Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
Editura Alias
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
PR. CONSTANTIN NECULA
PATERICE
EDITURA AGNOS
EDITURA OASTEA DOMNULUI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Parintele Valerian Grecu. Monahul din livada cu Sfinti </b> <br> Romeo Petrasciuc
Parintele Valerian Grecu. Monahul din livada cu Sfinti
Romeo Petrasciuc

12,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale
Pr. Prof. Vasile Mihoc
35,00RON

Format: 26, 5 X 16, 5 cm, cartonata, cusuta.

Cuvânt înainte

„Bucuria mea, Hristos a ├«nviat!” – așa ├«i ├«nt├ómpina Sf├óntul Serafim de Sarov pe toți cei pe care-i ├«nt├ólnea. Iat├ú un element din biografia smeritului Serafim care ne spune multe despre ├«n├úlțimea sa duhovniceasc├ú, dar și, ├«n general, despre ce ├«nseamn├ú a fi creștin. C├úci mulți rostesc acest salut – este adev├úrat c├ú unii o fac numai cu jum├útate de gur├ú ¬–, dar puțini sunt cei la care aceast├ú proclamare a ├Änvierii Domnului are puterea pe care o avea la Sf├óntul Serafim. C├úci, ├«ntr-adev├úr, salutul nostru pascal are o mare și negr├úit├ú putere. ├Äns├ú vestirea „Hristos a ├«nviat!” și r├úspunsul „Adev├úrat a ├«nviat!” ├«și v├údesc ├«ntreaga lumin├ú și putere numai ├«n ființa, ├«n graiul și ├«n viața acelora, cu adev├úrat, și ei au ├«nviat.
N├úscuți din nou ├«n Hristos, prin Duhul Sf├ónt, noi suntem vii, ca unii care particip├úm deja la viața cereasc├ú și dumnezeiasc├ú a Domnului Celui ├«nviat și pream├úrit. Viața pe care o avem ├«n Hristos este singura care-și merit├ú numele. Astfel, pentru fiecare om, a fi sau a nu fiu n├úscut din nou ├«n Hristos este o problem├ú de viaț├ú și de moarte, „c├úci – zice Sf├óntul Irineu – p├úrt├úșia cu Dumnezeu este viața, iar desp├úrțirea de Dumnezeu este moarte” (Contre les h├ęr├ęsies, V, 27,2, „Sources chr├ętiennes”, no. 153, p. 342). C├úci nu-și merit├ú numele de viaț├ú simpla existenț├ú trupeasc├ú și trec├útoare. „O viaț├ú f├úr├ú eternitate este nedemn├ú a se numi ‚viaț├ú’. Singura adev├úrat├ú este viața veșnic├ú”, zice Fer. Augustin (Cuv├óntarea 346, PL 38, 1522).
Iisus Hristos, Cel r├ústignit, ├«nviat și ├«n├úlțat ├«ntru slav├ú, de-a dreapta Tat├úlui, este viața noastr├ú. Este adev├úrat, c├ú aceast├ú viaț├ú cu totul ├«nalt├ú și dumnezeiasc├ú, pe care am primit-o, la care particip├úm, care lucreaz├ú cu putere ├«n viața celor n├úscuți din nou ├«n Hristos, dep├úșește puterea noastr├ú de percepție și de ├«nțelegere. Ea devine lucr├útoare ├«n și prin noi pe m├úsura angaj├úrii noastre ├«n aceast├ú viaț├ú de Sus, adic├ú ├«n m├úsura ├«n care conlucr├úm cu Dumnezeu, ├«n mod conștient, cu voia noastr├ú, printr-o viaț├ú de credinț├ú și de r├óvnitoare ├«mplinire a poruncilor Sale. De aceea ├«ndeamn├ú Apostolul Pavel: „Cugetați cele de sus, nu cele de pe p├úm├ónt; c├úci voi ați murit și viața voastr├ú este ascuns├ú cu Hristos ├«ntru Dumnezeu. Iar c├ónd Hristos, Care este viața voastr├ú, Se va ar├úta, atunci și voi, ├«mpreun├ú cu El, v├ú veți ar├úta ├«ntru slav├ú” (Col 3,2-4). Iar Sf├óntul Apostol Ioan scrie: „Noi știm c├ú am trecut din moarte la viaț├ú, pentru c├ú iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele s├úu r├úm├óne ├«n moarte” (I In 3,14).
Chiar ├«n Evanghelia Sfintei Liturghii din Duminica ├Änvierii, ├«n str├óns├ú leg├útur├ú cu afirmarea preexisten├żei din ve┬║nicie a Logosului ┬║i a adev├úrului venirii Sale ├«n lume ca „Lumina cea adev├úrat├ú”, prin ├Äntrupare, se afirm├ú descoper├ú adev├úrul fundamental c├ú a fi cre┬║tin ├«nseamn├ú a fi „fiul lui Dumnezeu”, devenit astfel printr-o na┬║tere din Dumnezeu, ┬║i c├ú acesta este harul (darul) pe care Dumnezeu l-a f├úcut lumii ├«n Iisus Hristos. ├Äntr-adev├úr, ├«n aceast├ú pericop├ú Sf├óntul Ioan Teologul ne spune c├ú „celor c├ó├żi L-au primit (pe Hristos), care cred ├«n Numele Lui, le-a dat putere ca s├ú se fac├ú fii ai lui Dumnezeu, care nu din s├ónge, nici din dorin├ż├ú trupeasc├ú, nici din dorin├ż├ú b├úrb├úteasc├ú, ci de la Dumnezeu s-au n├úscut” (In 1,12-13).
