Agnos - Editura si Librarie Contul meu  Con■inutul co║ului  Plate║te  
  Librarie » Catalog » EDITURA AGNOS » Blogul Agnos  |  Contul meu  |  Con■inutul co║ului  |  Plate║te   
Categorii
CARTI DE RUGACIUNI
CARTI PENTRU COPII
Editura Alias
EDITURA AREOPAG
EDITURA CHARISMA
EDITURA LUMEA CREDINTEI
MAICA ECATERINA FERMO
MARTURISITORI
PR. CONSTANTIN NECULA
SYNAXIS
TALCUIRI
PATERICE
IR. TEOFAN MADA
EDITURA AGNOS
EDITURA CATISMA
EDITURA EGUMENITA
EDITURA OASTEA DOMNULUI
EDITURA SOPHIA
ALTE EDITURI
Toate categoriile
NoutŃ■i ortodoxe »
<b> Bucuria credintei. Dialoguri in cetate </b> <br> Pr. Cristian Muntean <br> Pr. Constantin Necula
Bucuria credintei. Dialoguri in cetate
Pr. Cristian Muntean
Pr. Constantin Necula

20,00RON
Toate nouta■ile
╬n CurÔnd »
<b> Indumnezeirea maidanului </b> <br> Pr. Constantin Necula </br>
Indumnezeirea maidanului
Pr. Constantin Necula

20,00RON
CŃutare
 
Cuvintele cŃutate
Informa■ii
Blogul Agnos
Cum comand
Expediere/Plata
Toate categoriile
Vezi Lista completa
Contacta■i-ne
Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale
Pr. Prof. Vasile Mihoc
35,00RON

Format: 26, 5 X 16, 5 cm, cartonata, cusuta.

Cuvânt înainte

„Bucuria mea, Hristos a ├«nviat!” – așa ├«i ├«nt├ómpina Sf├óntul Serafim de Sarov pe toți cei pe care-i ├«nt├ólnea. Iat├ú un element din biografia smeritului Serafim care ne spune multe despre ├«n├úlțimea sa duhovniceasc├ú, dar și, ├«n general, despre ce ├«nseamn├ú a fi creștin. C├úci mulți rostesc acest salut – este adev├úrat c├ú unii o fac numai cu jum├útate de gur├ú ¬–, dar puțini sunt cei la care aceast├ú proclamare a ├Änvierii Domnului are puterea pe care o avea la Sf├óntul Serafim. C├úci, ├«ntr-adev├úr, salutul nostru pascal are o mare și negr├úit├ú putere. ├Äns├ú vestirea „Hristos a ├«nviat!” și r├úspunsul „Adev├úrat a ├«nviat!” ├«și v├údesc ├«ntreaga lumin├ú și putere numai ├«n ființa, ├«n graiul și ├«n viața acelora, cu adev├úrat, și ei au ├«nviat.
N├úscuți din nou ├«n Hristos, prin Duhul Sf├ónt, noi suntem vii, ca unii care particip├úm deja la viața cereasc├ú și dumnezeiasc├ú a Domnului Celui ├«nviat și pream├úrit. Viața pe care o avem ├«n Hristos este singura care-și merit├ú numele. Astfel, pentru fiecare om, a fi sau a nu fiu n├úscut din nou ├«n Hristos este o problem├ú de viaț├ú și de moarte, „c├úci – zice Sf├óntul Irineu – p├úrt├úșia cu Dumnezeu este viața, iar desp├úrțirea de Dumnezeu este moarte” (Contre les h├ęr├ęsies, V, 27,2, „Sources chr├ętiennes”, no. 153, p. 342). C├úci nu-și merit├ú numele de viaț├ú simpla existenț├ú trupeasc├ú și trec├útoare. „O viaț├ú f├úr├ú eternitate este nedemn├ú a se numi ‚viaț├ú’. Singura adev├úrat├ú este viața veșnic├ú”, zice Fer. Augustin (Cuv├óntarea 346, PL 38, 1522).
Iisus Hristos, Cel r├ústignit, ├«nviat și ├«n├úlțat ├«ntru slav├ú, de-a dreapta Tat├úlui, este viața noastr├ú. Este adev├úrat, c├ú aceast├ú viaț├ú cu totul ├«nalt├ú și dumnezeiasc├ú, pe care am primit-o, la care particip├úm, care lucreaz├ú cu putere ├«n viața celor n├úscuți din nou ├«n Hristos, dep├úșește puterea noastr├ú de percepție și de ├«nțelegere. Ea devine lucr├útoare ├«n și prin noi pe m├úsura angaj├úrii noastre ├«n aceast├ú viaț├ú de Sus, adic├ú ├«n m├úsura ├«n care conlucr├úm cu Dumnezeu, ├«n mod conștient, cu voia noastr├ú, printr-o viaț├ú de credinț├ú și de r├óvnitoare ├«mplinire a poruncilor Sale. De aceea ├«ndeamn├ú Apostolul Pavel: „Cugetați cele de sus, nu cele de pe p├úm├ónt; c├úci voi ați murit și viața voastr├ú este ascuns├ú cu Hristos ├«ntru Dumnezeu. Iar c├ónd Hristos, Care este viața voastr├ú, Se va ar├úta, atunci și voi, ├«mpreun├ú cu El, v├ú veți ar├úta ├«ntru slav├ú” (Col 3,2-4). Iar Sf├óntul Apostol Ioan scrie: „Noi știm c├ú am trecut din moarte la viaț├ú, pentru c├ú iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele s├úu r├úm├óne ├«n moarte” (I In 3,14).
