Cartea ca mărturisire
Discursul și scrierile Părintelui Constantin Necula se plasează, mai întotdeauna, în mediul „riscului seducției”, fiind bucurie și durere deopotrivă. Prin modul său dezinvolt, absolut original de a-L prezenta pe Hristos, el face o figură de marginal, de rebel într-ale mărturisirii, clamând cu înverșunare neaderența la limbajul de lemn, la locurile comune ale propovăduirii lui Dumnezeu. Pentru Părintele Constantin și, totodată, pentru cititorul său, Hristos nu e doar un refugiu, o alternativă, ci o alianță, o rotunjire a sensului vieții, unic adăpost împotriva morții. În mărturisirea sa, Părintele reușește, aproape de fiecare dată, să scape de capcana clișeelor, într-un metabolism cultural – corolar teologiei – de excepție, care produce liniște, bucurie, și acea binecuvântată tulburare de a afla mai mult, mai serios, despre Hristos. Ceea ce fascinează în discursul părintelui e perspectiva chemării la Dumnezeu, care nu vine, principial sau cu precădere, ca efect al urâciunii păcatului, din groaza pedepsei, cât, mai ales, din străvederea absolut fulgurantă a iubirii lui Dumnezeu, din seducția pe care Acesta, de mii de ani, și-o manifestă către noi, covârșind tot și toate. În acest sens, întoarcerea la Hristos nu e coborâre în infernul păcatelor, ci suiș, năvală către frumusețea desăvârșită a lui Dumnezeu, către Împărăție.
Temele abordate de Părintele Constantin sunt diverse, pornind de la preocuparea pentru copii (mărturie stau volumele de povestiri și nu numai, adresate acestui segment), trecând prin locurile cele mai puțin bătătorite de pastorația comodă, convențională (spațiul maidanelor, al spatelui blocurilor, al provocărilor străzii), până la contaminarea cu accente scolastice, didacticiste, dintre cele mai riguros punctate științific și teologic.
Cartea aceasta se adresează deopotrivă rațiunii și sufletului. Nu e, în fond, decât încă o încercare a Părintelui Constantin de a spune oamenilor cu care s-a identificat adesea în perimetrul misiunii sale că Dumnezeu încă mai așteaptă la cotitura inimii noastre, pentru a ni Se dărui, ca împlinire a căutărilor fiecăruia dintre noi. Ea, cartea, cuprinde parte din întrebările și răspunsurile urzite în cadrul conferințelor Părintelui, desfășurate în ultimii ani în diferite centre ale țării, ordonate după câteva teme predilecte: Ortodoxia de bun simț, Creștinul. Profilul mărturisitorului, Prietenia și ispitele „neprietenului” ei, Viața de familie, Postul sau înfrânarea ca dar de la Dumnezeu. De aceea ea ni se dezvăluie ca încă o carte vorbită, de o adresabilitate vioaie, familiară, prieten de nădejde în vreme de restriște sufletească.
Romeo Petrașciuc
|