Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA AREOPAG
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MAICA ECATERINA FERMO
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Bucuria insingurarii </b> <br> Pr. Constantin Necula
Bucuria insingurarii
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
In asteptarea zorilor de luna. Versuri
Constantin V. Necula
20,00RON

Spovedania unui poet ca propedeutic├ú pentru „ziua cea ne├«nserat├ú”
Spirit care cunoa┬║te proba de┬║ertului ┬║i a unor scenarii paideice petrecute aici ┬║i aiurea, cu patosul ├«ncerc├úrilor ├«n tot at├«tea experien├że pastorale, slujitor al M├«ntuitorului nu doar ├«n lumea mundan├ú ┬║i ├«mp├úr├żindu-se – f├úr├ú a-┬║i efasa ori ├«mpu├żina identitatea de sine – cu egal├ú iubire de semeni ├«ntre biseric├ú, ┬║coal├ú ┬║i strad├ú, Constantin Valer Necula este, ├«n egal├ú m├úsur├ú, preot, dasc├úl ┬║i poet. Nu ┬║tiu dac├ú este la mijloc o succesiune de roluri ┬║i nici dac├ú, ├«n cazul ├«n care ar fi, ordinea nu poate fi exact invers├ú, sau dac├ú nu cumva, pentru a face de prisos conven├żiile mai degrab├ú didactice, altul este adev├úrul: fiecare parte are for├ża ├«ntregului deodat├ú cu celelalte, multiplu este cel ce instituie ┬║i d├ú puterea a ceea ce numim unu.
Ascult├«ndu-l ┬║i comunic├«nd cu el fa├ż├ú-├«n-fa├ż├ú, persoana acestui om de carte se metamorfozeaz├ú – prin discursul s├úu ne-obi┬║nuit, s├úrit parc├ú ├«n afar├ú din canonul preo├żesc – ├«ntr-un personaj poate la fel de neobi┬║nuit prin for├ża de seduc├żie a cuv├«ntului viu. C├úci Constantin Necula, alias Costi – pentru cei iremediabil ispiti├żi de rostirea ┬║i atitudinea sa –, este un peregrin ├«n lumea celor alese ┬║i culese, adic├ú: ├«n lumea noastr├ú de aici ┬║i acum, de departe, dar ┬║i de prea-aproape de noi, un spirit care ne aminte┬║te cumva fie de misia P├úrintelui St├úniloae, a c├úrui umbr├ú st├úruie ne├«ncetat (┬║i) la Sibiu, fie de ipostazele peripatetico-maieutice ale unui Socrate, cel care st├útea de vorb├ú cu tinerii ┬║i care a mo┬║it at├«tea spirite prin pie├żele sau locurile destinate reflec├żiei filosofice ale Eladei.
C. Valer Necula este ├«n fapt un preot misionar ┬║i un duhovnic angajat cu trupul ┬║i sufletul ├«n frumoasa oper├ú de ├«ndumnezeire a omului, cu deosebire a omului t├«n├úr, dar ┬║i a multor f├úpturi umane ce au nevoie de empatia ┬║i d├úruirea filantropic├ú a Celuilalt, atitudini izvor├«te dintr-un crez ce poate fi condensat printr-un vers din Heautontimorumenos, comedia lui Teren├żiu: „Om sunt, nimic din ce-i omenesc nu mi-e str├úin” („Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
├Än rolurile complementare pe care, prin firea sa, le tr├úie┬║te fie ├«n spa├żiul saturat de sacru al Bisericii, fie ├«n cel al cet├ú├żii ├«n care transcendentul coboar├ú, pentru a invoca un g├«nd blagian, poezia reprezint├ú ├«ns├ú, pentru C. Valer Necula, Grundul propriei fiin├że. Vorbele sale, aproape oriunde ar fi rostite, dar ┬║i comunicarea sa nonverbal├ú au, implicit, o urzeal├ú eminamente poetic├ú, aici av├«ndu-┬║i ob├«r┬║ia, poate, vraja discursului s├úu at├«t de fascinant prin simplitatea profund├ú a lexicului ┬║i a construc├żiilor ├«nc├úrcate de emo├żie ┬║i sapien├żial. Tr├ús├úturi poten├żate, desigur, de forma├żia sa teologic├ú, o structur├ú care, atunci c├«nd fecundeaz├ú straturile de ad├«ncime ale culturii personale, poate genera un fel de discurs ├«ndr├úgostit.