Chiar ├«n Evanghelia Sfintei Liturghii din Duminica ├Änvierii, ├«n str├óns├ú leg├útur├ú cu afirmarea preexisten├żei din ve┬║nicie a Logosului ┬║i a adev├úrului venirii Sale ├«n lume ca „Lumina cea adev├úrat├ú”, prin ├Äntrupare, se afirm├ú descoper├ú adev├úrul fundamental c├ú a fi cre┬║tin ├«nseamn├ú a fi „fiul lui Dumnezeu”, devenit astfel printr-o na┬║tere din Dumnezeu, ┬║i c├ú acesta este harul (darul) pe care Dumnezeu l-a f├úcut lumii ├«n Iisus Hristos. ├Äntr-adev├úr, ├«n aceast├ú pericop├ú Sf├óntul Ioan Teologul ne spune c├ú „celor c├ó├żi L-au primit (pe Hristos), care cred ├«n Numele Lui, le-a dat putere ca s├ú se fac├ú fii ai lui Dumnezeu, care nu din s├ónge, nici din dorin├ż├ú trupeasc├ú, nici din dorin├ż├ú b├úrb├úteasc├ú, ci de la Dumnezeu s-au n├úscut” (In 1,12-13).
Ceva mai ├«ncolo, ├«n aceea┬║i Evanghelie (3,3-5), taina acestei na┬║teri din Dumnezeu o dezv├úluie M├óntuitorul ├Änsu┬║i lui Nicodim: „Adev├úrat, adev├úrat zic ├żie: De nu se va na┬║te cineva de Sus, nu va putea s├ú vad├ú ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu”. Nicodim nu ├«n├żelege c├ú este vorba de o na┬║tere duhovniceasc├ú. De aceea, cuv├óntul ├Änv├ú├ż├útorului galileian i se pare de ne├«n├żeles ┬║i de neacceptat: „Cum poate omul s├ú se nasc├ú, fiind b├útr├ón? Poate, oare, s├ú intre a doua oar├ú ├«n p├óntecele mamei sale ┬║i s├ú se nasc├ú?” La care Domnul r├úspunde cu precizarea c├ú este vorba de o na┬║tere duhovniceasc├ú: „Adev├úrat, adev├úrat zic ├żie: De nu se va na┬║te cineva din ap├ú ┬║i din Duh nu va putea s├ú intre ├«n ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu”. Dialogul cu Nicodim continu├ú pe aceast├ú tem├ú, ├«n el revenind referirea la na┬║terea „de Sus” sau „din Duh(ul)”.
├Än acest cuv├ónt fundamental, M├óntuitorul ne descoper├ú, ├«n primul r├ónd, faptul c├ú nimeni nu se poate m├óntui f├úr├ú aceast├ú na┬║tere din Dumnezeu (de Sus). „Cineva”, din versetele 3 ┬║i 5, („De nu se va na┬║te cineva…”), este un pronume nehot├úr├ót care ├«nseamn├ú „oricine”. Sensul celor dou├ú afirma├żii paralele din aceste dou├ú versete este absolut clar: nimeni nu poate intra ├«n ├Ämp├úr├ú├żia lui Dumnezeu f├úr├ú na┬║terea de Sus.
Re├żinem c├ú na┬║terea „de la (sau: din) Dumnezeu” din prologul Evangheliei (1,13) este numit├ú ├«n cap. 3 na┬║tere „de Sus” (├«n v. 3 ┬║i 7), na┬║tere „din ap├ú ┬║i din Duh” (├«n v. 5) sau na┬║tere „din Duh(ul)” (├«n v. 6 ┬║i 8).
├Än aceast├ú lucrare minunat├ú, Dumnezeu este Cel care na┬║te ┬║i noi suntem cei care ne na┬║tem. Sf├óntul Iacov zice c├ú „P├úrintele luminilor… dup├ú voia Sa ne-a n├úscut prin cuv├óntul adev├úrului, ca s├ú fim ├«ncep├útur├ú f├úpturilor Lui” (Iac 1,17-18). Sfin├żii Apostoli Petru ┬║i Pavel se refer├ú ┬║i ei, ├«n mod direct, la aceast├ú na┬║tere dumnezeiasc├ú, pe care – ├żin├ónd seama c├ú ea vine dup├ú na┬║terea trupeasc├ú – o numesc „na┬║tere din nou” ┬║i „a doua” na┬║tere. Astfel, ├«n prima Epistol├ú soborniceasc├ú a Sf├óntului Petru citim aceste cuvinte: „Binecuv├óntat fie Dumnezeu ┬║i Tat├úl Domnului nostru Iisus Hristos Care, dup├ú mare mila Sa, prin ├Änvierea lui Iisus Hristos din mor├żi, ne-a n├úscut din nou, spre n├údejde vie…” (1,3); ┬║i: „Fiind n├úscu├żi a doua oar├ú nu din s├úm├ón├ż├ú stric├úcioas├ú, ci din nestric├úcioas├ú, prin cuv├óntul lui Dumnezeu cel viu ┬║i care r├úm├óne ├«n veac” (1,23). Iar Apostolul Pavel zice c├ú Dumnezeu „ne-a m├óntuit, nu din faptele cele ├«ntru ├«ndreptare, s├úv├ór┬║ite de noi, ci dup├ú a lui ├«ndurare, prin baia na┬║terii celei de-a doua ┬║i prin ├«nnoirea Duhului Sf├ónt” (Tit 3,5).