Ceva mai ├«ncolo, ├«n aceea┬║i Evanghelie (3,3-5), taina acestei na┬║teri din Dumnezeu o dezv├úluie M├óntuitorul ├Änsu┬║i lui Nicodim: „Adev├úrat, adev├úrat zic ├żie: De nu se va na┬║te cineva de Sus, nu va putea s├ú vad├ú ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu”. Nicodim nu ├«n├żelege c├ú este vorba de o na┬║tere duhovniceasc├ú. De aceea, cuv├óntul ├Änv├ú├ż├útorului galileian i se pare de ne├«n├żeles ┬║i de neacceptat: „Cum poate omul s├ú se nasc├ú, fiind b├útr├ón? Poate, oare, s├ú intre a doua oar├ú ├«n p├óntecele mamei sale ┬║i s├ú se nasc├ú?” La care Domnul r├úspunde cu precizarea c├ú este vorba de o na┬║tere duhovniceasc├ú: „Adev├úrat, adev├úrat zic ├żie: De nu se va na┬║te cineva din ap├ú ┬║i din Duh nu va putea s├ú intre ├«n ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu”. Dialogul cu Nicodim continu├ú pe aceast├ú tem├ú, ├«n el revenind referirea la na┬║terea „de Sus” sau „din Duh(ul)”.
├Än acest cuv├ónt fundamental, M├óntuitorul ne descoper├ú, ├«n primul r├ónd, faptul c├ú nimeni nu se poate m├óntui f├úr├ú aceast├ú na┬║tere din Dumnezeu (de Sus). „Cineva”, din versetele 3 ┬║i 5, („De nu se va na┬║te cineva…”), este un pronume nehot├úr├ót care ├«nseamn├ú „oricine”. Sensul celor dou├ú afirma├żii paralele din aceste dou├ú versete este absolut clar: nimeni nu poate intra ├«n ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu f├úr├ú na┬║terea de Sus.
Re├żinem c├ú na┬║terea „de la (sau: din) Dumnezeu” din prologul Evangheliei (1,13) este numit├ú ├«n cap. 3 na┬║tere „de Sus” (├«n v. 3 ┬║i 7), na┬║tere „din ap├ú ┬║i din Duh” (├«n v. 5) sau na┬║tere „din Duh(ul)” (├«n v. 6 ┬║i 8).
├Än aceast├ú lucrare minunat├ú, Dumnezeu este Cel care na┬║te ┬║i noi suntem cei care ne na┬║tem. Sf├óntul Iacov zice c├ú „P├úrintele luminilor… dup├ú voia Sa ne-a n├úscut prin cuv├óntul adev├úrului, ca s├ú fim ├«ncep├útur├ú f├úpturilor Lui” (Iac 1,17-18). Sfin├żii Apostoli Petru ┬║i Pavel se refer├ú ┬║i ei, ├«n mod direct, la aceast├ú na┬║tere dumnezeiasc├ú, pe care – ├żin├ónd seama c├ú ea vine dup├ú na┬║terea trupeasc├ú – o numesc „na┬║tere din nou” ┬║i „a doua” na┬║tere. Astfel, ├«n prima Epistol├ú soborniceasc├ú a Sf├óntului Petru citim aceste cuvinte: „Binecuv├óntat fie Dumnezeu ┬║i Tat├úl Domnului nostru Iisus Hristos Care, dup├ú mare mila Sa, prin ├Änvierea lui Iisus Hristos din mor├żi, ne-a n├úscut din nou, spre n├údejde vie…” (1,3); ┬║i: „Fiind n├úscu├żi a doua oar├ú nu din s├úm├ón├ż├ú stric├úcioas├ú, ci din nestric├úcioas├ú, prin cuv├óntul lui Dumnezeu cel viu ┬║i care r├úm├óne ├«n veac” (1,23). Iar Apostolul Pavel zice c├ú Dumnezeu „ne-a m├óntuit, nu din faptele cele ├«ntru ├«ndreptare, s├úv├ór┬║ite de noi, ci dup├ú a lui ├«ndurare, prin baia na┬║terii celei de-a doua ┬║i prin ├«nnoirea Duhului Sf├ónt” (Tit 3,5).
