Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
Editura Alias
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
PR. CONSTANTIN NECULA
PATERICE
EDITURA AGNOS
EDITURA OASTEA DOMNULUI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Poet de contrabanda </b> <br> Cezar Haiura
Poet de contrabanda
Cezar Haiura

13,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
In asteptarea zorilor de luna. Versuri
Constantin V. Necula
20,00RON

Spovedania unui poet ca propedeutic├ú pentru „ziua cea ne├«nserat├ú”
Spirit care cunoa┬║te proba de┬║ertului ┬║i a unor scenarii paideice petrecute aici ┬║i aiurea, cu patosul ├«ncerc├úrilor ├«n tot at├«tea experien├że pastorale, slujitor al M├«ntuitorului nu doar ├«n lumea mundan├ú ┬║i ├«mp├úr├żindu-se – f├úr├ú a-┬║i efasa ori ├«mpu├żina identitatea de sine – cu egal├ú iubire de semeni ├«ntre biseric├ú, ┬║coal├ú ┬║i strad├ú, Constantin Valer Necula este, ├«n egal├ú m├úsur├ú, preot, dasc├úl ┬║i poet. Nu ┬║tiu dac├ú este la mijloc o succesiune de roluri ┬║i nici dac├ú, ├«n cazul ├«n care ar fi, ordinea nu poate fi exact invers├ú, sau dac├ú nu cumva, pentru a face de prisos conven├żiile mai degrab├ú didactice, altul este adev├úrul: fiecare parte are for├ża ├«ntregului deodat├ú cu celelalte, multiplu este cel ce instituie ┬║i d├ú puterea a ceea ce numim unu.
Ascult├«ndu-l ┬║i comunic├«nd cu el fa├ż├ú-├«n-fa├ż├ú, persoana acestui om de carte se metamorfozeaz├ú – prin discursul s├úu ne-obi┬║nuit, s├úrit parc├ú ├«n afar├ú din canonul preo├żesc – ├«ntr-un personaj poate la fel de neobi┬║nuit prin for├ża de seduc├żie a cuv├«ntului viu. C├úci Constantin Necula, alias Costi – pentru cei iremediabil ispiti├żi de rostirea ┬║i atitudinea sa –, este un peregrin ├«n lumea celor alese ┬║i culese, adic├ú: ├«n lumea noastr├ú de aici ┬║i acum, de departe, dar ┬║i de prea-aproape de noi, un spirit care ne aminte┬║te cumva fie de misia P├úrintelui St├úniloae, a c├úrui umbr├ú st├úruie ne├«ncetat (┬║i) la Sibiu, fie de ipostazele peripatetico-maieutice ale unui Socrate, cel care st├útea de vorb├ú cu tinerii ┬║i care a mo┬║it at├«tea spirite prin pie├żele sau locurile destinate reflec├żiei filosofice ale Eladei.
C. Valer Necula este ├«n fapt un preot misionar ┬║i un duhovnic angajat cu trupul ┬║i sufletul ├«n frumoasa oper├ú de ├«ndumnezeire a omului, cu deosebire a omului t├«n├úr, dar ┬║i a multor f├úpturi umane ce au nevoie de empatia ┬║i d├úruirea filantropic├ú a Celuilalt, atitudini izvor├«te dintr-un crez ce poate fi condensat printr-un vers din Heautontimorumenos, comedia lui Teren├żiu: „Om sunt, nimic din ce-i omenesc nu mi-e str├úin” („Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
├Än rolurile complementare pe care, prin firea sa, le tr├úie┬║te fie ├«n spa├żiul saturat de sacru al Bisericii, fie ├«n cel al cet├ú├żii ├«n care transcendentul coboar├ú, pentru a invoca un g├«nd blagian, poezia reprezint├ú ├«ns├ú, pentru C. Valer Necula, Grundul propriei fiin├że. Vorbele sale, aproape oriunde ar fi rostite, dar ┬║i comunicarea sa nonverbal├ú au, implicit, o urzeal├ú eminamente poetic├ú, aici av├«ndu-┬║i ob├«r┬║ia, poate, vraja discursului s├úu at├«t de fascinant prin simplitatea profund├ú a lexicului ┬║i a construc├żiilor ├«nc├úrcate de emo├żie ┬║i sapien├żial. Tr├ús├úturi poten├żate, desigur, de forma├żia sa teologic├ú, o structur├ú care, atunci c├«nd fecundeaz├ú straturile de ad├«ncime ale culturii personale, poate genera un fel de discurs ├«ndr├úgostit.