├Än toate aceste texte afl├úm aceea┬║i sf├ónt├ú ├«nv├ú├ż├útur├ú despre na┬║terea „de Sus”. Ele ne arat├ú c├ú Sf├óntul Ioan Teologul n-a fost nici singurul ┬║i nici cel dint├ói scriitor cre┬║tin inspirat care s├ú fi acordat aten├żia cuvenit├ú acestui aspect esen├żial al ├«nv├ú├ż├úturii lui Hristos. Evanghelia „duhovniceasc├ú” de la Ioan – cum o caracteriza ├«nc├ú un Clement Alexandrinul, ├«n secolul al II-lea – nu este, deci, singura care s├ú eviden├żieze marele adev├úr al na┬║terii celei duhovnice┬║ti. Evanghelia a patra, scris├ú spre sf├ór┬║itul veacului apostolic, nu face dec├ót s├ú reafirme ┬║i s├ú rezume ├«nv├ú├ż├útura primit├ú de la Hristos ├Änsu┬║i ┬║i m├úrturisit├ú, iat├ú, ├«n mod consecvent, de ├«ntreaga tradi├żie apostolic├ú.
Se cuvine s├ú subliniem c├óteva idei din aceste texte. Ele arat├ú, ├«n primul r├ónd, c├ú suntem n├úscu├żi din Dumnezeu prin Taina Sf├óntului Botez. Am v├úzut c├ú Sf├óntul Pavel vorbe┬║te de „baia na┬║terii celei de-a doua” (Tit 3,5); iar ├«n convorbirea cu Nicodim Domnul Hristos precizeaz├ú c├ú na┬║terea de Sus (In 3,3) este, de fapt, o na┬║tere „din ap├ú ┬║i din Duh” (3,5). ├Än alt loc, Apostolul Pavel zice c├ú Hristos a cur├ú├żit Biserica, Trupul S├úu, „cu baia apei prin cuv├ónt” (Efes 5,26). „Baia”, „apa” sau „baia apei” din aceste texte sunt referiri foarte clare la Sf├óntul Botez, ├«nsu┬║i cuv├óntul „botez” (├«n grece┬║te b├íptisma) ├«nsemn├ónd „baie”, „afundare”.
Apoi, dac├ú Cel care ne na┬║te din nou este Dumnezeu, prin Duhul Sf├ónt, un rol la aceast├ú na┬║tere ├«l are „cuv├óntul”. At├ót Sf├óntul Iacov (Iac 1,18) c├ót ┬║i Sf├óntul Petru (I Pt 1,23) spun c├ú suntem n├úscu├żi din nou prin cuv├óntul lui Dumnezeu. Este vorba de cuv├óntul propov├úduirii cre┬║tine, care cere r├úspunsul credin├żei noastre. Astfel, na┬║terea de Sus se realizeaz├ú prin conlucrarea noastr├ú cu Dumnezeu. Ea este, deopotriv├ú, dar de Sus ┬║i datorie de ├«mplinit din partea noastr├ú.
O alt├ú idee: na┬║terea din nou a noastr├ú are o str├óns├ú leg├útur├ú cu ├Änvierea lui Hristos. Dumnezeu „prin ├Änvierea lui Iisus Hristos din mor├żi ne-a n├úscut din nou” (I Petru 1,3; cf. 3,21). C├úci na┬║terea din Dumnezeu este ea ├«ns├ú┬║i o ├«nviere. Dumnezeu ne na┬║te din nou, prin Duhul Sf├ónt, f├úc├óndu-ne, de fapt, p├úrta┬║i mor├żii ┬║i ├«nvierii Fiului S├úu. Iat├ú marele ┬║i tainicul adev├úr al vie├żii ├«n Hristos: acela c├ú suntem p├úrta┬║i vie├żii lui Hristos Cel ├«nviat, c├ú suntem noi ├«n┬║ine ni┬║te ├«nvia├żi din mor├żi. Nu este vorba de o simpl├ú metafor├ú. ├Änvierea noastr├ú ├«n Hristos este – ┬║i trebuie s├ú fie – o realitate profund├ú a vie├żii noastre celei noi.