├Än toate aceste texte afl├úm aceea┬║i sf├ónt├ú ├«nv├ú├ż├útur├ú despre na┬║terea „de Sus”. Ele ne arat├ú c├ú Sf├óntul Ioan Teologul n-a fost nici singurul ┬║i nici cel dint├ói scriitor cre┬║tin inspirat care s├ú fi acordat aten├żia cuvenit├ú acestui aspect esen├żial al ├«nv├ú├ż├úturii lui Hristos. Evanghelia „duhovniceasc├ú” de la Ioan – cum o caracteriza ├«nc├ú un Clement Alexandrinul, ├«n secolul al II-lea – nu este, deci, singura care s├ú eviden├żieze marele adev├úr al na┬║terii celei duhovnice┬║ti. Evanghelia a patra, scris├ú spre sf├ór┬║itul veacului apostolic, nu face dec├ót s├ú reafirme ┬║i s├ú rezume ├«nv├ú├ż├útura primit├ú de la Hristos ├Änsu┬║i ┬║i m├úrturisit├ú, iat├ú, ├«n mod consecvent, de ├«ntreaga tradi├żie apostolic├ú.
Se cuvine s├ú subliniem c├óteva idei din aceste texte. Ele arat├ú, ├«n primul r├ónd, c├ú suntem n├úscu├żi din Dumnezeu prin Taina Sf├óntului Botez. Am v├úzut c├ú Sf├óntul Pavel vorbe┬║te de „baia na┬║terii celei de-a doua” (Tit 3,5); iar ├«n convorbirea cu Nicodim Domnul Hristos precizeaz├ú c├ú na┬║terea de Sus (In 3,3) este, de fapt, o na┬║tere „din ap├ú ┬║i din Duh” (3,5). ├Än alt loc, Apostolul Pavel zice c├ú Hristos a cur├ú├żit Biserica, Trupul S├úu, „cu baia apei prin cuv├ónt” (Efes 5,26). „Baia”, „apa” sau „baia apei” din aceste texte sunt referiri foarte clare la Sf├óntul Botez, ├«nsu┬║i cuv├óntul „botez” (├«n grece┬║te b├íptisma) ├«nsemn├ónd „baie”, „afundare”.
Apoi, dac├ú Cel care ne na┬║te din nou este Dumnezeu, prin Duhul Sf├ónt, un rol la aceast├ú na┬║tere ├«l are „cuv├óntul”. At├ót Sf├óntul Iacov (Iac 1,18) c├ót ┬║i Sf├óntul Petru (I Pt 1,23) spun c├ú suntem n├úscu├żi din nou prin cuv├óntul lui Dumnezeu. Este vorba de cuv├óntul propov├úduirii cre┬║tine, care cere r├úspunsul credin├żei noastre. Astfel, na┬║terea de Sus se realizeaz├ú prin conlucrarea noastr├ú cu Dumnezeu. Ea este, deopotriv├ú, dar de Sus ┬║i datorie de ├«mplinit din partea noastr├ú.
O alt├ú idee: na┬║terea din nou a noastr├ú are o str├óns├ú leg├útur├ú cu ├Änvierea lui Hristos. Dumnezeu „prin ├Änvierea lui Iisus Hristos din mor├żi ne-a n├úscut din nou” (I Petru 1,3; cf. 3,21). C├úci na┬║terea din Dumnezeu este ea ├«ns├ú┬║i o ├«nviere. Dumnezeu ne na┬║te din nou, prin Duhul Sf├ónt, f├úc├óndu-ne, de fapt, p├úrta┬║i mor├żii ┬║i ├«nvierii Fiului S├úu. Iat├ú marele ┬║i tainicul adev├úr al vie├żii ├«n Hristos: acela c├ú suntem p├úrta┬║i vie├żii lui Hristos Cel ├«nviat, c├ú suntem noi ├«n┬║ine ni┬║te ├«nvia├żi din mor├żi. Nu este vorba de o simpl├ú metafor├ú. ├Änvierea noastr├ú ├«n Hristos este – ┬║i trebuie s├ú fie – o realitate profund├ú a vie├żii noastre celei noi.
Darul vie├żii lui Hristos Cel ├«nviat ├«l primim prin Taina Sf├óntului Botez. Aceast├ú Sf├ónt├ú Tain├ú este cu adev├úrat moarte ┬║i ├«nviere ├«n ┬║i ├«mpreun├ú cu Hristos. „Oare nu ┬║ti├żi – zice Apostolul – c├ú to├żi c├ó├żi ├«n Hristos Iisus ne-am botezat, ├«ntru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am ├«ngropat cu El, ├«n moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a ├«nviat din mor├żi, prin slava Tat├úlui, a┬║a s├ú umbl├úm ┬║i noi ├«ntru ├«nnoirea vie├żii” (Rom 6,3-4). Sau: „Pe noi cei ce eram mor├żi prin gre┬║elile noastre, ne-a f├úcut vii ├«mpreun├ú cu Hristos – prin har sunte├żi m├óntui├żi! – ┬║i ├«mpreun├ú cu El ne-a sculat ┬║i ├«mpreun├ú ne-a a┬║ezat ├«ntru cele cere┬║ti, ├«n Hristos Iisus” (Efes 2,5-6). ┬¬i iar├ú┬║i: „├Ängropa├żi fiind ├«mpreun├ú cu El prin Botez, cu El a├żi ┬║i ├«nviat prin credin├ża ├«n puterea lui Dumnezeu, Cel ce L-a ├«nviat pe El din mor├żi” (Col 2,12).
