Pr. Trandafir Vid, Geometrice gerunzii, Ed. Agnos, Sibiu, 2019, 142 p
Petale de g?nd
La aproape zece ani de la debut, parintele Trandafir, ne invita la o noua lectura poetica ce poart? ?n sine marea tem? a experienței spirituale.
Dac? primul volum: De dragul p?c?toșilor ne introducea ?n lumea at?t de rarefiat? a Patericului descoperindu-ne temele esențiale ale vieții contemplative, iar mai apoi, prin O iubire, dou? iubiri ne arat? maniera de-a o tr?i prin iubire, ?n volumul de faț? liturghisește poetic, ?ntr-un dialog cu sine despre Dumnezeu, ce se confund? cu rug?ciunea curat?.
Geometricele gerunzii dau impresia unui eclectism al tematicii și a viziunii. E numai o impresie. Coordonatele esențiale ale liricii etalate ?n acest volum sunt puse sub semnul rug?ciunii ?n care mintea adunat? din toate colțurile vieții este conștient? c? se afl? ?n fața lui Dumnezeu.
Este o experienț? spiritual? de viaț? ce se contopește cu misia p?rintelui conștient c? cel mai scurt drum spre tine ?nsuți trece prin cel?lalt. De asta ?ncearc? s? ne conving? pe parcursul acestor pagini asum?ndu-ne pe toți din amintiri ca s? ne poarte sus: Eu ?mi cioplesc/aripi/ din amintiri/ca s? zbor sus/ (Poart?) . Poetul / preotul nu e str?in de duhul vremii radiografiind cu precizie necesit?ți pastorale: Ai murit Doamne sub epitrahil/ Te-am ?ngropat ?n r?nduieli/ și dogme. / ?n catacombe/ a r?mas iubirea Ta/ și-n moartea sfinților/ f?r? morminte. / Iar noi mințim c?/ Te-am putea avea/ ?n sterpe/ reci/ și trufașe/ cuvinte. (Catacombe)
Aceast? atitudine postmodern? cu r?d?cini ad?nci ?n Iluminism este determinat?, dup? spusa poetului, de trei necunoscute ?n ecuația morții lui Dumnezeu, din noi: z?mbetul, lacrima și dorul. (Ecuație) Poezia lui Trandafir este o invitație la cunoașterea sinelui s?u mai mult sau mai puțin poetic: Privește-m?-n suflet/ și vezi-l cum arde.../ (Foc). E chemarea de-o viaț? a lui Firu! Z?mbetul, lacrima și dorul au fost cunoscutele vieții noastre de Seminar c?nd ne f?ceam, ca orice tineri de atunci (și cred c? și de acum), planuri de viaț? printre z?mbete, lacrimi și doruri.
Am sentimentul c? poezia din Geometrice gerunzii continu? zborul vieții, dorința ?ngereasc? de a p?trunde ?n taina Domnului. Am ?nv?țat s? zbor/ ?n p?trat. / Nu am aripi, /dar sunt purtat de g?nduri/ ?n unghiuri ce ?mi lumineaz? tainic/ zborul rotund/ al ?ngerilor. (Zbor geometric).
Coordonatele lirice semnalate mai sus, ?n poezia lui Trandafir Vid, ne invit? s? concluzion?m caracterul religios al acestui volum. ?nseși titlurile poeziilor sunt gr?itoare dac? ar fi s? amintim c?teva ?n treac?t: Sinai, Cruce, Tabor, Samarinean milostiv, Zaheu, Cina iubirii, Voroneț, Fiu risipitor etc.
Putem vorbi de o liric? de tip conceptual, versul r?m?ne un prizonier al g?ndului și al ideii, chiar peisajul devine prilej de reflexie poetic?: Uneori/ toamna e alb?. / Doar amintirile au culori/ precum petalele dorului/ ?nflorit/ ?n sufletul meu/ prim?vara. (Anotimpuri).
Poetul ne face s? ?nțelegem c? viața creștin? este o cale al c?rui scop este unirea cu Dumnezeu. Trandafir ?ntrebuințeaz? imaginea zborului pentru a descrie cum intelectul omenesc tinde spre desf?tarea duhovniceasc? ?n Hristos, prin str?pungerea inimii (vezi poeziile: Aripi, Zbor f?r? cer, Zbor etc.)
Experiența spiritual? pe care ne-o propune poetul nu se oprește la nivelul unei cunoașteri intelectuale, ci ?nseamn? a te naște ?mpreun? cu (cunaștere) pentru c? a cunoaște ?nseamn? a face loc ?n tine ființei cunoscute. Ne naștem odat? cu poetul ?n taina cuv?ntului ce nu mai reprezint? doar un instrument de comunicare, ci devine cuv?nt viu.
Ne-am putea ?ntreba, ?n final, de ce un titlu at?t de eclectic pentru un volum de poezie cu evident? tent? mistic??
Chiar dac? este pur? speculație, m-aș hazarda s? afirm c? Trandafir se d?ruiește, cu toate ale sale, țintind ca loc geometric rug?ciunea ce devine totalitate a punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comun? care ne angajeaz? pe toți. Modul verbal la care o face, gerunziu, ar vrea s? ne plaseze ?ntr-un timp mesianic ce nu mai are leg?tur? cu autorul și momentul acțiunii pentru c? ambii au intrat ?ntr-un alt mod de cunoaștere al ?mp?r?ției: Moartea/ f?r? viaț?/ nu exist?. / Nici ?ntunericul f?r? lumin?/ nu-i. / Nici r?ul/ f?r? bine/ nici eu f?r? de tine/ nici viața noastr?/ f?r? moartea Lui. (Contopire).
V? invit, așadar, s? p?trundem ?mpreun? ?n lumea poetic? a p?rintelui Trandafir, ce ne face s? ne reg?ndim propriul zbor spre taina cunoașterii personale ?n lumina ?mp?r?ției din noi.
Cartea pe care o lecturați este rodul fr?m?nt?rilor de decenii ale p?rintelui Trandafir, care și-a c?utat mereu liniștea ?n brațele pline de c?ldur? ale Domnului. Un spirit viu, c?ut?tor permanent de r?spunsuri, ?ntr-o lume ce nu mai vrea s? aib? ?ntreb?ri esențiale despre sine.
Curios este faptul c? dup? aproape trei decenii de c?nd Dumnezeu ne-a pus ?mpreun?, observ c? nu i s-a ?mpuținat duhul rug?ciunii, c? a r?mas st?ruitor ?n proiectul vieții sale, indiferent de grijile vieții , și a r?mas statornic limbajului poetic care l-a definit mereu ca prezenț?.

Pr. Cristian MUNTEAN