*
Acesta pare s├ú fie chipul pe care ni-l dezv├úluie, la poarta sa de intrare, o nou├ú carte alc├útuit├ú de Constantin Necula, ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú, debutul poetic editorial al autorului. Este un insolit jurnal liric al peregrin├úrilor sale diurn-nocturne vreme de dou├ú decenii (versurile cu care se deschide sunt din toamna care a premers taifunul politic din 1989, iar ultimul an men├żionat sub vreun poem este 2009), construc├żii ├«n care cuvintele ┬║i-au ├«nt├úrit paza gardienilor care (supra)vegheaz├ú sensurile, dar care permit ├«n schimb o liber├ú trecere peste frontierele nuan├żelor sau ale ambiguit├ú├żii productive.
┬¬i se mai adaug├ú ceva odat├ú cu acest volum de versuri, un fel de rest discret, dar vital pentru rostul sau for├ża pragmatic├ú a vorbelor incluzive cu care se confund├ú mai totdeauna poetul C. Valer Necula: comunicarea sa cu oamenii – de la cei de pe deja proverbialul maidan ┬║i p├«n├ú la cei ce se opresc ├«n fa├ża sc├úrii de la intrare ├«n Biseric├ú sau cei ce ajung ├«n tinda sau sub cupola acesteia –, comunicarea cu to├żi ace┬║tia, a┬║adar, este totodat├ú ┬║i o form├ú de cuminecare, ├«n care anafura sunt cuvintele.
*
Dac├ú sintagma „literatur├ú de sertar” are cu adev├úrat consisten├ż├ú, f├úr├ú s├ú fie vreo formul├ú ronflant├ú pe care ne-au livrat-o adesea bovaricii incurabili, atunci ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú r├úsare cu adev├úrat dintr-un puiuc (sinonim din Transilvania ┬║i Banat), poate acela┬║i sert├úra┬║ din care au ie┬║it traducerile ┬║i celelalte c├úr├żi, nu pu├żine la num├úr, pe care le-a scris p├«n├ú azi autorul. Orientat mereu spre Nord, „singurul punct cardinal fix”, cum ar spune Mircea Vulc├únescu, poetul C. Valer Necula ne revel├ú (aproape ├«n sens fotografic), prin opul de acum, stratul germinativ al celor t├úcute, rostite sau scrise de-a lungul ┬║i de-a latul a dou├úzeci de ani (├«naintea ciclului „Catharsis”, sunt vreo ┬║apte ani ├«n care, ni se spune, „n-am mai scris poezii” – e un timp ├«ns├ú al permanentei gesta├żii ┬║i macer├úri). C├úci ┬║i ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú e vorba ├«ntr-un fel de „├«ndumnezeirea maidanului”, a celui ce mai rezist├ú uneori ├«n biologicul din noi. Dup├ú cum tot aici ├«ntrez├úrim sensuri ce vin dinspre „provoc├úrile str├úzii”, un alt nucleu cu care fiin├ża poetului e ├«n contiguitate, poteca pe care ne ducem – unii foarte rar – spre maidan, de data asta cel fizic, cel ce ha┬║ureaz├ú ├«ns├ú, cumva meta-fizic, un c├«mp al vulnerabilit├ú├żii ┬║i, deopotriv├ú, al experien├żelor cruciale ├«n care profanul ┬║i sacrul, cum a ar├útat-o Mircea Eliade, sunt contrariile care coincid.