Astfel, Taina Botezului este o tainã a învierii noastre împreunã cu Hristos. Este taina învierii celei dintâi!
Mul├żi se r├út├úcesc datorit├ú unei gre┬║ite ├«n├żelegeri a unui cuv├ónt din Apocalipsa Sf├óntului Ioan Teologul (20,1 ┬║i urm.) ├«n care este vorba despre „├«nvierea cea dint├ói” a martirilor ┬║i despre domnia lor de „o mie de ani” ├«mpreun├ú cu Hristos. To├żi cei care profeseaz├ú a┬║a-numita doctrin├ú milenist├ú cred c├ú r├út├úcirea lor poate fi sus├żinut├ú pe baza acestui text. Ei cred c├ú ├«nvierea de ob┬║te se va realiza de fapt ├«n dou├ú etape: c├ú va fi mai ├«nt├ói o ├«nviere a celor drep├żi, „├«nvierea cea dint├ói” din Apocalips├ú (20,5 ┬║i 6), urmat├ú de ├«mp├úr├ú├żia „de o mie de ani” ┬║i, ├«n sf├ór┬║it, ├«nvierea celorlal├żi, a celor p├úc├úto┬║i. Ei gre┬║esc, ├«n primul r├ónd, lu├ónd ad litteram cifra de „o mie de ani”. Ori, ├«n Apocalips├ú – ┬║i, ├«n general, ├«n scrierile apar├żin├útoare genului numit apocaliptic, cum este deja partea a doua a c├úr├żii Daniel, dar cum sunt ┬║i mai multe scrieri apocrife iudaice – cifrele au ├«ntotdeauna o valoare simbolic├ú. „O mie de ani” din acest text nu este altceva dec├ót „timpul Bisericii”, adic├ú perioada dintre prima ┬║i a doua venire a lui Hristos, timp ├«n care El domne┬║te ca „├Ämp├úratul ├«mp├úra├żilor ┬║i Domnul domnilor” (Apoc 19,16; cf. 17,14), ca Unul C├úruia I s-a dat „toat├ú puterea, ├«n cer ┬║i pe p├úm├ónt” (Mt 28,18). ┬¬i ├«mpreun├ú cu El domnesc to├żi sfin├żii adormi├żi, care sunt deja „├«mpreun├ú cu Hristos” (Fil 1,23; cf. Apoc 7, 9).
Mileni┬║tii gre┬║esc apoi ne├«n├żeleg├ónd ce vrea s├ú spun├ú Apocalipsa atunci c├ónd vorbe┬║te de „├«nvierea cea dint├ói”. C├ót├ú vreme suntem ├«n trup, ├«nvierea noastr├ú duhovniceasc├ú ┬║i via├ża cea nou├ú ├«n Hristos r├úm├ón tainice ┬║i nu pot fi sesizate ├«n ├«ntreaga lor realitate nici chiar de c├útre cei spori├żi ├«n via├ża duhovniceasc├ú. Sf├óntul Apostol Pavel ne spune c├ú adev├úrata bog├ú├żie ┬║i m├úre├żie a acestei vie├żi noi ni se va descoperi numai la Parusie: „C├úci – zice el – voi a├żi murit ┬║i via├ża voastr├ú este ascuns├ú cu Hristos ├«ntru Dumnezeu. Iar c├ónd Hristos, Care este via├ża voastr├ú, Se va ar├úta, atunci ┬║i voi, ├«mpreun├ú cu El, v├ú ve├żi ar├úta ├«ntru m├úrire” (Col 3,3-4). Dar ├«nc├ú la trecerea lor ├«n ve┬║nicie, prin moartea trupeasc├ú – moarte care este pentru ei, de fapt, o „mutare din moarte la via├ż├ú” (In 5,24) –, sfin├żii dob├óndesc o mult mai vie con┬║tiin├ż├ú a darului vie├żii celei noi ├«n Hristos dec├ót au putut-o avea pe p├úm├ónt. Trecerea din aceast├ú via├ż├ú ├«nseamn├ú, pentru ei, intrarea ├«ntr-o mult mai intim├ú leg├útur├ú cu Hristos. Aceasta este situa├żia martirilor, de care se preocup├ú ├«ndeosebi Apocalipsa ┬║i de care este vorba ├«n textul men├żionat. ├Än acest text se spune c├ú martirii cre┬║tini deja „au ├«nviat” (de notat c├ú verbul este la timpul trecut) ┬║i c├ú ei deja ├«mp├úr├ú├żesc ├«mpreun├ú cu Hristos. „├Änvierea cea dint├ói” nu este, deci, un eveniment care va avea loc ├«n viitorul eshatologic. De altfel, Sf├óntul Ioan Teologul zice c├ú a v├úzut „sufletele celor t├úia├żi pentru m├úrturia lui Iisus” (Apoc 20,4). Nu este, deci, vorba de situa├żia martirilor dup├ú o ├«nviere a lor cu trupul. Apocalipsa se refer├ú la situa├żia prezent├ú a celor care ┬║i-au v├úrsat s├óngele pentru Hristos: ei sunt ferici├żi ┬║i ├«mp├úr├ú├żesc ├«mpreun├ú cu El. Astfel, Bisericii persecutate de regimul tiranic al lui Domi├żian, Bisericii care-┬║i pl├ónge martirii, Apocalipsa ├«i aduce m├óng├óiere, descoperindu-i c├ú ace┬║tia sunt biruitori ┬║i ferici├żi ├«mpreun├ú cu Domnul lor. De altfel, Apocalipsa vorbe┬║te foarte clar, ├«n continuare (20,12-13), despre o ├«nviere general├ú, a celor buni ┬║i a celor r├úi deopotriv├ú, ┬║i despre o judecat├ú a tuturor, „potrivit cu faptele lor”. Iat├ú o perspectiv├ú care contrazice ├«n modul cel mai direct eroarea milenist├ú!