Darul vie├żii lui Hristos Cel ├«nviat ├«l primim prin Taina Sf├óntului Botez. Aceast├ú Sf├ónt├ú Tain├ú este cu adev├úrat moarte ┬║i ├«nviere ├«n ┬║i ├«mpreun├ú cu Hristos. „Oare nu ┬║ti├żi – zice Apostolul – c├ú to├żi c├ó├żi ├«n Hristos Iisus ne-am botezat, ├«ntru moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am ├«ngropat cu El, ├«n moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a ├«nviat din mor├żi, prin slava Tat├úlui, a┬║a s├ú umbl├úm ┬║i noi ├«ntru ├«nnoirea vie├żii” (Rom 6,3-4). Sau: „Pe noi cei ce eram mor├żi prin gre┬║elile noastre, ne-a f├úcut vii ├«mpreun├ú cu Hristos – prin har sunte├żi m├óntui├żi! – ┬║i ├«mpreun├ú cu El ne-a sculat ┬║i ├«mpreun├ú ne-a a┬║ezat ├«ntru cele cere┬║ti, ├«n Hristos Iisus” (Efes 2,5-6). ┬¬i iar├ú┬║i: „├Ängropa├żi fiind ├«mpreun├ú cu El prin Botez, cu El a├żi ┬║i ├«nviat prin credin├ża ├«n puterea lui Dumnezeu, Cel ce L-a ├«nviat pe El din mor├żi” (Col 2,12).
Astfel, Taina Botezului este o tainã a învierii noastre împreunã cu Hristos. Este taina învierii celei dintâi!
Mul├żi se r├út├úcesc datorit├ú unei gre┬║ite ├«n├żelegeri a unui cuv├ónt din Apocalipsa Sf├óntului Ioan Teologul (20,1 ┬║i urm.) ├«n care este vorba despre „├«nvierea cea dint├ói” a martirilor ┬║i despre domnia lor de „o mie de ani” ├«mpreun├ú cu Hristos. To├żi cei care profeseaz├ú a┬║a-numita doctrin├ú milenist├ú cred c├ú r├út├úcirea lor poate fi sus├żinut├ú pe baza acestui text. Ei cred c├ú ├«nvierea de ob┬║te se va realiza de fapt ├«n dou├ú etape: c├ú va fi mai ├«nt├ói o ├«nviere a celor drep├żi, „├«nvierea cea dint├ói” din Apocalips├ú (20,5 ┬║i 6), urmat├ú de ├«mp├úr├ú├żia „de o mie de ani” ┬║i, ├«n sf├ór┬║it, ├«nvierea celorlal├żi, a celor p├úc├úto┬║i. Ei gre┬║esc, ├«n primul r├ónd, lu├ónd ad litteram cifra de „o mie de ani”. Ori, ├«n Apocalips├ú – ┬║i, ├«n general, ├«n scrierile apar├żin├útoare genului numit apocaliptic, cum este deja partea a doua a c├úr├żii Daniel, dar cum sunt ┬║i mai multe scrieri apocrife iudaice – cifrele au ├«ntotdeauna o valoare simbolic├ú. „O mie de ani” din acest text nu este altceva dec├ót „timpul Bisericii”, adic├ú perioada dintre prima ┬║i a doua venire a lui Hristos, timp ├«n care El domne┬║te ca „├Ämp├úratul ├«mp├úra├żilor ┬║i Domnul domnilor” (Apoc 19,16; cf. 17,14), ca Unul C├úruia I s-a dat „toat├ú puterea, ├«n cer ┬║i pe p├úm├ónt” (Mt 28,18). ┬¬i ├«mpreun├ú cu El domnesc to├żi sfin├żii adormi├żi, care sunt deja „├«mpreun├ú cu Hristos” (Fil 1,23; cf. Apoc 7, 9).
Mileni┬║tii gre┬║esc apoi ne├«n├żeleg├ónd ce vrea s├ú spun├ú Apocalipsa atunci c├ónd vorbe┬║te de „├«nvierea cea dint├ói”. C├ót├ú vreme suntem ├«n trup, ├«nvierea noastr├ú duhovniceasc├ú ┬║i via├ża cea nou├ú ├«n Hristos r├úm├ón tainice ┬║i nu pot fi sesizate ├«n ├«ntreaga lor realitate nici chiar de c├útre cei spori├żi ├«n via├ża duhovniceasc├ú. Sf├óntul Apostol Pavel ne spune c├ú adev├úrata bog├ú├żie ┬║i m├úre├żie a acestei vie├żi noi ni se va descoperi numai la Parusie: „C├úci – zice el – voi a├żi murit ┬║i via├ża voastr├ú este ascuns├ú cu Hristos ├«ntru Dumnezeu. Iar c├ónd Hristos, Care este via├ża voastr├ú, Se va ar├úta, atunci ┬║i voi, ├«mpreun├ú cu El, v├ú ve├żi ar├úta ├«ntru m├úrire” (Col 3,3-4). Dar ├«nc├ú la trecerea lor ├«n ve┬║nicie, prin moartea trupeasc├ú – moarte care este pentru ei, de fapt, o „mutare din moarte la via├ż├ú” (In 5,24) –, sfin├żii dob├óndesc o mult mai vie con┬║tiin├ż├ú a darului vie├żii celei noi ├«n Hristos dec├ót au putut-o avea pe p├úm├ónt. Trecerea din aceast├ú via├ż├ú ├«nseamn├ú, pentru ei, intrarea ├«ntr-o mult mai intim├ú leg├útur├ú cu Hristos. Aceasta este situa├żia martirilor, de care se preocup├ú ├«ndeosebi Apocalipsa ┬║i de care este vorba ├«n textul men├żionat. ├Än acest text se spune c├ú martirii cre┬║tini deja „au ├«nviat” (de notat c├ú verbul este la timpul trecut) ┬║i c├ú ei deja ├«mp├úr├ú├żesc ├«mpreun├ú cu Hristos. „├Änvierea cea dint├ói” nu este, deci, un eveniment care va avea loc ├«n viitorul eshatologic. De altfel, Sf├óntul Ioan Teologul zice c├ú a v├úzut „sufletele celor t├úia├żi pentru m├úrturia lui Iisus” (Apoc 20,4). Nu este, deci, vorba de situa├żia martirilor dup├ú o ├«nviere a lor cu trupul. Apocalipsa se refer├ú la situa├żia prezent├ú a celor care ┬║i-au v├úrsat s├óngele pentru Hristos: ei sunt ferici├żi ┬║i ├«mp├úr├ú├żesc ├«mpreun├ú cu El. Astfel, Bisericii persecutate de regimul tiranic al lui Domi├żian, Bisericii care-┬║i pl├ónge martirii, Apocalipsa ├«i aduce m├óng├óiere, descoperindu-i c├ú ace┬║tia sunt biruitori ┬║i ferici├żi ├«mpreun├ú cu Domnul lor. De altfel, Apocalipsa vorbe┬║te foarte clar, ├«n continuare (20,12-13), despre o ├«nviere general├ú, a celor buni ┬║i a celor r├úi deopotriv├ú, ┬║i despre o judecat├ú a tuturor, „potrivit cu faptele lor”. Iat├ú o perspectiv├ú care contrazice ├«n modul cel mai direct eroarea milenist├ú!