Ca ┬║i compartimentul vagonului de cale ferat├ú sau coridorul ca loc de trecere – lung ┬║i ├«ngust – care leag├ú (┬║i dezleag├ú) varii ├«nc├úperi, strada constituie un loc geometric aparte, un topos al influen├żelor ┬║i confluen├żelor, un lumini┬║ care conserv├ú autenticul ADN al vie├żii. Al├úturi ┬║i odat├ú cu casa (nu ├«nt├«mpl├útor casele ├«┬║i au locul lor pe str├úzi), strada este una dintre expresiile cele mai fidele ale vie├żii, ale viului, iar ├«n versurile liminare din „jurnal de veston”, exerci├żii poetice de ucenic (vezi ciclul „├Änaintea r├ús├úritului”), apare imaginea predeterminat├ú a str├úzii laolalt├ú cu o alchimie aparte care l-a purtat pe poet c├útre acest loc: „Alergat-am at├«t de mult / ├«nc├«t, plin de praf, / m-am transformat ├«n drum”.
Ca preot ┬║i poet al cet├ú├żii, a┬║adar, Constantin Necula ├«n├żelege strada, cum ├«nsu┬║i ├«i face fenomenologia ├«ntr-un fragment de proz├ú poematic├ú, drept „spa├żiu de ├«nt├«lnire cu realitatea care nu ├«ng├úduie ifose ┬║i jum├út├ú├żi de m├úsur├ú, ├«n care via├ża palpit├ú, desfiin├ż├«nd morga de fals├ú cumin├żenie, ├«n care n├úd├újduim s├ú ne ascundem fariseismele ┬║i jinduirile la mai bine. Iubesc strada ┬║i pentru aceea c├ú provoac├ú la dialog, la aten├żie sporit├ú, pentru c├ú ofer├ú lec├żii vrednice de a fi luate ├«n seam├ú” (vezi Provoc├úrile str├úzii – mic catehism vorbit, Ed. Agnos, 2006).
*
Versurile cu care se deschide cartea lui C. Valer Necula, ca ┬║i multe altele din volum, nu sunt, cum se vor a┬║tepta unii cititori, ale unui poet religios ├«n sensul consacrat al sintagmei, cu toate c├ú ├«n acele retorice bruioane lirice de ├«nceput imaginea M├«ntuitorului este ubicu├ú, definitorie ┬║i definitiv├ú: „Hristos a rupt azi diminea├ż├ú / p├«inea / deasupra sentimentelor noastre” (v. ciclul „Aproape poeme”), cum tot a┬║a ne dezv├úluie asemenea determina├żii „Insomnia” cu care se ├«ncheie volumul (datat├ú: 22 august 2005), unde poetul tr├úie┬║te, voluptuos ┬║i discret, vecin├útatea – prin vegetal – cu sacrul ├«ntrupat ├«n simbolul cel mai pur: „M-am l├úsat ├«ntr-adins ├«ngropat ├«n otav├ú, / s├ú m├ú pasc├ú oile, / s├ú trec, prin lapte, spre botul umed / al Mielului”. ┬¬i asta dup├ú ce, ├«ntr-un alt poem, m├úrturise┬║te ├«nfrigurarea ┬║i triste├żea cu care caut├ú Divinitatea: „Dumnezeule, c├«t de singur ┬║i nestr├úb├útut / de Tine sunt…”.