Un alt text al Sf├óntului Ioan Teologul, de data aceasta din Evanghelia a patra, ne va l├úmuri deplin asupra celor dou├ú ├«nvieri la care se refer├ú Apocalipsa. Este vorba de cunoscutul cuv├ónt al M├óntuitorului din Ioan 5,25-29: „Adev├úrat, adev├úrat zic vou├ú, c├ú vine ceasul ┬║i acum este, c├ónd mor├żii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ┬║i cei care vor auzi vor ├«nvia. C├úci precum Tat├úl are via├ż├ú ├«n Sine, a┬║a I-a dat ┬║i Fiului s├ú aib├ú via├ż├ú ├«n Sine; ┬║i I-a dat putere s├ú fac├ú judecat├ú, pentru c├ú este Fiul Omului. Nu v├ú mira├żi de aceasta; c├ú vine ceasul ├«n care to├żi cei din morminte vor auzi glasul Lui; ┬║i vor ie┬║i cei ce au f├úcut cele bune spre ├«nvierea vie├żii, iar cei ce au f├úcut cele rele spre ├«nvierea os├óndei”.
Acest text afirm├ú, ├«n primul r├ónd, c├ú M├óntuitorului Hristos „I s-a dat s├ú aib├ú via├ż├ú ├«n Sine”. Sf├óntul Apostol Pavel zice, la fel, c├ú dac├ú Adam cel dint├ói a fost f├úcut „cu suflet viu” (cf. Fac 2,7), „Adam cel de pe urm├ú”, adic├ú Hristos, S-a f├úcut „cu duh d├út├útor de via├ż├ú” (I Cor 15,45). Ca atare, „Fiul d├ú via├ż├ú celor ce voie┬║te” (In 5, 21). ├Änc├ú aici pe p├úm├ónt, El d├ú credincio┬║ilor S├úi via├ż├ú din via├ża Sa.
Astfel, ├«n textul citat din In 5,25-29 este vorba, ├«n modul cel mai clar, de dou├ú ├«nvieri: (1) o prim├ú ├«nviere, al c├úrei ceas „acum este” ┬║i c├ónd nu are loc, de fapt, o ├«nviere general├ú, c├úci au parte de aceast├ú ├«nviere numai „mor├żii” care aud glasul Fiului lui Dumnezeu (v. 25); ┬║i (2) o a doua ├«nviere, de data aceasta una general├ú, c├ónd vor ie┬║i „to├żi cei din morminte”, spre a primi r├úsplat├ú sau os├ónd├ú, potrivit cu faptele lor, bune sau rele (v. 28-29). Prima este ├«nvierea duhovniceasc├ú a celor ce-L primesc pe Hristos ┬║i „aud” glasul Lui, adic├ú ascult├ú cuv├óntul S├úu m├óntuitor; a doua este ├«nvierea cu trupul a tuturor mor├żilor, la Parusie.
„Fericit ┬║i sf├ónt este cel ce are parte de ├«nvierea cea dint├ói”, zice Apocalipsa (20,6). Av├ónd-o pe aceasta, nu avem a ne teme de „moartea cea de-a doua” (ibidem), adic├ú de os├ónda cea ve┬║nic├ú.
Vom zice, poate, c├ú suntem boteza├żi ┬║i c├ú, deci, ne-am ├«mp├úrt├ú┬║it de darul ├«nvierii celei dint├ói. Atr├úgeam ├«ns├ú aten├żia c├ú aceast├ú ├«nviere se lucreaz├ú „prin cuv├ónt”, c├ú, adic├ú, ea implic├ú r├úspunsul nostru la cuv├óntul propov├úduirii. Na┬║terea de Sus este o lucrare a harului lui Dumnezeu, dar acest har cere r├úspunsul voin├żei noastre. La aceast├ú na┬║tere, zice Sf├óntul Grigorie de Nyssa, ceea ce se na┬║te „nu e dintr-o pornire str├úin├ú, cum se ├«nt├ómpl├ú cu na┬║terile trupe┬║ti, ci o astfel de na┬║tere se face din liber├ú hot├úr├óre. Astfel, ├«ntr-un fel oarecare suntem proprii no┬║tri p├úrin├żi, n├úsc├óndu-ne pe noi ├«n┬║ine a┬║a cum voim din voin├ża noastr├ú…” (Despre via├ża lui Moise, trad. de Pr. prof. D. St├úniloae ┬║i Pr. I. Buga, PSB, 29, Bucure┬║ti, 1982, p. 39).
