|
Cartea ca mãrturisire
Discursul ºi scrierile Pãrintelui Constantin Necula se plaseazã, mai întotdeauna, în mediul „riscului seducþiei”, fiind bucurie ºi durere deopotrivã. Prin modul sãu dezinvolt, absolut original de a-L prezenta pe Hristos, el face o figurã de marginal, de rebel într-ale mãrturisirii, clamând cu înverºunare neaderenþa la limbajul de lemn, la locurile comune ale propoÂvãduirii lui Dumnezeu. Pentru Pãrintele Constantin ºi, totodatã, pentru cititorul sãu, Hristos nu e doar un refugiu, o alternativã, ci o alianþã, o rotunjire a sensului vieþii, unic adãpost împotriva morþii. ÃŽn mãrturisirea sa, Pãrintele reuºeºte, aproape de fiecare datã, sã scape de capcana cliºeelor, într-un metabolism cultural – corolar teologiei – de excepþie, care produce liniºte, bucurie, ºi acea binecuvântatã tulburare de a afla mai mult, mai serios, despre Hristos. Ceea ce fascineazã în discursul pãrintelui e perspectiva chemãrii la Dumnezeu, care nu vine, principial sau cu precãdere, ca efect al urâciunii pãcatului, din groaza pedepsei, cât, mai ales, din strãvederea absolut fulgurantã a iubirii lui Dumnezeu, din seducþia pe care Acesta, de mii de ani, ºi-o manifestã cãtre noi, covârºind tot ºi toate. ÃŽn acest sens, întoarcerea la Hristos nu e coborâre în infernul pãcatelor, ci suiº, nãvalã cãtre frumuseþea desãvârºitã a lui Dumnezeu, cãtre ÃŽmpãrãþie.
Temele abordate de Pãrintele Constantin sunt diverse, porÂnind de la preocuparea pentru copii (mãrturie stau volumele de povestiri ºi nu numai, adresate acestui segment), trecând prin locurile cele mai puþin bãtãtorite de pastoraþia comodã, convenþionalã (spaþiul maidanelor, al spatelui blocurilor, al provocãrilor strãzii), pânã la contaminarea cu accente scolastice, didacticiste, dintre cele mai riguros punctate ºtiinþific ºi teologic.
Cartea aceasta se adreseazã deopotrivã raþiunii ºi sufleÂtului. Nu e, în fond, decât încã o încercare a Pãrintelui ConsÂtantin de a spune oamenilor cu care s-a identificat adesea în perimetrul misiunii sale cã Dumnezeu încã mai aºteaptã la cotitura inimii noastre, pentru a ni Se dãrui, ca împlinire a cãutãrilor fiecãruia dintre noi. Ea, cartea, cuprinde parte din întrebãrile ºi rãspunsurile urzite în cadrul conferinþelor Pãrintelui, desfãºurate în ultimii ani în diferite centre ale þãrii, ordonate dupã câteva teme predilecte: Ortodoxia de bun simþ, Creºtinul. Profilul mãrturisitorului, Prietenia ºi ispiÂtele „neprietenului” ei, Viaþa de familie, Postul sau înfrâÂnarea ca dar de la Dumnezeu. De aceea ea ni se dezÂvãluie ca încã o carte vorbitã, de o adresabilitate vioaie, familiÂarã, prieten de nãdejde în vreme de restriºte sufleteascã.
Romeo Petraºciuc
|