*
Acesta pare s├ú fie chipul pe care ni-l dezv├úluie, la poarta sa de intrare, o nou├ú carte alc├útuit├ú de Constantin Necula, ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú, debutul poetic editorial al autorului. Este un insolit jurnal liric al peregrin├úrilor sale diurn-nocturne vreme de dou├ú decenii (versurile cu care se deschide sunt din toamna care a premers taifunul politic din 1989, iar ultimul an men├żionat sub vreun poem este 2009), construc├żii ├«n care cuvintele ┬║i-au ├«nt├úrit paza gardienilor care (supra)vegheaz├ú sensurile, dar care permit ├«n schimb o liber├ú trecere peste frontierele nuan├żelor sau ale ambiguit├ú├żii productive.
┬¬i se mai adaug├ú ceva odat├ú cu acest volum de versuri, un fel de rest discret, dar vital pentru rostul sau for├ża pragmatic├ú a vorbelor incluzive cu care se confund├ú mai totdeauna poetul C. Valer Necula: comunicarea sa cu oamenii – de la cei de pe deja proverbialul maidan ┬║i p├«n├ú la cei ce se opresc ├«n fa├ża sc├úrii de la intrare ├«n Biseric├ú sau cei ce ajung ├«n tinda sau sub cupola acesteia –, comunicarea cu to├żi ace┬║tia, a┬║adar, este totodat├ú ┬║i o form├ú de cuminecare, ├«n care anafura sunt cuvintele.
*
Dac├ú sintagma „literatur├ú de sertar” are cu adev├úrat consisten├ż├ú, f├úr├ú s├ú fie vreo formul├ú ronflant├ú pe care ne-au livrat-o adesea bovaricii incurabili, atunci ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú r├úsare cu adev├úrat dintr-un puiuc (sinonim din Transilvania ┬║i Banat), poate acela┬║i sert├úra┬║ din care au ie┬║it traducerile ┬║i celelalte c├úr├żi, nu pu├żine la num├úr, pe care le-a scris p├«n├ú azi autorul. Orientat mereu spre Nord, „singurul punct cardinal fix”, cum ar spune Mircea Vulc├únescu, poetul C. Valer Necula ne revel├ú (aproape ├«n sens fotografic), prin opul de acum, stratul germinativ al celor t├úcute, rostite sau scrise de-a lungul ┬║i de-a latul a dou├úzeci de ani (├«naintea ciclului „Catharsis”, sunt vreo ┬║apte ani ├«n care, ni se spune, „n-am mai scris poezii” – e un timp ├«ns├ú al permanentei gesta├żii ┬║i macer├úri). C├úci ┬║i ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú e vorba ├«ntr-un fel de „├«ndumnezeirea maidanului”, a celui ce mai rezist├ú uneori ├«n biologicul din noi. Dup├ú cum tot aici ├«ntrez├úrim sensuri ce vin dinspre „provoc├úrile str├úzii”, un alt nucleu cu care fiin├ża poetului e ├«n contiguitate, poteca pe care ne ducem – unii foarte rar – spre maidan, de data asta cel fizic, cel ce ha┬║ureaz├ú ├«ns├ú, cumva meta-fizic, un c├«mp al vulnerabilit├ú├żii ┬║i, deopotriv├ú, al experien├żelor cruciale ├«n care profanul ┬║i sacrul, cum a ar├útat-o Mircea Eliade, sunt contrariile care coincid.