Un alt text al Sf├óntului Ioan Teologul, de data aceasta din Evanghelia a patra, ne va l├úmuri deplin asupra celor dou├ú ├«nvieri la care se refer├ú Apocalipsa. Este vorba de cunoscutul cuv├ónt al M├óntuitorului din Ioan 5,25-29: „Adev├úrat, adev├úrat zic vou├ú, c├ú vine ceasul ┬║i acum este, c├ónd mor├żii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ┬║i cei care vor auzi vor ├«nvia. C├úci precum Tat├úl are via├ż├ú ├«n Sine, a┬║a I-a dat ┬║i Fiului s├ú aib├ú via├ż├ú ├«n Sine; ┬║i I-a dat putere s├ú fac├ú judecat├ú, pentru c├ú este Fiul Omului. Nu v├ú mira├żi de aceasta; c├ú vine ceasul ├«n care to├żi cei din morminte vor auzi glasul Lui; ┬║i vor ie┬║i cei ce au f├úcut cele bune spre ├«nvierea vie├żii, iar cei ce au f├úcut cele rele spre ├«nvierea os├óndei”.
Acest text afirm├ú, ├«n primul r├ónd, c├ú M├óntuitorului Hristos „I s-a dat s├ú aib├ú via├ż├ú ├«n Sine”. Sf├óntul Apostol Pavel zice, la fel, c├ú dac├ú Adam cel dint├ói a fost f├úcut „cu suflet viu” (cf. Fac 2,7), „Adam cel de pe urm├ú”, adic├ú Hristos, S-a f├úcut „cu duh d├út├útor de via├ż├ú” (I Cor 15,45). Ca atare, „Fiul d├ú via├ż├ú celor ce voie┬║te” (In 5, 21). ├Änc├ú aici pe p├úm├ónt, El d├ú credincio┬║ilor S├úi via├ż├ú din via├ża Sa.
Astfel, ├«n textul citat din In 5,25-29 este vorba, ├«n modul cel mai clar, de dou├ú ├«nvieri: (1) o prim├ú ├«nviere, al c├úrei ceas „acum este” ┬║i c├ónd nu are loc, de fapt, o ├«nviere general├ú, c├úci au parte de aceast├ú ├«nviere numai „mor├żii” care aud glasul Fiului lui Dumnezeu (v. 25); ┬║i (2) o a doua ├«nviere, de data aceasta una general├ú, c├ónd vor ie┬║i „to├żi cei din morminte”, spre a primi r├úsplat├ú sau os├ónd├ú, potrivit cu faptele lor, bune sau rele (v. 28-29). Prima este ├«nvierea duhovniceasc├ú a celor ce-L primesc pe Hristos ┬║i „aud” glasul Lui, adic├ú ascult├ú cuv├óntul S├úu m├óntuitor; a doua este ├«nvierea cu trupul a tuturor mor├żilor, la Parusie.
„Fericit ┬║i sf├ónt este cel ce are parte de ├«nvierea cea dint├ói”, zice Apocalipsa (20,6). Av├ónd-o pe aceasta, nu avem a ne teme de „moartea cea de-a doua” (ibidem), adic├ú de os├ónda cea ve┬║nic├ú.
Vom zice, poate, c├ú suntem boteza├żi ┬║i c├ú, deci, ne-am ├«mp├úrt├ú┬║it de darul ├«nvierii celei dint├ói. Atr├úgeam ├«ns├ú aten├żia c├ú aceast├ú ├«nviere se lucreaz├ú „prin cuv├ónt”, c├ú, adic├ú, ea implic├ú r├úspunsul nostru la cuv├óntul propov├úduirii. Na┬║terea de Sus este o lucrare a harului lui Dumnezeu, dar acest har cere r├úspunsul voin├żei noastre. La aceast├ú na┬║tere, zice Sf├óntul Grigorie de Nyssa, ceea ce se na┬║te „nu e dintr-o pornire str├úin├ú, cum se ├«nt├ómpl├ú cu na┬║terile trupe┬║ti, ci o astfel de na┬║tere se face din liber├ú hot├úr├óre. Astfel, ├«ntr-un fel oarecare suntem proprii no┬║tri p├úrin├żi, n├úsc├óndu-ne pe noi ├«n┬║ine a┬║a cum voim din voin├ża noastr├ú…” (Despre via├ża lui Moise, trad. de Pr. prof. D. St├úniloae ┬║i Pr. I. Buga, PSB, 29, Bucure┬║ti, 1982, p. 39).
