, ci este o chemare la credință chiar și a celor care nu pot să-și neglijeze obligațiile zilnice și să-și dedice tot timpul cercetărilor filozofice ( ibid. , p. 36). "Recunoaștem - zice mai departe Origen - că învățăm pe oameni să creadă chiar și dacă nu au putut fi cu totul convinși rațional, întrucât nu îi este cu putință oricui să lase totul deoparte până ce va fi urmat deplin fundamentarea teoretică a unei învățături" ( ibid. , p. 37). Cei ce întreprind însă o astfel de cercetare vor găsi argumente raționale în sprijinul credinței creștine ( ibid. , p. 38).
Pe de altă parte, arată Origen, îndemnul de a crede înainte de a poseda o înțelegere teoretică a credinței nu înseamnă nicidecum promovarea ignoranței. Căci toate realizările omenește se întemeiază pe o credință. Dacă pleacă pe mare, dacă se căsătoresc sau nasc copii, dacă seamănă etc., oamenii o fac tocmai pe temeiul credinței într-un rezultat fericit al acțiunilor lor. Nici credința aceasta nu poate aduce în sprijinul ei vreo dovadă rațională sigură, căci chiar acțiunile omenești pornite cu cea mai deplincă încredințare se pot solda cu eșecuri. Și totuși, această credință le insuflă oamenilor curaj și de multe ori îi întărește să înfrunte cele mai mari pericole și le salvează viața din mari primejdii. Cu cât mai întemeiată și plină de putere de viață este însă credința în Dumjnezeu și în cuvântul Său! ( ibid. , p. 38).
Nu insistăm aici asupra greșitei aplicări a adagiului citat, pe temeiul căruia s-a atribuit pe nedrepte Creștinismului o poziție de negare a cercetării științifice. E destul să amintim că, după Sfânta Scriptură, Dumnezeu i-a dat omului misiunea de a stăpâni pământul și de a da nume tuturor celor create (Fac. 1, 28; 2, 20) și că ține de însăși menirea omului pe pământ de a căuta, prin permanentă osteneală, să dea rost tuturor celor "câte sunt sub soare" (Eclesiast 8, 16-17). Cartea Pildelor (și în general literatura sapiențială ebraică) laudă în cuvinte neîntrecute înțelepciunea și iscusința în muncă și condamnă cu asprime lenea (Pilde 2, 1 și urm.; 6, 1 și urm.; 8, 1 și urm. etc.). Astfel încât, pe temeiul Revelației, nu putem decât să fim întru totul de acord cu ceea ce spunea, de pildă, Aristotel, după care "trebuie să ne întrebăm mereu ce poate fi ființa".
Ne vom opri, pe scurt, asupra importanței ideii pe care o apără Origen împotriva nedreptei acuze a lui Celsus: aceea că primirea credinței nu anulează, ci presupune și întemeiază înțelegerea pe cale rațională a acestei credințe, pe cât este cu putință de realizat acest lucru.
Că este legitim și necesar efortul stăruitor al omului de a înțelege credința revelată o afirmă în modul cel mai clar încă Vechiul Testament. Deseori se spune despre cei necredincioși că au ochi și nu văd, au urechi și nu aud și că această întunecare a simțurilor e generată de o învârtoșare a inimii (Is. 6, 9-10; 44, 18 ș.a.). Idolatrul, zice Isaia, este "simplu și fără pricepere" și, în loc să se încreadă în Dumnezeu, "se hrănește cu năluci" (Is. 44, 19-20). În sprijinul credinței revelate vine, deci, însăși experiența simțurilor (vedere, auz etc.), din care mintea omului trage anumite concluzii corecte asupra Creatorului (Ps 18, 1; Rom. 1, 19-20). Omul cu mintea sănătoasă și cu inima curată poate discerne apoi intervențiile lui Dumnezeu în istorie (Is. 41, 20; 42, 23-25; 43, 8-10 ș.a.) și poate progresa în înțelegerea voii dumnezeiești prin sârguință. Daniel proorocul este lăudat de Dumnezeu pentru că "și-a sârguit inima ca să înțeleagă" (Dan 10, 12).
Întreaga tradiție iudaică reflectă această sârguință cel puțin teoretică de a înțelege credința. Zelul cercetării Scripturii îi dusese pe învățații iudei din vechime până la a număra literele fiecărei scrieri sfinte (de aceea au și fost denumiți soferim , care înseamnă etimologic "socotitori"); prin astfel de calcule, ei ajunseseră să constate că în centrul însuși al Torei (= cele cinci cărți ale lui Moise) s-ar aflat verbul a căuta , fapt nu lipsit de semnificație. De asemenea, socotind toate poruncile pozitive și interdicțiile din Legea lui Moise, învățații iudei ajunseseră la cifra de 613 porunci. Într-o omilie a lui rabbi Șimlai, pornindu-se de la cele 613 porunci, se arată că David le-a rezumat la 11 (în Ps 14), Isaia la 6 (Is 33, 15), Miheia la 3 (Mih 6, 8), apoi iarăși Isaia la 2 (Is 56,k 1) și Amos la una singură: "Căutați-Mă și veți fi vii" (Am 5, 5). Iarăși acest "a căuta" ca rezumat și esență a religiei lui Israel!
Alt învățat iudeu, rabbi Baruch, nu găsea modalitatea cea mai potrivită de a exprima iubirea dumnezeiască solitară, în nerăbdătoare așteptare a răspunsului din partea omului. Odată însă, îl privea pe nepoțelul său jucându-se de-a v-ați ascunselea cu un alt băiețel. Nepoțelul se ascunde, dar celălalt refuză să-l caute și pleacă. Cu ochii în lacrimi, copilul se plânge bunicului. Atunci, tot cu ochii în lacrimi, rabbi Baruch strigă: "Tot așa zice și Dumnezeu: Eu Mă ascund, dar nimeni nu vine să Mă caute! ".
Această "căutare" a lui Dumnezeu rămâne și în creștinism un mod de a descrie atitudinea credinciosului (Fapte 15, 17; 17, 27; Rom. 3, 11; cf. Mt 6, 33; Lc 12, 31 ș.a.), dobândind însă noi dimensiuni. La "plinirea vremii", "Dumnezeu S-a arătat în trup" (I Tim 3, 16); oamenii au putut vedea "slava Lui" (In 1, 14), L-au putut privi, auzi și pipăi (In 1, 1). Mântuitorul Hristos Și-a arătat dumnezeirea prin minuni nemaivăzute și nemaiauzite. De aceea, pe drept cuvânt le aplică celor care Îi refuză mesajul textele profestice despre învârtoșarea inimii, care întunecă ochii și astupă urechile (Mt 13, 15; In 12, 40). Iar cea mai mare minune, Învierea, este atestată prin "multele semne doveditoare" ale arătărilor Celui Înviat (F Ap 1, 3). Putem spune, deci, că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, ca supremă manifestare a lui Dumnezeu, este și suprema raportare a adevărului Dumnezeiesc la rațiunea omenească, suprema sa deschidere spre verificare din partea minții umane.
Sfinții Apostoli "au văzut și au crezut" (In 20, 29). Dar nu numai credința lor s-a putut sprijini pe o verificare raționale. Căci noi, cei de după Apostoli, credem pe temeiul mărturiei lor și înțelegerea noastră nu este mai puțin solicitată în verificarea și asimilarea acestei mărturii, în formularea și actualizarea ei.
Astfel, Revelația, nici în stadiul ei ultim și suprem, nu anulează efortul omului de a înțelege. "Dumnezeu nu e un tată care scrie temele școlare ale copiilor săi" (Hans Urs von Balthasar). Ca oarecând Daniel, credinciosul creștin e mereu în situația de a-și sârgui inima să înțeleagă. Iată adevărul care stă la baza teologiei, a întregii cugetări creștine!
Pe de altă parte însă, credința implică depășirea a tot ceea ce poate cuprinde înțelegerea omenească. De aceea, trezirea credinței în inimă necesită impulsul supranatural al harului. Ajutați de lumina harului, pătrundem în lumea supranaturală și dumnezeiască. Dar chiar sub acest aspect, credința nu înseamnă anularea rațiunii, ci, dimpotrivă, eliberarea ei de negura păcatului și statornicirea ei într-o adevărată atitudine intelectuală, ridicarea ei treptată la o nouă evidență, mai presus de adevărurile raționale referitoare la Dumnezeu. Prin credință, înțelegerea omenească se depășește pe sine, devine "înțelegere neînțeleasă", cum se exprimă Acatistul. Căci, în raport cu rațiunea, credința "nu e nebunie, ci cunoștință ce întrece tot raționamentul" (Sfântul Grigorie Palama, "Despre Sfânta Lumină", 40-42, în Filocalia , vol. VII, București, p. 316-318).

Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc

Cuprins

În loc de prefață. Credință și înțelegere
Dumnezeu, unul în ființă și întreit în persoane
Sfinții îngeri și demonii
Omul - chip și asemănare a lui Dumnezeu, deși poartă ranele păcatelor
Mântuirea în Hristos (prin întreita Sa slujire ca profet, arhiereu și împărat)
Însușirea Mântuirii prin Duhul Sfânt în Biserică
Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică
Biserica, păstrătoarea descoperirii dumnezeiești și organul de mântuire și sfințire a credincioșilor
Preoția sacramentală
Condițiile însușirii mântuirii
Propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în Biserică și nașterea credinței
Sfintele Taine, mijloace de mântuire și sfințire a credincioșilor
Nașterea și creșterea în viața cea nouă în Hristos
Nașterea de sus - har și poruncă
Preoția generală și slujirea credinciosului în lume
Cuvântarea eshatlogică a Mântuitorului (Mt 24-25 și loc. par.)
Eshatologia paulină

Acest produs a fost adaugat la data de Luni 28 Iulie, 2014.

Stocul a fost epuizat.
Puteti achizitiona acest produs la o data viitoare
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b> Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale </b> <br> Pr. Prof. Vasile Mihoc
Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale
Pr. Prof. Vasile Mihoc
<b> Pr. Constantin Necula <br> Cine este Iisus Hristos?
Pr. Constantin Necula
Cine este Iisus Hristos?
<b>Icoana Sfintei Treimi a cuviosului Andrei Rubliov sau «Celalalt Paraclet» </b> <br>Gabriel Bunge
Icoana Sfintei Treimi a cuviosului Andrei Rubliov sau «Celalalt Paraclet»
Gabriel Bunge
<b> Crestinism de vacanta </b> <br> Pr. Constantin Necula
Crestinism de vacanta
Pr. Constantin Necula
<b> Alte 77 intamplari nostime din viata Parintilor </b>
Alte 77 intamplari nostime din viata Parintilor
<b> Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi. Reflectii despre temeiurile crestine </b> <br> Ieromonah Calinic (Berger)
Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi. Reflectii despre temeiurile crestine
Ieromonah Calinic (Berger)
Anunțuri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Credinta si intelegere. Invatatura ortodoxa in perspectiva biblica
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
Păreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o părere despre carte!

Copyright © 2018 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


emistic