Este aici urma ├«n al c├úrei c├úu┬║ se petrece fr├úm├«ntarea eului liric, a┬║a cum o confirm├ú un catren din ian.-febr. 2009: „Nu-i prim├úvar├ú aceasta care vine. / Ci steaua cruce-n zori se va ivi / ┬║i ieslea-n morm├«nt se va ascunde. / Hristos, cu mor├żii, printre vii”. De altminteri, Prezen├ża M├«ntuitorului ┬║i a credin├żei pe care a prop├úv├úduit-o, cu tot ceea ce a ├«nsemnat ├«nv├ú├ż├útura Sa ┬║i ├żes├útura ei de semne, este un pretext fecund de medita├żie ori de c├«te ori poetul ├«nt├«lne┬║te ┬║i recunoa┬║te aceste st├úri ┬║i simboluri ├«n via├ża cea de toate zilele: „Marea aceasta este cea / pe care a c├úlcat Hristos. / Uite, vezi, valul acela / mai poart├ú pietrifica├żi pa┬║ii Lui / ┬¬i-n aer mai r├úzbate / briza de team├ú a ucenicilor S├úi…”; „V├úd icoanele ascunse ├«nd├úr├útul / caselor ce-alc├útuie o strad├ú”; cum tot pretexte ale reflec├żiei – pe l├«ng├ú toamna care-i provoac├ú autorului o stare aparte, cu stropii ei de ploaie ┬║i frunzele care cad – sunt st├úrile care vin dinspre livresc, ├«nmul├żite odat├ú cu lecturile teologice ale form├úrii academice (c├«nd c├úut├úrile ┬║i angoasele se amplific├ú), apoi multe din cele ce s├«nt fragile ├«n concretul de multe ori barbar al vie├żii de zi cu zi ┬║i noapte cu noapte, nefiind ocolite evenimentele istorice, structuri care, contrar unor opinii estetice, n-ar fi n├úsc├útoare de poezie (ne amintim, cu pl├úcere, cum l-a convertit estetic Goga, cu poezia lui evenimen├żial├ú, pe olimpianul Maiorescu).
*
├Äntr-un atare context, ar fi firesc s├ú desprindem ┬║i alte constante ale acestei poezii, a c├úrei facere ┬║i ascundere de ochii lumii dureaz├ú de peste 20 de ani, chiar dac├ú nu pare at├«t de important├ú tradi├żia de la care se revendic├ú poetul ┬║i nici dac├ú versurile ┬║i poemele sale sunt, prin scriitura lor, congruente cu canonul poetic al zilei. Pentru lirismul lui C. Valer Necula, proba unei critice h├«rtii de turnesol care s├ú-i identifice marca nu este ├«ns├ú at├«t de grabnic├ú ┬║i relevant├ú, c├úci op├żiunile sale – axiologic vorbind – nu recunosc dec├«t dou├ú tipuri de poezie: autentic├ú ┬║i fals├ú, id est: kitsch. Probabil la acest mecanism se referea Blaga atunci c├«nd preciza c├ú poezia adev├úrat├ú este aceea care rezist├ú la o lectur├ú f├úcut├ú dis-de-diminea├ż├ú, pe la ora ┬║ase. Iar versurile pe care le coment├úm acum trec, mai toate, prin aceast├ú poart├ú str├«mt├ú a judec├ú├żii de gust ┬║i valoare.
De altfel, pentru c├ú am amintit pe cel ce a scris Luntrea lui Caron, trebuie spus c├ú atitudinea poetului C. Valer Necula este, de multe ori, blagian├ú ├«n registrul unei singur├út├ú├żi romantice, consolatoare ┬║i productive, dup├ú cum, alteori, tot atitudinea sa ├«mprumut├ú accente din pamfletul cioranian (vezi ciclul „Cupol├ú de Cer – boabe de t├úm├«ie ridicate fum” sau „Anizocoria – inegalitatea pupilelor”). E drept c├ú experien├żele (nu doar) estetice tr├úite de autor n-au putut eluda, ├«n arcul de timp a dou├ú decenii, ispita pasti┬║ei ca exerci├żiu de laborator sau influen├że venite dinspre zenitul unor spirite poetice, cum tot a┬║a putem b├únui sau observa, ├«n acela┬║i siaj al travaliului poetic, faliile culturale din care s-a hr├únit harul creatorului sau c├úr├úrile existen├żiale pe care l-au purtat mintea ┬║i pa┬║ii.
