Lavra Pesterilor, cea mai mare manastire din lume Intinsa pe 240 de hectare, pe malul drept al Niprului, Lavra Pecerska este prima manastire ale carei inceputuri dateaza din jurul anului 1000.

Un scurt istoric al Lavrei Pecerska ne informeaza despre primii vietuitori ai pesterilor si ucenicii lor, despre prezenta Sfantului Duh, despre prisosul harului, al intelepciunii si puterii lui Dumnezeu daruita cuviosilor si smeritilor parinti, intemeietori ai monahismului rus.

Primul ascet care a venit aici a fost Ilarion, care a sapat o pestera in stanca si si-a dedicat viata lui Dumnezeu, petrecand in post si rugaciune. La scurt timp dupa ce Ilarion a fost ales mitropolit de Kiev, se va aseza aici Cuviosul Antonie de la Athos, intemeietorul monahismului rus. Antonie se naste in anii domniei lui Vladimir (953) si de tanar este atras de viata monahala. Ajunge la Constantinopol, apoi pe muntele Athos, dupa care este trimis de staretul sau, prin porunca dumnezeiasca, in Rusia, ca stalp duhovnicesc al poporului. Ajunge la Kiev si se aseaza intr-o pestera din apropiere, unde incepe o viata ascetica: hrana i-a fost painea uscata, consumata o data la doua-trei zile, si putina apa. Cuviosul Teodosie Faima Sfantului Antonie i-a atras spre monahism pe multi barbati, chiar si doi sfetnici ai domnitorului. A murit la varsta de 90 de ani; trupul sau este si azi ingropat in pestera, nelasand sa i se descopere sfintele moaste. Un renumit staret hirotonit de Sfantul Antonie a fost Cuviosul Teodosie, nascut in anul 1029, in partile Rusiei. In timpul staretiei lui viata obstii a inflorit, iar numarul monahilor a crescut de la 20 la 100. Obstea si-a unit fortele si a construit o manastire mai mare, care a functionat dupa tipicul manastirii Studion. Cuviosul Teodosie isi sfatuia fratii sa se roage si in afara slujbelor, in chilii, iar in timp ce munceau sa spuna Psalmii lui David. Acesti oameni traiau asemenea unor ingeri pe pamant. Chipul stralucitor al Cuviosului Teodosie a fost vazut deasupra manastirii de mai multi martori, determinandu-i pe multi sa se indrepte spre manastire cu multe daruri.

Cand manastirea a trecut prin momente in care proviziile erau insuficiente, staretul i-a invatat pe calugari sa nu dispere. In lipsuri ii indemna la rugaciune staruitoare, iar darurile de la Dumnezeu nu intarziau sa apara prin intermediul celor ce veneau la manastire. In fiecare an in Postul Mare se retragea in pestera si se intorcea in Vinerea Mare. Aici il chinuiau demonii si il tulburau, dar prin asceza aspra la care se supunea ii invingea. In momentul mortii sale, 3 mai 1074 (la 45 de ani), un stalp de foc s-a vazut deasupra Lavrei Pecerska.

Sfintii Antonie si Teodosie sunt intemeietorii acestei mari Lavre, care in urmatoarele doua secole (secolul XI-XII) devine un mare centru monastic si duhovnicesc: aici se copiau manuscrise, se scriau cronici si sinaxare. Incercarile prin care trece Lavra Pecerska Pana la jumatatea secolului XIII manastirea cunoaste o perioada de mare inflorire, exceptie facand anul 1096, cand, in urma invaziei polonilor, au fost furate obiecte de cult, iar biserica Maicii Domnului a fost incendiata. Au fost necesari 15 ani pentru refacerea distrugerilor. Necazurile nu s-au oprit aici, deoarece au urmat invaziile mongolilor (1240 si 1300), apoi ale tatarilor (1399 si 1484), perioade in care bisericile au fost distruse si incendiate. La inceputul secolului XVII se pun bazele tipografiei, iar mitropolitul Petru Movila infiinteaza Academia de Teologie.

Intre secolele XVII-XIX activitatea duhovniceasca si culturala este foarte bogata. A urmat perioada comunista, o perioada neagra si nefasta, timp in care Lavra Pecerska a fost considerata doar un muzeu al vremurilor apuse. Cei care mergeau in excursie la Kiev erau dusi sa viziteze pesterile celebre, insa cele 121 de racle cu sfinte moaste ale sfintilor care au vietuit de-a lungul sutelor de ani erau prezentate drept mumii. Dupa prabusirea comunismului, Lavra Pecerska si-a reluat locul in viata credinciosilor, bisericile au fost renovate si infrumusetate, oricine putand sa se inchine sfintelor moaste.

O parte din numeroasele minuni si fapte care s-au petrecut de-a lungul celor 1000 de ani in Lavra Pesterilor, precum si vietile sfintilor de acolo sunt descrise in "Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev", tradus si in romaneste de pr. Nicusor Morlova, de la parohia Sfintii Ingeri, din Constanta.

Curcubeul sub forma de clopot In vinerea luminata a anului 2003, grupul de pelerini din Constanta a asistat la o alta minune petrecuta aici. Pe cand noi ne aflam in pesteri pentru inchinare la cele 121 de sfinte moaste, undeva deasupra, langa biserica Maicii Domnului, apare un convoi de credinciosi condus de episcopi, preoti si diaconi, purtand steaguri si icoane, pentru oficierea slujbei de sfintire a apei. Din grupul nostru de pelerini facea parte si o echipa de filmare de la TV Neptun din Constanta. In timp ce cameramanul filma ceremonia, in curtea manastirii, la un moment dat, pe cerul senin apare o imagine asemanatoare unui clopot in varful caruia era o lumina stralucitoare, iar marginile erau formate dintr-un curcubeu sub forma de cerc. Impresia reporterului de la TV Neptun (Maria Cica) a fost ca s-a deschis cerul si astepta sa coboare ingerii pe pamant. Aceasta imagine a durat aproximativ 15 minute, timp in care toti participantii se rugau si priveau spre cer.