|
Bunã ziua, stimați radioascultãtori...
Cam așa începe fiecare dintre meditațiile propuse de la microfonul Radio Trinitas, meditații care alcãtuiesc împreunã acest volum. Sunt doi ani de transmisie, a câte patru minute fiecare text, de trei ori pe sãptãmânã, a gândurilor mele despre Evanghelie. Nu pot fi socotite predici depline, cum ar spune unii. Nici nu aveam cum sã exprim cuvintele de învãțãturã decât așa, pe formatul propus, ca simple fãrâmituri de prescurã. Un soi de respirãri, atinse de conjunctura cotidianã, de obosealã ori de surmenajul social al texturii de luminã din care se hrãnește sufletul creștinului azi. Nu, nu sunt înregistrate pe grabã și nici doar conjuncturale. De aceea, la îndemnul unora dintre ascultãtori, le-am așezat într-un clasor de timbre vocale, încercând, pe cât a fost posibl, sã nu le ucid oralitatea.
A vorbi dinaintea microfonului unui radio cu evlavia atmosferei din amvon, fãrã a periclita demersul de comunicare socialã a adevãrului evanghelic, nu-i simplu joc cultural. Se simte în adâncul sufletului o adâncã și beneficã tensiune legatã de prea-scurtul timp în care rostești. Mereu am constatat cã aș fi spus altfel, altcum. Uneori reluarea subiectului a însemnat o nouã laturã a Evangheliei, tãiatã în adâncimea de diamant pe care aceasta o are. Veți vedea marcate cu cifre romane etapele rubricii radio transformate acum în carte. Prima zi, a doua zi, a treia zi. Un soi de construcție-reconstrucție a exegezei, de dragul ascultãtorilor. Pentru cã dincolo de limitele studioului Radio Trinitas – îngãduiți-mi aceastã mãrturie –, vãd pe bunii noștri creștini ascultând. ÃŽn liniștea camerei celui bolnav, la serviciu, la bordul mașinii ce strãbate balansul necruțãtor al șoselei, în camera de studiu, în taina înmiresmatã a mãnãstirilor știu cã sunt oameni care ascultã. Și se bucurã. Lor, bucuroșilor ascultãtori, le dedicãm acest volum reconstruit din rostiri. ÃŽn speranța cã le va aduce bucuria Ucenicilor pe drumul Emausului!
Autorul
|