├Än alt├ú important├ú lucrare a sa, acela┬║i Sf├ónt P├úrinte insist├ú asupra necesit├ú├żii ┬║i importan├żei convertirii personale, ca parte integrant├ú a na┬║terii de Sus sau a ├«nvierii noastre celei duhovnice┬║ti. El constat├ú c├ú mul├żi dintre cei boteza├żi se ├«n┬║eal├ú, crez├ónd c├ú ar fi n├úscu├żi din nou ┬║i f├úr├ú schimbarea vie├żii. „Doar e limpede c├ú schimbarea vie├żii noastre dob├óndit├ú prin Botez nu-i propriu-zis o schimbare, dac├ú noi r├úm├ónem tot ├«n starea ├«n care am fost.” „Dac├ú, deci – adaug├ú Sf├óntul Grigorie –, dup├ú cum zice proorocul Isaia (1,16), sp├úl├óndu-ne ├«n aceast├ú tainic├ú baie ne cur├ú├żim g├óndurile ┬║i ne ├«ndep├úrt├úm r├úut├ú├żile din suflet, e semn c├ú ne-am f├úcut mai buni ┬║i ├«naint├úm spre tot mai bine cu aceast├ú schimbare. Dac├ú ├«ns├ú Botezul e dat numai pentru sp├úlarea trupului, iar sufletul nu se cur├ú├że┬║te de ├«ntin├úciunea patimilor, ci duce ┬║i dup├ú primirea tainei o via├ż├ú la fel cu cea dinaintea ei, atunci, oric├ót de ├«ndr├úzne├ż ar p├úrea, eu o spun f├úr├ú ├«nconjur: ├«n acest caz, apa e numai ap├ú, pentru c├ú nu se vede nic├úieri ├«n cel nou-n├úscut nici o urm├ú de dar al Duhului” (Marele cuv├ónt catehetic, cap. 40, trad. de Pr. prof. T. Bodogae, PSB, 30, Bucure┬║ti, 1998, p. 344). Se impune aici o precizare: pentru cel care nu tr├úie┬║te „conform Botezului”, ca s├ú folosim exprimarea Sf├óntului Marcu Ascetul, apa Botezului s├úu nu r├úm├óne un element neutru, ci ea i se face foc arz├útor. C├úci, precum am ar├útat, ├«n apa Botezului e prezent├ú lucrarea tainic├ú a s├óngelui Jertfei de pe Cruce. Iar cine se poart├ú cu nevrednicie fa├ż├ú de harul primit la Botez se face vinovat fa├ż├ú de ├«nsu┬║i s├óngele lui Hristos (cf. I Cor 11,27).
Botezul este, cu adev├úrat, moarte și ├«nviere ├«n și ├«mpreun├ú cu Hristos (Rom 6,3-4; Efes 2,5-6; Col 2,12). Dar trebuie s├ú afirm├úm st├úruitor c├ú darul acesta devine lucr├útor ├«n noi prin ceea ce Sf├óntul Simeon numește „al doilea botez”, adic├ú botezul lacrimilor, acel botez al ├«nt├ólnirii personale cu Hristos și al hot├úr├órii și leg├úm├óntului de a fi cu totul al lui Hristos, ├«mplinind cuv├óntul Lui m├óntuitor. Se cuvine s├ú not├úm accentul pe care, ca și Sf. Grigorie de Nyssa, ├«l pune Sf├óntul Simeon Noul Teolog, care scrie ├«n aceast├ú privinț├ú: „Primul Botez are apa care pre├«nchipuiește lacrimile, are mirul ungerii, care e semnul premerg├útor al mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu mai este chip al adev├úrului, ci este ├«nsuși adev├úrul” (Cele 225 de capete, 36, ├«n „Filocalia”, vol. VI, traducere, introd. și note de Pr. Prof. Dumitru St├úniloae, București, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B. O. R., 1977, p., 27). Afirmație pe care P├úrintele Dumitru St├úniloae o explic├ú astfel: „Aceasta nu ├«nseamn├ú c├ú harul dumnezeiesc nu lucreaz├ú cu adev├úrat și ├«n Botezul cu ap├ú și ├«n taina Mirungerii, ci numai c├ú ├«n aceste taine lucreaz├ú prin mijloace v├úzute și f├úr├ú ca primitorul s├ú simt├ú aceast├ú lucrare, pe c├ónd prin lacrimile iubirii de Dumnezeu lucrarea dumnezeiasc├ú e simțit├ú” (ibidem, nota 34).
