Fratele Costica Pânzaru - ma bucur s-o spun de la început - face parte integranta din copilaria mea, din tot ce am trait eu mai frumos pe atunci. De aceea, pâna astazi, a-l întâlni si a-l auzi îmi este prilej de cea mai curata si autentica bucurie. Cum ar putea fi altfel întâlnirea cu dânsul prin mijlocirea acestei carti pe care, iata, ne-o daruieste? O parte din amintirile mele cele mai frumoase si mai vii se intersecteaza astfel cu multe dintre cele cuprinse în paginile cartii de fata. Autorul acestei carti n-a planuit, desigur, sa-si scrie memoriile. Cartea ni se daruieste, pur si simplu, ca un rod copt, pârguit sub razele de foc ale Duhului Sânt, pe parcursul unei vieti închinate slujirii lui Dumnezeu. N-a fost nevoie ca scriitorul acestei carti sa-si dea silinta de a recurge la artificiile de care fac uz de obicei autorii de lucrari autobiografice. El a scris ce a trait si asa cum a trait. Valoarea cartii îsi are izvorul, în primul rând, în autenticitatea faptelor prezentate. În general suntem atrasi de cartile de memorii. Experienta ne-a învatat însa ca atunci când citim asemenea carti trebuie sa ne luam precautia de a nu crede tot ceea ce citim. Oamenii trupesti, scriindu-si memoriile, sunt purtati mai ales de gândul de a-si ridica un monument pe care urmasii, foarte probabil, nu se vor osteni sa li-l ridice. Eludarea adevarului, penele de împrumut, mistificarile si artificiile de tot felul par sa tina de însasi metoda genului. Alta este însa perspectiva oamenilor duhovnicesti. De la Confesiunile Fericitului Augustin încoace putini sunt cei care în marturiile lor de viata au avut ca unic dascal Adevarul. Amintirile lui Costica Pânzaru sunt crâmpeie de viata de o autenticitate care exclud orice artificiu, orice compromis cu lauda de sine sau cu jumatatile de adevar.

Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile MIHOC

Întotdeauna mi s-a parut vrednic si bucuros a-i asculta pe cei batrâni atunci când ĂŽsi povestesc viata. Este ca un soi de ĂŽnflorire a gândului, cu miresme de gutuie aprinsa de focul toamnei. Nu stiu de ce, dar cartea pe care o veti parcurge mi-a reamintit de o generatie ĂŽntreaga de oameni sacrificati pe altarul Razboiului si al comunizarii Tarii, o generatie ĂŽntreaga de ĂŽnlantuiti ĂŽn marea puscarie ce devenise România dupa 1944. O generatie cu ispitele ei, cu sectarizarile inerente unor etape de cautare si limpezire de sensuri… De aceea cartea, ĂŽnceputa ca un gângurit crescut ĂŽn geaman se termina ca un oftat, mângâiat de regasirea de semeni. Un bunic pe Cale, ĂŽn cautarea Adevarului. Cu rastignirile de rigoare, adastate ĂŽn pagina ĂŽn dulcele grai moldovenesc - si cine l-a auzit pe fratele Costica Pânnzariu stie la ce ma refer - cu mireasma partasiei ĂŽn Oastea Domnului, ĂŽn Biserica Ortodoxa. Cu ĂŽntâlniri memorabile nu doar cu istoria, ci si cu oamenii care i-au marcat mântuirea (fratele Traian Dorz este un astfel de exemplu…) Un bunic pe Cale, ĂŽn cautarea Adevarului, rugându-se pentru frati. Era suficient de mult si atât! Pe o strada din Siret, ĂŽntr-un februarie nenorocit, venea spre casa din care moartea ĂŽi rapise un nepot. El, care a vazut moartea, nu plângea. Scrâsnea din suflet - a câta oara? - pentru a convinge sufletul sau cât de importanta este Învierea. Atunci, ĂŽn caldura unor clipe de neuitat, de la el am ĂŽnvatat lucrul cel mai de pret pe care mi-l putea darui: ca inima lui si a rugaciunii sale bate pentru toti. Si pentru mine… Rândurile de fata, pe post de postfata, smerita sarutare pe fruntea-i ce-a sprijinit ĂŽndreptarea. Si cerul…

Parintele Constantin NECULA

166 pagini
Format: 12,5x19,5 Cm