De la un cap├út la altul, ├«ns├ú, ├Än a┬║teptarea zorilor de lun├ú ├«┬║i ├żese scenariul ├«n orizontul c├úut├úrii ┬║i afl├úrii frumuse├żii, adev├úrului ┬║i – odat├ú cu acestea ┬║i mai presus de ele – a iubirii, un pelerinaj f├úcut sub ├«ndemnul (obsesie a lui Blaise Pascal) desprins din Cuv├«ntul care ├żine Cuvintele: „Nu m-ai c├úuta dac├ú nu m-ai fi g├úsit”. Iar dac├ú versurile sunt (tran)scrise ├«n stil clasic sau cu ve┬║mintele versului alb, ale sonetului, haikuului sau al altei forme poetice fixe pare, ├«n ultim├ú instan├ż├ú, nesemnificativ. Cardinal├ú este substan├ża poetic├ú, for├ża cu care emo├żiile, sentimentele ┬║i atitudinile sunt sublimate ├«n izb├«nzi estetice, discursul poetic al lui C. Valer Necula av├«nd, finalmente, ambi├żia, ca s├ú nu spunem orgoliul, de a turna lichidul reflec├żiei lirice ├«n potirul formei gnomice. C├úci, dup├ú ce uzeaz├ú de ea aleatoriu, amintind uneori de aceea┬║i marc├ú stilistic├ú cioranian├ú, aceast├ú din urm├ú structur├ú, cea a aforismului sau fragmentului suficient sie┬║i, ajunge s├ú fie cronotopul sau matri├ża ultimelor cicluri de poeme: „├Äncerc├ún├úri – nop├żile”, „Anizocoria (inegalitatea pupilelor)”.
Frumuse├żea ┬║i adev├úrul nu sunt, pentru C. Valer Necula, ├«ntr-o „dezbinare fericit├ú”, a┬║a cum spunea Heidegger ├«ntr-un comentariu asupra lecturilor platoniene ale lui Nietzsche, iar iubirea – care, prin cre┬║tinism, a devenit mai puternic├ú ┬║i a c├úp├útat suprema├żie ├«n fa├ża frumosului – are ├«n versurile sale dou├ú valen├że complementare, cu energii reciproce de maxim├ú poten├żare. Mai ├«nt├«i vom ├«nt├«lni frumosul viului de care este atras, fascinat ┬║i tulburat poetul ┬║i care, ca ┬║i la Platon, e afin ┬║i se contope┬║te cu iubirea (ca ├«n Phaidros sau alte dialoguri). Este treapta frumuse├żii corpului, despre care imaginarul poetului m├úrturise┬║te, ├«n episoade confesive ce exprim├ú totdeauna exulta├żii erotice, ┬║i nu care ├żin de sexualitate: „Mi-e at├«t de dor de tine, / C├ú-mi vine uneori / s├ú-mi s├úrut m├«inile / care te-au m├«ng├«iat, / iar alteori buzele / care te-au s├úrutat” („Aproape poeme”); „Iubito, / M-a┬║ fi vrut asear├ú nisip / fierbinte / sub picioarele tale” („Aproape poezii”); pentru ca acela┬║i frumos s├ú ating├ú altitudinea ideii: „M├«inile tale, / ca aripi de abur / peste pleoapele mele. / R├úscolindu-le nesomnul, / Nesomnul ce-a fost lacrima, / Abur de arip├ú peste inima ta…”; „Ca o despletire de pl├«ngeri, / Ochii t├úi mi-arunc├ú jar ├«n / c├ú├żuia rug├úciunii…” („├Äncerc├ún├úri”).