├Änvierea presupune o moarte – moartea omului celui vechi, moartea noastr├ú faț├ú de poftele trupului, faț├ú de lumea de p├úcat. O moarte faț├ú de moarte și faț├ú de st├úp├ónul ei, diavolul. ├Än multe din m├ún├ústirile athonite poți citi aceste gr├úitoare cuvinte: „Cine moare ├«nainte de a muri, acela nu va muri c├ónd va muri”.

Puțini oameni mai vor s├ú aud├ú ├«n vremea de ast├úzi aceste sfinte ├«nv├úț├úturi. „Iat├ú, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, ├«n care voi trimite foamete pe p├úm├ónt, nu foamete de p├óine ┬║i nu sete de ap├ú, ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Tr├úim chiar vremea ├«mplinirii acestui cuv├ónt profetic. Niciodat├ú foamea ┬║i setea dup├ú cuv├óntul lui Dumnezeu n-au fost mai mari dec├ót acum, la ├«nceputul celui de-al treilea mileniu cre┬║tin. Oamenii zilelor noastre posed├ú mijloace de comunicare ┬║i de informare pe care ├«n trecut lumea nu le-a putut nici m├úcar visa. Biblia este accesibil├ú pentru cea mai mare parte a popula├żiei globului. Cu toate acestea, foamea ┬║i setea de cuv├óntul lui Dumnezeu nu numai c├ú r├úm├ón o trist├ú realitate, ci parc├ú sunt tot mai mari.
Sofisticata civiliza├żie a epocii noastre n-a eradicat suferin├żele omenirii, ci, dimpotriv├ú, le-a ├«nmul├żit. Bolile, foametea, r├úzboaiele, iar pe planul vie├żii suflete┬║ti, ├«nsingurarea ┬║i triste├żea, ura ┬║i dezn├údejdea sunt crunte realit├ú├żi ale lumii actuale. Tot astfel, ├«n ciuda ultraperfec├żionatelor mijloace de comunicare ┬║i de informare, oamenii sunt mai lipsi├żi dec├ót oric├ónd de cuno┬║tin├ża cuv├óntului m├óntuitor al lui Dumnezeu. Pe de o parte, ├«ns├ú┬║i avalan┬║a de informa├żii – dintre care cele mai multe nu numai c├ú nu-i sunt omului de folos, ci, dimpotriv├ú, ├«i sunt vr├újma┬║i – este o piedic├ú ├«n calea accesului cuv├óntului dumnezeiesc la inima omului. Chiar dac├ú se seam├ún├ú, cuv├óntul nimere┬║te cel mai adesea ├«ntre „spinii” (cf. Mt 13,7) cuvintelor rele de care este ast├úzi practic invadat sufletul omului, „spini” care nu ├«nt├órzie s├ú-l ├«n├úbu┬║e.
Pe de alt├ú parte, folosindu-se de aceste mijloace de comunicare at├ót de eficiente, o mul├żime de sem├ún├útori r├úi sau cel pu├żin neputincio┬║i inund├ú lumea cu mesaje care, c├ónd nu sunt cu totul altceva dec├ót cuv├óntul cel viu ┬║i lucr├útor al lui Dumnezeu, reprezint├ú un cuv├ónt deformat, diminuat, neputincios. Astfel de surogate nu pot potoli foamea ┬║i setea dup├ú cuv├óntul m├óntuitor. Nu e de mirare c├ú oamenii nu mai vor s├ú asculte astfel de mesaje, care nu le spun nimic ┬║i care nu-i pot ajuta cu nimic. Din nefericire ├«ns├ú, aceast├ú atitudine negativ├ú conduce, de multe ori, la refuzul a tot ceea ce este propov├úduire a cuv├óntului. Obosit de at├ótea oferte – cele mai multe ├«n┬║el├útoare – ┬║i lipsit de puterea discern├úm├óntului duhovnicesc, omul zilelor noastre cade u┬║or ├«n cursa de a refuza ┬║i gr├óul ├«mpreun├ú cu neghina. ├Änfometat├ú ┬║i ├«nsetat├ú de cuv├óntul m├óntuitor, omenirea de ast├úzi se ├«nchide totu┬║i ├«ntre zidurile de nep├útruns ale refuzului de a primi p├óinea ┬║i apa de care are at├óta nevoie.
Aceste ziduri trebuie str├úpunse cu arma propov├úduirii. Cum vor chema oamenii „numele Aceluia ├«n care ├«nc├ú n-au crezut? ┬¬i cum vor crede ├«n Acela de care n-au auzit? ┬¬i cum vor auzi, f├úr├ú propov├úduitor?” (Rom 10,14). O, c├ót de mare este ast├úzi r├úspunderea celor c├úrora li s-a ├«ncredin├żat sarcina propov├úduirii Evangheliei! Mai ales preo├żii au ├«ndatorirea sf├ónt├ú de a face s├ú ajung├ú la inimile oamenilor cuv├óntul lui Dumnezeu. Preotul, ├«n primul r├ónd, trebuie s├ú fie omul acela „destoinic s├ú ├«nve├że pe al├żii” (I Tim 3,2). Este obliga├żia preotului, zice Sf├óntul Apostol Pavel, de a se ├żine „de cuv├óntul cel credincios al ├«nv├ú├ż├úturii, ca s├ú fie destoinic ┬║i s├ú ├«ndemne la ├«nv├ú├ż├útura cea s├ún├útoas├ú ┬║i s├ú mustre pe cei potrivnici” (Tit 1,9). Ucenicului s├úu Timotei, pe care-l l├úsase ├«n fruntea Bisericii din Efes, Apostolul ├«i adreseaz├ú ├«ndemnul solemn, „├«n fa├ża lui Dumnezeu ┬║i a lui Hristos Iisus, Care va s├ú judece viii ┬║i mor├żii”: „Propov├úduie┬║te cuv├óntul, st├úruie┬║te cu timp ┬║i f├úr├ú timp, mustr├ú, ceart├ú, ├«ndeamn├ú, cu toat├ú ├«ndelunga-r├úbdare ┬║i ├«nv├ú├ż├útura” (II Tim 4,1-2). ┬¬i, dup├ú acela┬║i Apostol, mai ales preotul care se sile┬║te la propov├úduire este vrednic de laud├ú: „Preo├żii care-┬║i ├żin bine dreg├útoria s├ú se ├«nvredniceasc├ú de ├«ndoit├ú cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuv├óntul ┬║i cu ├«nv├ú├ż├útura” (I Tim 5,17).
