Intre prieteni...
Cartea aceasta e despre prietenie. O prietenie cu inceputuri undeva in miez de copilarie – petrecuta pe strazile de oarecare ale Brasovului –, crescuta apoi ca spatiu de intalnire in preocuparea pentru studiul teologic si statornicita in impreuna-slujire pentru Hristos din desavarsita treapta a preotiei.
Cei doi autori ai lucrarii acesteia – Pr. Constantin Necula si Pr. Cristian Muntean – s-au miscat si intersectat mereu dezinvolt (si) in zone de granita ale teologiei sau, mai corect spus, au gasit intotdeauna pretexte de accesibilizare a mesajului hristic pentru variate segmente pastorale. Dinspre poezie spre eseistica, de la judicioasa reflectie teologala la imprevizibila critica factuala, migrand adeseori intre marginirile si nemarginirile gandirii analitice conexe teologiei (pentru ca, nu-i asa, orice taram al cunoasterii nu poate fi decat complementar gandirii stiintifice despre Dumnezeu), intr-un adevarat du-te-vino al analogiilor si transfuziilor de sens, cei doi au trecut mereu testul prieteniei. De aceea, alaturarea aceasta izbutita in pagina de carte nu e decat inca un zbor impreuna de dragul lui Hristos.
Paginile Bucuriei credintei se intrupeaza din intalnirile parintelui Constantin Necula cu parintele Cristian Muntean in spatiul dialogului din cetatea Brasovului, intr-o serie de emisiuni televizate (TV Nova) intamplate pe parcursul catorva ani. Sunt noua emisiuni, avand-l ca moderator pe Parintele Cristian, interconditionate – in ciuda autonomiei tematice si temporare – prin fluenta seducatoare a coeziunii de limbaj si de sens rostuitor. Reflectii de diagnosticieni pentru care taifasul despre si de dragul lui Dumnezeu e mai mult decat o structura verbala; e un refugiu de suplete a sufletului, la care s-au gandit sa ne faca partasi si pe noi, prietenii lor.

„Evanghelie si propovaduire”, „Educatia intre Cruce si rascruce”,
„Comunicarea in Biserica”, „Familia moderna si riscurile la care este supusa” etc. sunt tot atatea determinari pentru a ramane in duhul unor alternative probate in raport cu vesnicia, intr-un timp al agresivitatii invaziei nesemnificativului, derizoriului si trivialitatii cotidiene. Autorii inventariaza un instrumentar variat, adus la zi, sarmant in convergenta ideilor si desfasator in schimbul colocvial de sarje (nu intotdeauna consensuale), evitand insa mereu constatarile plate, consideratiile aride, acea sfatosenie popeasca stearpa, ce pentru multi tine loc de ignoranta. Nu veti intalni, prin urmare, in aceste pagini, acel discurs batatorit de formulari standardizate pseudoteologice, precum nici softizari ale temeiurilor nenegociabile, pentru ca discutiile propuse au acea tonicitate care te fereste de deznadejde si acele intuitii ce se rotunjesc intelesurile.

Antoine de Saint Exupery reclama undeva faptul ca noi, cei de azi, „nu cunoastem dec?t ceea ce imbl?nzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni”. Cartea aceasta vine sa ne imbl?nzeasca departarile, sa ne vindece de neprietenie. Pentru ca rostul unei carti e, inainte de toate, unul tamaduitor. Doar rautatea oamenilor a putut nascoci cartea de despartire. Aceste dialoguri propuse cetatii, intr-o bucurie a credintei in prietenie si de drag de ceilalti, pot fi antidotul instrainarilor noastre. Instrainarilor unora fata de ceilalti si ale noastre fata de noi insine.

Romeo PETRASCIUC