Ca ┬║i compartimentul vagonului de cale ferat├ú sau coridorul ca loc de trecere – lung ┬║i ├«ngust – care leag├ú (┬║i dezleag├ú) varii ├«nc├úperi, strada constituie un loc geometric aparte, un topos al influen├żelor ┬║i confluen├żelor, un lumini┬║ care conserv├ú autenticul ADN al vie├żii. Al├úturi ┬║i odat├ú cu casa (nu ├«nt├«mpl├útor casele ├«┬║i au locul lor pe str├úzi), strada este una dintre expresiile cele mai fidele ale vie├żii, ale viului, iar ├«n versurile liminare din „jurnal de veston”, exerci├żii poetice de ucenic (vezi ciclul „├Änaintea r├ús├úritului”), apare imaginea predeterminat├ú a str├úzii laolalt├ú cu o alchimie aparte care l-a purtat pe poet c├útre acest loc: „Alergat-am at├«t de mult / ├«nc├«t, plin de praf, / m-am transformat ├«n drum”.
Ca preot ┬║i poet al cet├ú├żii, a┬║adar, Constantin Necula ├«n├żelege strada, cum ├«nsu┬║i ├«i face fenomenologia ├«ntr-un fragment de proz├ú poematic├ú, drept „spa├żiu de ├«nt├«lnire cu realitatea care nu ├«ng├úduie ifose ┬║i jum├út├ú├żi de m├úsur├ú, ├«n care via├ża palpit├ú, desfiin├ż├«nd morga de fals├ú cumin├żenie, ├«n care n├úd├újduim s├ú ne ascundem fariseismele ┬║i jinduirile la mai bine. Iubesc strada ┬║i pentru aceea c├ú provoac├ú la dialog, la aten├żie sporit├ú, pentru c├ú ofer├ú lec├żii vrednice de a fi luate ├«n seam├ú” (vezi Provoc├úrile str├úzii – mic catehism vorbit, Ed. Agnos, 2006).
*
Versurile cu care se deschide cartea lui C. Valer Necula, ca ┬║i multe altele din volum, nu sunt, cum se vor a┬║tepta unii cititori, ale unui poet religios ├«n sensul consacrat al sintagmei, cu toate c├ú ├«n acele retorice bruioane lirice de ├«nceput imaginea M├«ntuitorului este ubicu├ú, definitorie ┬║i definitiv├ú: „Hristos a rupt azi diminea├ż├ú / p├«inea / deasupra sentimentelor noastre” (v. ciclul „Aproape poeme”), cum tot a┬║a ne dezv├úluie asemenea determina├żii „Insomnia” cu care se ├«ncheie volumul (datat├ú: 22 august 2005), unde poetul tr├úie┬║te, voluptuos ┬║i discret, vecin├útatea – prin vegetal – cu sacrul ├«ntrupat ├«n simbolul cel mai pur: „M-am l├úsat ├«ntr-adins ├«ngropat ├«n otav├ú, / s├ú m├ú pasc├ú oile, / s├ú trec, prin lapte, spre botul umed / al Mielului”. ┬¬i asta dup├ú ce, ├«ntr-un alt poem, m├úrturise┬║te ├«nfrigurarea ┬║i triste├żea cu care caut├ú Divinitatea: „Dumnezeule, c├«t de singur ┬║i nestr├úb├útut / de Tine sunt…”.