├Än alt├ú important├ú lucrare a sa, acela┬║i Sf├ónt P├úrinte insist├ú asupra necesit├ú├żii ┬║i importan├żei convertirii personale, ca parte integrant├ú a na┬║terii de Sus sau a ├«nvierii noastre celei duhovnice┬║ti. El constat├ú c├ú mul├żi dintre cei boteza├żi se ├«n┬║eal├ú, crez├ónd c├ú ar fi n├úscu├żi din nou ┬║i f├úr├ú schimbarea vie├żii. „Doar e limpede c├ú schimbarea vie├żii noastre dob├óndit├ú prin Botez nu-i propriu-zis o schimbare, dac├ú noi r├úm├ónem tot ├«n starea ├«n care am fost.” „Dac├ú, deci – adaug├ú Sf├óntul Grigorie –, dup├ú cum zice proorocul Isaia (1,16), sp├úl├óndu-ne ├«n aceast├ú tainic├ú baie ne cur├ú├żim g├óndurile ┬║i ne ├«ndep├úrt├úm r├úut├ú├żile din suflet, e semn c├ú ne-am f├úcut mai buni ┬║i ├«naint├úm spre tot mai bine cu aceast├ú schimbare. Dac├ú ├«ns├ú Botezul e dat numai pentru sp├úlarea trupului, iar sufletul nu se cur├ú├że┬║te de ├«ntin├úciunea patimilor, ci duce ┬║i dup├ú primirea tainei o via├ż├ú la fel cu cea dinaintea ei, atunci, oric├ót de ├«ndr├úzne├ż ar p├úrea, eu o spun f├úr├ú ├«nconjur: ├«n acest caz, apa e numai ap├ú, pentru c├ú nu se vede nic├úieri ├«n cel nou-n├úscut nici o urm├ú de dar al Duhului” (Marele cuv├ónt catehetic, cap. 40, trad. de Pr. prof. T. Bodogae, PSB, 30, Bucure┬║ti, 1998, p. 344). Se impune aici o precizare: pentru cel care nu tr├úie┬║te „conform Botezului”, ca s├ú folosim exprimarea Sf├óntului Marcu Ascetul, apa Botezului s├úu nu r├úm├óne un element neutru, ci ea i se face foc arz├útor. C├úci, precum am ar├útat, ├«n apa Botezului e prezent├ú lucrarea tainic├ú a s├óngelui Jertfei de pe Cruce. Iar cine se poart├ú cu nevrednicie fa├ż├ú de harul primit la Botez se face vinovat fa├ż├ú de ├«nsu┬║i s├óngele lui Hristos (cf. I Cor 11,27).
Botezul este, cu adev├úrat, moarte și ├«nviere ├«n și ├«mpreun├ú cu Hristos (Rom 6,3-4; Efes 2,5-6; Col 2,12). Dar trebuie s├ú afirm├úm st├úruitor c├ú darul acesta devine lucr├útor ├«n noi prin ceea ce Sf├óntul Simeon numește „al doilea botez”, adic├ú botezul lacrimilor, acel botez al ├«nt├ólnirii personale cu Hristos și al hot├úr├órii și leg├úm├óntului de a fi cu totul al lui Hristos, ├«mplinind cuv├óntul Lui m├óntuitor. Se cuvine s├ú not├úm accentul pe care, ca și Sf. Grigorie de Nyssa, ├«l pune Sf├óntul Simeon Noul Teolog, care scrie ├«n aceast├ú privinț├ú: „Primul Botez are apa care pre├«nchipuiește lacrimile, are mirul ungerii, care e semnul premerg├útor al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adev├úrului, ci este ├«nsuși adev├úrul” (Cele 225 de capete, 36, ├«n „Filocalia”, vol. VI, traducere, introd. și note de Pr. Prof. Dumitru St├úniloae, București, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B. O. R., 1977, p., 27). Afirmație pe care P├úrintele Dumitru St├úniloae o explic├ú astfel: „Aceasta nu ├«nseamn├ú c├ú harul dumnezeiesc nu lucreaz├ú cu adev├úrat și ├«n Botezul cu ap├ú și ├«n taina Mirungerii, ci numai c├ú ├«n aceste taine lucreaz├ú prin mijloace v├úzute și f├úr├ú ca primitorul s├ú simt├ú aceast├ú lucrare, pe c├ónd prin lacrimile iubirii de Dumnezeu lucrarea dumnezeiasc├ú e simțit├ú” (ibidem, nota 34).