Odat├ú cu o atare form├ú de iubire ┬║i prin ea, poezia lui C. Valer Necula exprim├ú totodat├ú, ├«n toat├ú splendoarea ei omene┬║ti, prea omene┬║ti, iubirea cre┬║tineasc├ú, acea Agape prin care r├úzbate luminoas├ú ┬║i senin├ú iubirea lui Hristos pentru oameni. ├Äntr-o asemenea stare de frumuse├że, ├«mi place, ├«ns├ú, s├ú v├úd ┬║i s├ú simt ├«n C. Valer Necula ┬║i un poet de Duminic├ú, unul care scrie st├úp├«nit de o convingere comunitar├ú similar├ú cu a celui ce a meditat la Dimensiunea rom├óneasc├ú a existen├żei: „Dincolo de Dumnezeu, totul e r├úmas provizoriu ├«n neamul acesta”. De aici, cred, atitudinea existen├żial├ú (┬║i) a preotului-dasc├úl Necula de a ├«ncerca s├ú ridice rangul ontic al unui spa├żiu ├«n care, discret ┬║i umil, vie├żuie┬║te omul s(e)cund, marginal ┬║i marginalizat, acel „om de barac├ú”, spre a folosi expresia lui Romeo Petra┬║ciuc, poetul cu care a dialogat nonconformist despre a┬║a-numita ├«ndumnezeire a maidanului.
Un poet de Ziua a 7-a ┬║i pentru c├ú versurile autorului – poetul-preot sau preotul-poet, e acela┬║i lucru – pot fi duhovnicul cel mai persuasiv pentru recuperarea sensului religios ├«ndeosebi al zilei de Duminic├ú, o zi despre care C. Necula scrie de o vreme ├«n Sibiu 100% (publica├żie gratuit├ú cu, se pare, cel mai mare tiraj din Rom├«nia), sub o rubric├ú frumos intitulat├ú „Cuv├«ntul ortodox de Duminic├ú”.
Organizat├ú deloc ├«nt├«mpl├útor pe ┬║ase cicluri, aceast├ú godotian├ú a┬║teptare a zorilor de lun├ú – prin elogiul pe care-l aduce re-cunoa┬║terii ┬║i reg├úsirii noastre ├«n rela├żia cu Dumnezeu, cu ziua de Duminic├ú, cu sacrul ├«ncuibat ├«n profanul cel de toate zilele – este, ├«n cele din urm├ú, spovedania sincer├ú (sintagm├ú atins├ú cumva de pleonasm, dac├ú n-am fi ├«n regatul poeziei) a unui spirit poetic ├«n ├«ncercarea de-a trece, f├úr├ú prihan├ú, hotarul celei de-a opta zi, „ziua cea ne├«nserat├ú”, ajutat de un crez at├«t de simplu ┬║i pur formulat, ├«ntre al├żii, de Al. Philippide: „M-at├«rn de tine, Poezie, / ca un copil de poala mumii, ┬ş/ S├ú trec cu tine puntea humii, / Spre insula de ve┬║nicie”.

Ion DUR

Acest produs a fost adaugat la data de Mar■i 18 August, 2015.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b> Carte de rugaciuni
Carte de rugaciuni
<b> Pastoratia Bisericii in vreme de criza </b> <br> Preot Constantin Necula
Pastoratia Bisericii in vreme de criza
Preot Constantin Necula
<b>Gânduri ºi miride</b> </br>Pr. Constantin Necula
Gânduri ºi miride
Pr. Constantin Necula
<b>Iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele</b> <br>Pr. Constantin Necula
Iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele
Pr. Constantin Necula
<b>Indumnezeirea maidanului</b> <br>Pr. Constantin Necula
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula
<b> Zambetul sfintilor: file de pateric urban-rural contemporan </b> <br> Pr. Romeo Ene
Zambetul sfintilor: file de pateric urban-rural contemporan
Pr. Romeo Ene
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la In asteptarea zorilor de luna. Versuri
Constantin V. Necula
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2020 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


emistic