Este aici urma ├«n al c├úrei c├úu┬║ se petrece fr├úm├«ntarea eului liric, a┬║a cum o confirm├ú un catren din ian.-febr. 2009: „Nu-i prim├úvar├ú aceasta care vine. / Ci steaua cruce-n zori se va ivi / ┬║i ieslea-n morm├«nt se va ascunde. / Hristos, cu mor├żii, printre vii”. De altminteri, Prezen├ża M├«ntuitorului ┬║i a credin├żei pe care a prop├úv├úduit-o, cu tot ceea ce a ├«nsemnat ├«nv├ú├ż├útura Sa ┬║i ├żes├útura ei de semne, este un pretext fecund de medita├żie ori de c├«te ori poetul ├«nt├«lne┬║te ┬║i recunoa┬║te aceste st├úri ┬║i simboluri ├«n via├ża cea de toate zilele: „Marea aceasta este cea / pe care a c├úlcat Hristos. / Uite, vezi, valul acela / mai poart├ú pietrifica├żi pa┬║ii Lui / ┬¬i-n aer mai r├úzbate / briza de team├ú a ucenicilor S├úi…”; „V├úd icoanele ascunse ├«nd├úr├útul / caselor ce-alc├útuie o strad├ú”; cum tot pretexte ale reflec├żiei – pe l├«ng├ú toamna care-i provoac├ú autorului o stare aparte, cu stropii ei de ploaie ┬║i frunzele care cad – sunt st├úrile care vin dinspre livresc, ├«nmul├żite odat├ú cu lecturile teologice ale form├úrii academice (c├«nd c├úut├úrile ┬║i angoasele se amplific├ú), apoi multe din cele ce s├«nt fragile ├«n concretul de multe ori barbar al vie├żii de zi cu zi ┬║i noapte cu noapte, nefiind ocolite evenimentele istorice, structuri care, contrar unor opinii estetice, n-ar fi n├úsc├útoare de poezie (ne amintim, cu pl├úcere, cum l-a convertit estetic Goga, cu poezia lui evenimen├żial├ú, pe olimpianul Maiorescu).
*
├Äntr-un atare context, ar fi firesc s├ú desprindem ┬║i alte constante ale acestei poezii, a c├úrei facere ┬║i ascundere de ochii lumii dureaz├ú de peste 20 de ani, chiar dac├ú nu pare at├«t de important├ú tradi├żia de la care se revendic├ú poetul ┬║i nici dac├ú versurile ┬║i poemele sale sunt, prin scriitura lor, congruente cu canonul poetic al zilei. Pentru lirismul lui C. Valer Necula, proba unei critice h├«rtii de turnesol care s├ú-i identifice marca nu este ├«ns├ú at├«t de grabnic├ú ┬║i relevant├ú, c├úci op├żiunile sale – axiologic vorbind – nu recunosc dec├«t dou├ú tipuri de poezie: autentic├ú ┬║i fals├ú, id est: kitsch. Probabil la acest mecanism se referea Blaga atunci c├«nd preciza c├ú poezia adev├úrat├ú este aceea care rezist├ú la o lectur├ú f├úcut├ú dis-de-diminea├ż├ú, pe la ora ┬║ase. Iar versurile pe care le coment├úm acum trec, mai toate, prin aceast├ú poart├ú str├«mt├ú a judec├ú├żii de gust ┬║i valoare.
De altfel, pentru c├ú am amintit pe cel ce a scris Luntrea lui Caron, trebuie spus c├ú atitudinea poetului C. Valer Necula este, de multe ori, blagian├ú ├«n registrul unei singur├út├ú├żi romantice, consolatoare ┬║i productive, dup├ú cum, alteori, tot atitudinea sa ├«mprumut├ú accente din pamfletul cioranian (vezi ciclul „Cupol├ú de Cer – boabe de t├úm├«ie ridicate fum” sau „Anizocoria – inegalitatea pupilelor”). E drept c├ú experien├żele (nu doar) estetice tr├úite de autor n-au putut eluda, ├«n arcul de timp a dou├ú decenii, ispita pasti┬║ei ca exerci├żiu de laborator sau influen├że venite dinspre zenitul unor spirite poetice, cum tot a┬║a putem b├únui sau observa, ├«n acela┬║i siaj al travaliului poetic, faliile culturale din care s-a hr├únit harul creatorului sau c├úr├úrile existen├żiale pe care l-au purtat mintea ┬║i pa┬║ii.