├Änvierea presupune o moarte – moartea omului celui vechi, moartea noastr├ú faț├ú de poftele trupului, faț├ú de lumea de p├úcat. O moarte faț├ú de moarte și faț├ú de st├úp├ónul ei, diavolul. ├Än multe din m├ún├ústirile athonite poți citi aceste gr├úitoare cuvinte: „Cine moare ├«nainte de a muri, acela nu va muri c├ónd va muri”.

Puțini oameni mai vor s├ú aud├ú ├«n vremea de ast├úzi aceste sfinte ├«nv├úț├úturi. „Iat├ú, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, ├«n care voi trimite foamete pe p├úm├ónt, nu foamete de p├óine ┬║i nu sete de ap├ú, ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Tr├úim chiar vremea ├«mplinirii acestui cuv├ónt profetic. Niciodat├ú foamea ┬║i setea dup├ú cuv├óntul lui Dumnezeu n-au fost mai mari dec├ót acum, la ├«nceputul celui de-al treilea mileniu cre┬║tin. Oamenii zilelor noastre posed├ú mijloace de comunicare ┬║i de informare pe care ├«n trecut lumea nu le-a putut nici m├úcar visa. Biblia este accesibil├ú pentru cea mai mare parte a popula├żiei globului. Cu toate acestea, foamea ┬║i setea de cuv├óntul lui Dumnezeu nu numai c├ú r├úm├ón o trist├ú realitate, ci parc├ú sunt tot mai mari.
Sofisticata civiliza├żie a epocii noastre n-a eradicat suferin├żele omenirii, ci, dimpotriv├ú, le-a ├«nmul├żit. Bolile, foametea, r├úzboaiele, iar pe planul vie├żii suflete┬║ti, ├«nsingurarea ┬║i triste├żea, ura ┬║i dezn├údejdea sunt crunte realit├ú├żi ale lumii actuale. Tot astfel, ├«n ciuda ultraperfec├żionatelor mijloace de comunicare ┬║i de informare, oamenii sunt mai lipsi├żi dec├ót oric├ónd de cuno┬║tin├ża cuv├óntului m├óntuitor al lui Dumnezeu. Pe de o parte, ├«ns├ú┬║i avalan┬║a de informa├żii – dintre care cele mai multe nu numai c├ú nu-i sunt omului de folos, ci, dimpotriv├ú, ├«i sunt vr├újma┬║i – este o piedic├ú ├«n calea accesului cuv├óntului dumnezeiesc la inima omului. Chiar dac├ú se seam├ún├ú, cuv├óntul nimere┬║te cel mai adesea ├«ntre „spinii” (cf. Mt 13,7) cuvintelor rele de care este ast├úzi practic invadat sufletul omului, „spini” care nu ├«nt├órzie s├ú-l ├«n├úbu┬║e.
Pe de alt├ú parte, folosindu-se de aceste mijloace de comunicare at├ót de eficiente, o mul├żime de sem├ún├útori r├úi sau cel pu├żin neputincio┬║i inund├ú lumea cu mesaje care, c├ónd nu sunt cu totul altceva dec├ót cuv├óntul cel viu ┬║i lucr├útor al lui Dumnezeu, reprezint├ú un cuv├ónt deformat, diminuat, neputincios. Astfel de surogate nu pot potoli foamea ┬║i setea dup├ú cuv├óntul m├óntuitor. Nu e de mirare c├ú oamenii nu mai vor s├ú asculte astfel de mesaje, care nu le spun nimic ┬║i care nu-i pot ajuta cu nimic. Din nefericire ├«ns├ú, aceast├ú atitudine negativ├ú conduce, de multe ori, la refuzul a tot ceea ce este propov├úduire a cuv├óntului. Obosit de at├ótea oferte – cele mai multe ├«n┬║el├útoare – ┬║i lipsit de puterea discern├úm├óntului duhovnicesc, omul zilelor noastre cade u┬║or ├«n cursa de a refuza ┬║i gr├óul ├«mpreun├ú cu neghina. ├Änfometat├ú ┬║i ├«nsetat├ú de cuv├óntul m├óntuitor, omenirea de ast├úzi se ├«nchide totu┬║i ├«ntre zidurile de nep├útruns ale refuzului de a primi p├óinea ┬║i apa de care are at├óta nevoie.