Exegezele din acest volum se vor a fi, ├«n primul r├ónd, un ajutor pentru preo├żi la ├«mplinirea misiunii lor sfinte de a propov├údui cuv├óntul lui Dumnezeu. Ele ┬║i sunt ancorate puternic ├«n acest cuv├ónt, evit├ónd orice diluare oratoric├ú. Alc├útuite de un profesor de Studiul Noului Testament, aceste exegeze reflect├ú ├«n special – cum o arat├ú titlul ├«nsu┬║i al c├úr├żii – perspectiva exegezei biblice.
Pe de alt├ú parte, de┬║i bazate pe analiza exegetic├ú, aceste exegeze sunt dezvolt├úri tematice. Ele ┬║i au, fiecare, un titlu, care indic├ú tema tratat├ú ├«n special ├«n abordarea respectiv├ú. Temele, capitole ale credin├żei cea „dat├ú sfin├żilor o dat├ú pentru totdeauna” (Iuda 3), sunt luate ├«n considerare ┬║i prezentate din perspectiva actual├ú a propov├úduirii ┬║i a tr├úirii cuv├óntului lui Dumnezeu. Volumul ar putea fi astfel intitulat, cu o expresie paulin├ú, „Cuvinte ale credin├żei ┬║i ale bunei ├«nv├ú├ż├úturi” (I Tim 4,6), constituindu-se ├«ntr-un adev├úrat catehism ortodox, cu insisten├ż├ú asupra fundamentelor ├«nv├ú├ż├úturii celei m├óntuitoare. Socotim astfel c├ú aceast├ú carte va fi de cel mai mare folos ┬║i credincio┬║ilor mireni, mai ales acelora care posed├ú o anumit├ú forma├żie cre┬║tin├ú ┬║i care doresc s├ú aprofundeze ├«nv├ú├ż├útura Bisericii noastre Ortodoxe din perspectiva studiului Sfintei Scripturi. Avem con┬║tiin├ża c├ú citirea acestei c├úr├żi ├«i va ajuta ┬║i pe credincio┬║ii mireni s├ú descopere mai deplin frumuse├żea ┬║i adev├úrul ├«nv├ú├ż├úturii dumnezeie┬║ti ┬║i, m├óna├żi de dorin├ża sf├ónt├ú de a ├«mp├úrt├ú┬║i ┬║i altora aceast├ú ├«nv├ú├ż├útur├ú, s├ú fie gata a da seam├ú de credin├ża ┬║i de n├údejdea lor ├«n Hristos Dumnezeu (cf. I Pt 3,15).

Pr. Prof. Vasile MIHOC

Acest produs a fost adaugat la data de DuminicŃ 31 Ianuarie, 2016.
IMAGE_BUTTON_REVIEWS
Clientii care au cumparat acest produs, au mai cumparat:
<b>Iubirea care ne urneste</b> <br>Pr Constantin Necula
Iubirea care ne urneste
Pr Constantin Necula
<b> Iisus Hristos curajul nostru </b> <br> Pr. Constantin Necula
Iisus Hristos curajul nostru
Pr. Constantin Necula
<b> Crestin de ocazie </b> <br> Pr. Constantin Necula
Crestin de ocazie
Pr. Constantin Necula
<b>Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi vol. 1</b><br> Sf. Nicolae Velimirovici
Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi vol. 1
Sf. Nicolae Velimirovici
<b>Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor Vol 2</b> <br>Sf. Teofan Zavoratul
Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor Vol 2
Sf. Teofan Zavoratul
<b>Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor Vol 1</b> <br>Sf. Teofan Zavoratul
Raspunsuri la intrebari ale intelectualilor Vol 1
Sf. Teofan Zavoratul
Anun■uri
discount
Notificari »
IMAGE_BUTTON_NOTIFICATIONSAnunta-ma noutatile la Lumina Evangheliei. Exegeze la Evangheliile duminicale
Pr. Prof. Vasile Mihoc
Spune-i unui prieten
 
Spune-i unui prieten despre acest produs.
PŃreri »
IMAGE_BUTTON_WRITE_REVIEWScrie o pŃrere despre carte!

Copyright © 2020 Agnos - Editura si Librarie
Powered by osCommerce

   


radio oastea domnului