De la un cap├út la altul, ├«ns├ú, ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú ├«┬║i ├żese scenariul ├«n orizontul c├úut├úrii ┬║i afl├úrii frumuse├żii, adev├úrului ┬║i – odat├ú cu acestea ┬║i mai presus de ele – a iubirii, un pelerinaj f├úcut sub ├«ndemnul (obsesie a lui Blaise Pascal) desprins din Cuv├«ntul care ├żine Cuvintele: „Nu m-ai c├úuta dac├ú nu m-ai fi g├úsit”. Iar dac├ú versurile sunt (tran)scrise ├«n stil clasic sau cu ve┬║mintele versului alb, ale sonetului, haikuului sau al altei forme poetice fixe pare, ├«n ultim├ú instan├ż├ú, nesemnificativ. Cardinal├ú este substan├ża poetic├ú, for├ża cu care emo├żiile, sentimentele ┬║i atitudinile sunt sublimate ├«n izb├«nzi estetice, discursul poetic al lui C. Valer Necula av├«nd, finalmente, ambi├żia, ca s├ú nu spunem orgoliul, de a turna lichidul reflec├żiei lirice ├«n potirul formei gnomice. C├úci, dup├ú ce uzeaz├ú de ea aleatoriu, amintind uneori de aceea┬║i marc├ú stilistic├ú cioranian├ú, aceast├ú din urm├ú structur├ú, cea a aforismului sau fragmentului suficient sie┬║i, ajunge s├ú fie cronotopul sau matri├ża ultimelor cicluri de poeme: „├Äncerc├ún├úri – nop├żile”, „Anizocoria (inegalitatea pupilelor)”.
Frumuse├żea ┬║i adev├úrul nu sunt, pentru C. Valer Necula, ├«ntr-o „dezbinare fericit├ú”, a┬║a cum spunea Heidegger ├«ntr-un comentariu asupra lecturilor platoniene ale lui Nietzsche, iar iubirea – care, prin cre┬║tinism, a devenit mai puternic├ú ┬║i a c├úp├útat suprema├żie ├«n fa├ża frumosului – are ├«n versurile sale dou├ú valen├że complementare, cu energii reciproce de maxim├ú poten├żare. Mai ├«nt├«i vom ├«nt├«lni frumosul viului de care este atras, fascinat ┬║i tulburat poetul ┬║i care, ca ┬║i la Platon, e afin ┬║i se contope┬║te cu iubirea (ca ├«n Phaidros sau alte dialoguri). Este treapta frumuse├żii corpului, despre care imaginarul poetului m├úrturise┬║te, ├«n episoade confesive ce exprim├ú totdeauna exulta├żii erotice, ┬║i nu care ├żin de sexualitate: „Mi-e at├«t de dor de tine, / C├ú-mi vine uneori / s├ú-mi s├úrut m├«inile / care te-au m├«ng├«iat, / iar alteori buzele / care te-au s├úrutat” („Aproape poeme”); „Iubito, / M-a┬║ fi vrut asear├ú nisip / fierbinte / sub picioarele tale” („Aproape poezii”); pentru ca acela┬║i frumos s├ú ating├ú altitudinea ideii: „M├«inile tale, / ca aripi de abur / peste pleoapele mele. / R├úscolindu-le nesomnul, / Nesomnul ce-a fost lacrima, / Abur de arip├ú peste inima ta…”; „Ca o despletire de pl├«ngeri, / Ochii t├úi mi-arunc├ú jar ├«n / c├ú├żuia rug├úciunii…” („├Äncerc├ún├úri”).
