|
Nota autorului
Se cuvin câteva explicaþii marginale la acest volum, pe care mã simt dator sã le consemnez. Cartea de faþã, deºi are un autor, este rodul unei adevãrate echipe care ºi-a dorit sã vadã în formã scrisã parte din predicile pe care le-am rostit la amvonul bisericii Din Cetate.
N-am avut intenþia publicãrii lor decât la insistenþele întrebãrilor legate de soarta lor. Astfel, am început un demers anevoios (pentru mine) de relecturã ºi de contur. Aveam sentimentul cã mã aflu în faþa unui bonsai, cãruia încercam sã-i dau formã tãindu-i frunzuliþele inutile. Mãsura în care am reuºit ceva sunt textele din aceastã carte ce ºi-au pãstrat, în linii mari, forma oralitãþii. Le-aº considera mai mult niºte eseuri-vorbite, dacã îmi este îngãduitã sintagma. Niºte înþelesuri care pot fi mereu înnoite prin exerciþiul fiecãruia de a înþelege ºi mãrturisi. Este imperios necesar sã înþelegem ca, apoi, sã fim capabili sã mãrturisim.
Cartea de faþã se doreºte a fi doar un mod de a înþelege Scripturile ºi, poate, de a le putea trãi ca experienþã de viaþã.
Mulþumirile nu sunt doar de circumstanþã ºi ar dori sã-i cuprindã pe toþi cei implicaþi: Petruþa Maniuþ-Coroiu, Maria ºi Nicolae Stoian, Mariana ºi Vlad Mãrdãrescu, Mariana Matei, Dana ªtefancu, Iris Sava, Simona Moscu ºi Camelia Bucicã, câþiva dintr-un mai larg cerc de prieteni care mã iau în serios.
N-aº vrea sã-i uit pe prietenii „de-o viaþã”: pãrintele Constantin Necula ºi Romeo Petraºciuc, precum n-aº vrea sã le omit pe cele ce alcãtuiesc biserica din casã: Mirela, Maria ºi Alexandra, în liniºtea cãrora mi-am „gândit gânditul”.
Le sunt recunoscãtor tuturor pentru dragoste ºi pentru fidelitatea lor faþã de Hristos, la fel de mult cât Îi sunt recunoscãtor lui Dumnezeu pentru cã mi i-a dãruit în viaþa mea.
„Suntem unii altora darul lui Dumnezeu” ºi în virtutea acestui dar a apãrut cartea de faþã, spre bucuria lecturii.
|