Aceste ziduri trebuie str├úpunse cu arma propov├úduirii. Cum vor chema oamenii „numele Aceluia ├«n care ├«nc├ú n-au crezut? ┬¬i cum vor crede ├«n Acela de care n-au auzit? ┬¬i cum vor auzi, f├úr├ú propov├úduitor?” (Rom 10,14). O, c├ót de mare este ast├úzi r├úspunderea celor c├úrora li s-a ├«ncredin├żat sarcina propov├úduirii Evangheliei! Mai ales preo├żii au ├«ndatorirea sf├ónt├ú de a face s├ú ajung├ú la inimile oamenilor cuv├óntul lui Dumnezeu. Preotul, ├«n primul r├ónd, trebuie s├ú fie omul acela „destoinic s├ú ├«nve├że pe al├żii” (I Tim 3,2). Este obliga├żia preotului, zice Sf├óntul Apostol Pavel, de a se ├żine „de cuv├óntul cel credincios al ├«nv├ú├ż├úturii, ca s├ú fie destoinic ┬║i s├ú ├«ndemne la ├«nv├ú├ż├útura cea s├ún├útoas├ú ┬║i s├ú mustre pe cei potrivnici” (Tit 1,9). Ucenicului s├úu Timotei, pe care-l l├úsase ├«n fruntea Bisericii din Efes, Apostolul ├«i adreseaz├ú ├«ndemnul solemn, „├«n fa├ża lui Dumnezeu ┬║i a lui Hristos Iisus, Care va s├ú judece viii ┬║i mor├żii”: „Propov├úduie┬║te cuv├óntul, st├úruie┬║te cu timp ┬║i f├úr├ú timp, mustr├ú, ceart├ú, ├«ndeamn├ú, cu toat├ú ├«ndelunga-r├úbdare ┬║i ├«nv├ú├ż├útura” (II Tim 4,1-2). ┬¬i, dup├ú acela┬║i Apostol, mai ales preotul care se sile┬║te la propov├úduire este vrednic de laud├ú: „Preo├żii care-┬║i ├żin bine dreg├útoria s├ú se ├«nvredniceasc├ú de ├«ndoit├ú cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuv├óntul ┬║i cu ├«nv├ú├ż├útura” (I Tim 5,17).
Exegezele din acest volum se vor a fi, ├«n primul r├ónd, un ajutor pentru preo├żi la ├«mplinirea misiunii lor sfinte de a propov├údui cuv├óntul lui Dumnezeu. Ele ┬║i sunt ancorate puternic ├«n acest cuv├ónt, evit├ónd orice diluare oratoric├ú. Alc├útuite de un profesor de Studiul Noului Testament, aceste exegeze reflect├ú ├«n special – cum o arat├ú titlul ├«nsu┬║i al c├úr├żii – perspectiva exegezei biblice.
Pe de alt├ú parte, de┬║i bazate pe analiza exegetic├ú, aceste exegeze sunt dezvolt├úri tematice. Ele ┬║i au, fiecare, un titlu, care indic├ú tema tratat├ú ├«n special ├«n abordarea respectiv├ú. Temele, capitole ale credin├żei cea „dat├ú sfin├żilor o dat├ú pentru totdeauna” (Iuda 3), sunt luate ├«n considerare ┬║i prezentate din perspectiva actual├ú a propov├úduirii ┬║i a tr├úirii cuv├óntului lui Dumnezeu. Volumul ar putea fi astfel intitulat, cu o expresie paulin├ú, „Cuvinte ale credin├żei ┬║i ale bunei ├«nv├ú├ż├úturi” (I Tim 4,6), constituindu-se ├«ntr-un adev├úrat catehism ortodox, cu insisten├ż├ú asupra fundamentelor ├«nv├ú├ż├úturii celei m├óntuitoare. Socotim astfel c├ú aceast├ú carte va fi de cel mai mare folos ┬║i credincio┬║ilor mireni, mai ales acelora care posed├ú o anumit├ú forma├żie cre┬║tin├ú ┬║i care doresc s├ú aprofundeze ├«nv├ú├ż├útura Bisericii noastre Ortodoxe din perspectiva studiului Sfintei Scripturi. Avem con┬║tiin├ża c├ú citirea acestei c├úr├żi ├«i va ajuta ┬║i pe credincio┬║ii mireni s├ú descopere mai deplin frumuse├żea ┬║i adev├úrul ├«nv├ú├ż├úturii dumnezeie┬║ti ┬║i, m├óna├żi de dorin├ża sf├ónt├ú de a ├«mp├úrt├ú┬║i ┬║i altora aceast├ú ├«nv├ú├ż├útur├ú, s├ú fie gata a da seam├ú de credin├ża ┬║i de n├údejdea lor ├«n Hristos Dumnezeu (cf. I Pt 3,15).

Pr. Prof. Vasile MIHOC

Acest produs a fost adaugat la data de DuminicŃ 31 Ianuarie, 2016.

Stocul a fost epuizat.
Puteti achizitiona acest produs la o data viitoare
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b>Iubirea care ne urneste</b> <br>Pr Constantin Necula
Iubirea care ne urneste
Pr Constantin Necula
<b> Iisus Hristos curajul nostru </b> <br> Pr. Constantin Necula
Iisus Hristos curajul nostru
Pr. Constantin Necula
<b> Crestin de ocazie </b> <br> Pr. Constantin Necula
Crestin de ocazie
Pr. Constantin Necula
<b> De ce esti trist, popor al Invierii? </b> <br> Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
De ce esti trist, popor al Invierii?
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
<b> Microfonul cu prieteni </b> <br> Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Microfonul cu prieteni
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
<b> In asteptarea zorilor de luna. Versuri </b> <br> Constantin V. Necula
In asteptarea zorilor de luna. Versuri
Constantin V. Necula
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale
Pr. Prof. Vasile Mihoc
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2022 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


emistic