|
Cuvânt înainte
Citind ºi recitind cartea zãmislitã de Pr. Bogdan Taifas, biblioteca dumneavoastrã, iubiþi cititori, se va îmbogãþi cu o carte trezitoare, o operã misticã, psihologicã ºi filosoficã, o bijuterie de înþelepciune creºtinã ºlefuitã de un creator cutezãtor. Conceptul princeps care strãbate ca un fir de gând întreaga lucrare este conºtienþa christicã. Cutezanþa creatoare, invenþia inovatoare, interogaþia rãscolitoare sunt atitudinile creative ale autorului. Este impresionantã cultura sa psihologicã ºi filosoficã, dincolo de virtuþile teologice.
Ne referim la o carte în care ideile aleargã din adâncime la suprafaþã ºi reversibil. Este o carte care rezoneazã cu Maestrul Interior al fiecãruia, potrivitã cu aceste vremuri ale transformãrii, o lucrare creºtinã în care cititorul va gãsi pagini care i se adreseazã lui ºi numai lui. Mie îmi pare a fi o carte care face inima sã vibreze la fiecare paginã ºi care nu va pãrãsi curând noptiera, o carte care poate deveni un reper ºi o cãlãuzã.
Cu talent literar-artistic, autorul ne convinge, dupã ample ºi subtile argumentãri, cã lumina conºtienþei christice este calea primordialã a vieþii creºtine, este cãlãuzã sigurã spre cunoaºterea Sinelui. Sinele este Împãrãþia cerurilor.
Psihologia transpersonalã defineºte conºtienþa ca trezire a Sinelui. Lecturând aceastã carte am trãit o „coincidenþã semnificantã”. ÃŽn prezent, eu redactez un tratat intitulat Conscientica synergetica, în care un capitol amplu (peste 70 de pg.) este consacrat conºtienþei christice. Am scris cã Iisus Hristos este Conºtienþa care sparge în douã istoria: înainte de era noastrã ºi dupã era noastrã. Iisus Hristos despicã în douã istoria conºtienþei: conºtienþa prehristicã ºi conºtienþa hristicã. ÃŽn conºtienþa hristicã se întâlnesc cosmosul ºi istoria pãmânteanã. E. Schure se referã la Cosmicul Hristos ºi Istoricul Iisus.
Conºtienþa Christicã este, înainte de orice, trezitoare. Este nedrept ca doar lui Buddha sã-i atribuim calitatea de Trezitor ºi lui Iisus Hristos doar pe aceea de Mântuitor (salvator). Iisus Hristor este Trezitorul care mântuieºte! Conºtienþa Christicã este ºi trezitoare ºi mântuitoare.
Autorul are uneori intuiþii prosinergetice. Psihologia sinergeticã se referã la psihosinergie ca la o conlucrare a tuturor proceselor psihice: „împreunã ºi deodatã, unele prin altele nu unele dupã altele” (I. Mânzat). Astfel întregul este mai mult decât suma pãrþilor. Or conºtienþa Christicã este eminamemte sinergizatoare: ea pune la lucru „împreunã ºi deodatã” conºtientul ºi inconºtientul, supraconºtientul ºi transconºtientul. Iar sinergizorul suprem este Sinele, care este centrare (la psihologii umaniºti A. Maslow, C. R. Rogers ºi C.G. Jung) ºi ex-centrare (extinderea centrului, la transpersonaliºtii S. Grof ºi K. Wilber). Astfel, Sinele cuprinde în el „divinul lãuntric sau ÃŽmpãrãþia cerurilor”.
Autorul analizeazã cu adâncime ipostasurile conºtienþei: drum pentru toatã viaþa, cãutare spre înãuntru, puterea de a-L cãuta pe Dumnezeu în sufletul nostru ºi a ajunge la Sine. Sfântul Augustin medita asupra „ÃŽnvãþãtorului lãuntric”. Suntem de acord cu ideea autorului cã „Sinele este un chip al lui Dumnezeu în om”.
Este interesantã interpretarea spovedaniei dostoievskiene. Se pare cã ideea psihanalizei a fost inspiratã de spovedanie. Arãtam, într-o carte dedicatã lui Doostoievski, cã spovedania este o psihanalizã sacralizatã, iar psihanaliza o spovedanie profanã.
