|
Serios despre lucruri care te fac sa zambesti...
Sunt din ce in ce mai dornic sa descopar bucuria inteligenta. Nascuta din situatii ori increngaturi de situatii de viata, cartea aceasta pe care Romeo Petrasciuc cauta sa o largeasca tot mai mult este un scurt tratat de "reveneala" din marea lehamite din jur. Scria candva C. S. Lewis ca "ura nu se cere(a) disimulata de dragul convenientelor sociale sau de teama ca nu cumva cineva sa te acuze de nevroza. O vedem, asadar, in starea ei salbatica" (Meditatii la Psalmi, Ed. Humanitas, 2014, pg. 37(. Dinaintea salbaticiei urii ce a cuprins Tara si a rastignit Biserica, emotia unei memorii anecdotice poate restaura normalitatea. Ceea ce veti citi nu sunt scornituri, ci fragmente de viata, aschii de zambet cordial. Vajnicii aparatori ai ortodoxiei incruntate s-au ciufulit la suflet cand au aparut cele doua volume de cate 77 de intamplari cu haz, care au facut, insa, deliciul celor care nu cred ca acreala din suflet este trasatura de caracter a unui ortodox. Autorul a continuat sa asculte si sa noteze, sa culeaga si sa hohoteasca bucuros atunci cand poanta era buna. Multi au socotit cartile anterioare o culegere de poante ori anecdote cu preoti. Nu e chiar asa. Sanatatea sufleteascã a unui om se mãsoarã ºi în puterea de a asuma critica celor din jur, ironia cinstitã, fãrã mizerii în care sã se ascundã orice altceva decât dialogul constructiv ºi distructiv de toxine sufleteºti. Ele sunt scurte reþete de detoxifiere...
S-a adãugat acelor jurnale cu zâmbete o serie de povestiri noi. Prin cel de acum sutneþi invitaþi sã vã scrieþi propriul volum cu destinderi. La câta urã am acumulat, ca oameni, în viaþa cotidianã, îndrãznesc sã vã rog sã fiþi curajoºi. Refuzaþi rãutatea livrata sub chip de combustie pentru parvenire socialã ºi învãþaþi sã deveniþi! suntem dinaintea unui scurt "roman" de istoria râsului sãnãtos. Remarc cã românii, atunci când cautã sã treacã peste momente dificile din istoria lor, o dau pe amintiri zâmbitoarea. Aºa au apãrut în vremea din urmã tot soiul de contribuþii livreþti, de amintiri cu ºtaif ºi hohotitoare, deopotrivã. N-ar strica, din când în când mãcar, sã revigorãm râsul. Pentru sãnãtatea sufletului ºi ieºirea din lehamitea din jur. Romeo Petraºciuc reuºeºte! Rãmâne un hâtru. Celor care se încãpãþâneazã sã ne spunã ºi cum sã zâmbim ca sã fim creºtini nu le recomandãm cartea. Pentru ceilalþi... liber la zâmbet!
Pr. Constantin NECULA
Invitaþie la zâmbet
Iniþial, a fost un zâmbet-experiment. Multe din întâmplãrile acestui volum mi s-au sãlãºluit în inimã în întâlniri cu oameni dragi, cugete luminoase, în care câte o zicere de duh ori câte o snoavã din realitatea imediatã spãrgea orice bariere de convenþionalism, lãsând loc la durabile apropieri de suflet, la trainice prieteºuguri... Astfel a apãrut prima serie de 77 întâmplãri nostime din viaþa Pãrinþilor . Cartea a avut o rezonanþã neaºteptat de actuoasã, dovadã cã, într-o lume în care bãºcãlia, rânjetul au ajuns un reflex cabotin, zâmbetul sãnãtos, chibzuit îºi ma poate face încã loc în largheþea inimii. Cel de-al doilea volum apoi ( Alte 77 întâmplãri nostime din viaþa Pãrinþilor ) s-a structurat de la sine. Mulþi dintre cititori au venit ei înºiºi cu întâmplãri învecinate ancdotic cu persoanje, ipostaze sau formulãri cu ascendenþã de apoftegmã din viaþa de zi cu zi a celor pentru care a face voia lui Dumnezeu înseamnã ºi o raportare cu zâmbetul pe buze la asumarea responsabilã a urmãrii lui Hristos. ªi, fie vorba între noi, nu au fost puþini nici cei care ni s-au alãturat din perimetrul unei aºezãri teologice profesorale, universitare, ierarhice...
Cartea aceasta le cuprinde pe celelalte douã, la care se adaugã alte asemenea întâmplãri (ajunse acum la 200), pe care dorim sã o oferim cititorilor într-o ediþie, oarecum, completã. Toate istorisirile pe care le veþi regãsi aici sunt împtrumutate din zona teologicã, cu personaje reale, tonice, savuroase. PE unii dintre ei i-am deconspirat , redându-le nume, date complementare exacte, pentru cã situaþiile în care au fost surprinºi sunt de o gingãºie cuceritoare; pe alþii i-am adãpostit în spatele ideii de fond, care primeazã legitimitãþii personajelor. ªi unii, ºi ceilalþi însã sunt doar pretexte pentru acel zâmbet neviciat care curge din inimã ºi care ne însenineazã posomoreala cotidianã.
Cineva (academicianul Ovidiu Bujor) propunea un experiment de un firesc debordant: sã ne imaginãm cã viaþa e o oglindã în faþa cãreia ne oprim uneori sã ne privim. Dacã zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastrã. Dacã ne crispãm ºi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce asupra noastrã.
De multe ori un zâmbet e mai bun ca orice predicã. ªi aceasta o ºtiu foarte bine cei care reuºesc sã sfarme unele din cele mai grele inimi, pietrificate în indolenþã sau nepãsare. Pentru cã sufletul deschis, inima curatã, dragostea pentru celãlalt se pot conjuga nemãrginit într-un surâs de drag. Nu cred cã întâmplãtor doar nouã, oamenilor, ni s-a dãruit zâmbetul. Toþi zâmbim în aceeaºi limbã ºi aceastã disponibilitate comunicativã ºi expansivã se asorteazã cu orice. Iar atunci când zâmbetul vine dintr-o iubire sincerã, nepervertitã, pentru Dumnezeu ºi oameni, el poate fi dãtãtor de minune. Copiii sunt cei mai convingãtori în acest sens. ªi nu cred cã Dumnezeu nu le rãspunde neîntârziat, ºi El, cu câte un zâmbet...
Un gânditor creºtin le spunea la un moment dat discipolilor sãi: „Când le veþi predica despre Cer sã fiþi bucuroºi ºi sã zâmbiþi; dar când le veþi predica despre iad sunt de ajuns feþele voastre...”
Cartea aceasta vrea sã povesteascã despre Rai. Despre oameni frumoºi, destinºi, care au ºtiut ca atunci când încercãrile le-au copleºit ºi îngenuncheat sufletele, la întâlnirea cu ceilalþi lacrimile au înmiresmat ochii într-un zâmbet de încredere ºi dragoste pentru Dumnezeu, spre îmbãrbãtarea celor de lângã ei. ªi cine ºtie dacã nu a îngãduit Dumnezeu poporului ales sã treacã prin pustia lumii acesteia tocmai pentru bucuria acelui zâmbet de recunoºtinþã la vederea Þãrii Sfinte...
Romeo PETRAªCIUC
|