Odat├ú cu o atare form├ú de iubire ┬║i prin ea, poezia lui C. Valer Necula exprim├ú totodat├ú, ├«n toat├ú splendoarea ei omene┬║ti, prea omene┬║ti, iubirea cre┬║tineasc├ú, acea Agape prin care r├úzbate luminoas├ú ┬║i senin├ú iubirea lui Hristos pentru oameni. ├Äntr-o asemenea stare de frumuse├że, ├«mi place, ├«ns├ú, s├ú v├úd ┬║i s├ú simt ├«n C. Valer Necula ┬║i un poet de Duminic├ú, unul care scrie st├úp├«nit de o convingere comunitar├ú similar├ú cu a celui ce a meditat la Dimensiunea rom├óneasc├ú a existen├żei: „Dincolo de Dumnezeu, totul e r├úmas provizoriu ├«n neamul acesta”. De aici, cred, atitudinea existen├żial├ú (┬║i) a preotului-dasc├úl Necula de a ├«ncerca s├ú ridice rangul ontic al unui spa├żiu ├«n care, discret ┬║i umil, vie├żuie┬║te omul s(e)cund, marginal ┬║i marginalizat, acel „om de barac├ú”, spre a folosi expresia lui Romeo Petra┬║ciuc, poetul cu care a dialogat nonconformist despre a┬║a-numita ├«ndumnezeire a maidanului.
Un poet de Ziua a 7-a ┬║i pentru c├ú versurile autorului – poetul-preot sau preotul-poet, e acela┬║i lucru – pot fi duhovnicul cel mai persuasiv pentru recuperarea sensului religios ├«ndeosebi al zilei de Duminic├ú, o zi despre care C. Necula scrie de o vreme ├«n Sibiu 100% (publica├żie gratuit├ú cu, se pare, cel mai mare tiraj din Rom├«nia), sub o rubric├ú frumos intitulat├ú „Cuv├«ntul ortodox de Duminic├ú”.
Organizat├ú deloc ├«nt├«mpl├útor pe ┬║ase cicluri, aceast├ú godotian├ú a┬║teptare a zorilor de lun├ú – prin elogiul pe care-l aduce re-cunoa┬║terii ┬║i reg├úsirii noastre ├«n rela├żia cu Dumnezeu, cu ziua de Duminic├ú, cu sacrul ├«ncuibat ├«n profanul cel de toate zilele – este, ├«n cele din urm├ú, spovedania sincer├ú (sintagm├ú atins├ú cumva de pleonasm, dac├ú n-am fi ├«n regatul poeziei) a unui spirit poetic ├«n ├«ncercarea de-a trece, f├úr├ú prihan├ú, hotarul celei de-a opta zi, „ziua cea ne├«nserat├ú”, ajutat de un crez at├«t de simplu ┬║i pur formulat, ├«ntre al├żii, de Al. Philippide: „M-at├«rn de tine, Poezie, / ca un copil de poala mumii, ┬ş/ S├ú trec cu tine puntea humii, / Spre insula de ve┬║nicie”.

Ion DUR

Acest produs a fost adaugat la data de Mar■i 18 August, 2015.

Stocul a fost epuizat.
Puteti achizitiona acest produs la o data viitoare
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b> Zambetul sfintilor: file de pateric urban-rural contemporan </b> <br> Pr. Romeo Ene
Zambetul sfintilor: file de pateric urban-rural contemporan
Pr. Romeo Ene
<b> Pastoratia Bisericii in vreme de criza </b> <br> Preot Constantin Necula
Pastoratia Bisericii in vreme de criza
Preot Constantin Necula
<b>Gânduri ºi miride</b> </br>Pr. Constantin Necula
Gânduri ºi miride
Pr. Constantin Necula
<b>Iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele</b> <br>Pr. Constantin Necula
Iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele
Pr. Constantin Necula
<b>Indumnezeirea maidanului</b> <br>Pr. Constantin Necula
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula
<b> Pe cine incomodeaza ora de religie? Intre datul legii si darul lui Dumnezeu </b> <br> Preot Constantin Necula
Pe cine incomodeaza ora de religie? Intre datul legii si darul lui Dumnezeu
Preot Constantin Necula
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la In asteptarea zorilor de luna. Versuri
Constantin V. Necula
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2022 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


natura