Apreciem efortul autorului de a analiza psihologic pãcatul ºi iertarea. Pãcatul, din perspectiva psihologiei, este privarea sufletului de conºtienþa de Sine. Într-adevãr, iertarea asigurã pacea conºtienþei. Am stãruit, în mai multe studii, asupra sinergiei dintre minte ºi inimã, ca o trãsãturã definitorie a conºtienþei christice (de exemplu, rugãciunea inimii ºi rugãciunea duhovniceascã).
Cu fiecare rãsuflare, în Iisus Hristos respirã Dumnezeu. Chintesenþa conºtienþei Sale este conþinutã în aceste cuvinte: „Eu ºi cu Tatãl una suntem!” Aceasta este sinergia dumnezeiascã.
Cartea lui Bogdan Taifas este o pledoarie pentru tinereþea spiritului. Conºtienþa Christicã este lucrare pentru întinerire. Credinþa intrinsecã este secretul tinereþii eterne. Conºtienþa Christicã este tinereþe veºnicã. „Tinerereþea este un soare care-ºi prelungeºte rãsãritul” (V. Hugo). Hristos este conºtienþa care lumineazã înveºnicit, care rãsare de-a pururi fãrã sã apunã vreodatã, este Rãsãritul în vecii vecilor.
Prof. Dr. Ion Mânzat
Metafora, ca exercițiu în Duhul Bisericii și al lui Hristos
Rar se întâmplã sã-ți fie fricã sã scrii o prefațã, ca sã nu strici cartea cãreia ai vrea sã-i dai un plus de bucurie cu rândurile tale. E frica mea de acum. Un preot ascuns în faldurile unui zâmbet nesfârșit, jenat parcã de faptul cã are harisma excepționalã a scrisului fãrã încrâncenãri, firav ca un pui de mãr în livadã, toamna, rodește încã o carte. Un vraf de metafore cu iz de realism și plânse la coțul ochiului rugãtor. Cu un nume fãcut sã tâlcuiascã lumi (pe Pãrintele Bogdan actele de stare civilã îl strigã Taifas), tânãrul Avvã scrie ca o rugãciune. Distins și smerit, filigramat și tãios deopotrivã, într-o dozã de luminã pe care nu o înveți la clasã și nici la alte școli, oricât ar fi de înalte.
Un Hristos normal, fãrã aure falsificate de rigorisme ieftine ori înflorituri dulcege îți umple retina gândului de bucurie. Se ascunde în text o sfialã liturgicã fațã de Scripturã, un realism catehumenal fațã de învãțãtura sãnãtoasã, limpede, zâmbitoare. Un soi rar de nuntire a cuvântului omenesc cu Cel dumnezeiesc. Profunzimi și suprafețe...
Pentru un preot timpul de scris e firav tare. ÃŽntre chemarea lui Dumnezeu și chemãrile ‒ cu timp ori fãrã, cu rost și când par fãrã rost ‒ oamenilor, îngrijat de nevoile familiei, cuminecãtor în agonii și strajã de nãdejde la vremuri grele, preotul are un timp al însingurãrii continue. Din el a frânt și Pãrintele Bogdan, un fel de miridã de veghe, cartea aceasta. Nu o putem cinsti doar citind-o, ci și bucurându-ne cã ne poate schimba viața, optica de viațã duhovniceascã. O intimitate cu Hristos sporitã prin iubire, o prietenie cu preoția fireascã, veți zice, rarã, vã voi spune, care-l ține lucid, luminos. Atent la cei ai casei, preoteasã și pruncii de pânã acum, Pãrintele pare cã tãifãsuiește împreunã cu ei. Simplu, liniștit, pãrintește, iubitor. E important sã ne bucurãm de cartea aceasta ca de un semn de normalitate.
Când un preot scrie, nu uitã de rugãciune. De aceea, când citim scriitura lui n-avem a uita sã ne rugãm pentru el. Sã se ținã smerit, și în profunzimi și în suprafețe, apropiat de Izvorul cuvintelor convertitoare care nu poate fi decât Unul, Hristos-Domnul. Bucurie dar, cititorule, prietenie dar, scriitorule!
Pr. Conf. Dr. Constantin Necula
|
