Sfinţi din închisori – Părintele Ilie Lăcătuşu
Noiembrie 20, 2008 11:03 am FragmenteSfinţi din închisori – Părintele Ilie Lăcătuşu
fragment din cartea Din temniţe spre sinaxare
Mărturia Părintelui Ioan de la Rarău
– Părinte Ioan, spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti…
– Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.
Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.
Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.
Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui – ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele.
– Dumneavoastră îi mişcaţi mâinile sau nu?
– Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.
– A, deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră?
– Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.
– Nu mai erau rigide?
– Nu, absolut deloc. Erau flexibile.
– Nu se vedeau semne de putrefacţie…
– Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.
– Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?
– Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” – exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.
– Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?
– Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot.
– În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă?
– Da, am cunoscut. N-am stat cu ei, numai i-am văzut.
– Despre părintele Daniil, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, ce puteţi spune?
– E unul dintre cei mai mari mucenici, un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă, desăvârşită, un om studios; tot timpul scria şi se ruga neîncetat.
– L-aţi cunoscut?
– Da, l-am cunoscut. Era şi el cunoscător cu duhul. Avea mare trecere la rugăciune, la Maica Domnului. Schitul Rarău, unde era el atunci, era foarte, foarte, foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni, absolut nimeni. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare, avea o credinţă fixă, zdravănă, îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată, ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. El pe toţi i-a convertit.
– Despre ce ţinea conferinţe?
– Discuta sub toate aspectele, ştia vreo cinci şase limbi străine. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu.
– Cum a murit?
– A murit în închisoare. L-au omorât. A murit în chinuri. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. A murit ca un mare mucenic, care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. Omul, dacă nu este convins, nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor, au suferit. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Ori eşti în lumină, ori în întuneric, ori cu Dumnezeu, ori cu Satana. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă, înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. Pentru mântuire, adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. Viaţa nu există numai pe pământ, ci în veşnicie unde este exclusă moartea. Nu există viaţă pe pământ, este un termen, o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică, prin fapte, atât. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. Dumnezeu Îşi alege oamenii. Acum e vreme de cernere. Făina dacă nu-i cernută, e cu gunoaie, trebuie cernută, aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină.
Mărturia Părintelui Justin Pârvu
Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neîsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi…
Vezi şi:
Noiembrie 20th, 2008 at 3:48 pm
[…] Linkurile zilei, 20.11.08 November 20, 2008 4:13 pm laurentiu Linkurile zilei Sfinti din închisori – Parintele Ilie Lacatusu […]
Noiembrie 21st, 2008 at 10:05 am
[…] Blogul Agnos: Sfinţi din închisori – Părintele Ilie Lăcătuşu […]
Noiembrie 21st, 2008 at 4:39 pm
[…] sursa: Agnos.ro […]
Ianuarie 11th, 2009 at 12:52 pm
DIN ACATISTUL PARINTELUI ILIE LACATUSU SCRIS DE O CREDINCIOASA CAREIA PARINTELE I-A AJUTAT SA SCAPE DE O SECTA IN CARE INTRASE SI SA SE INTOARCA LA ORTODOXIE CEA MAI PURA CREDINTA.
NUMELE TAU PARINTE ILIE ESTE SCRIS IN CERURI INTOCMAI CU CEL AL MARTIRILOR CARE SI-AU DAT VIATA PT HRISTOS,SI DUCU RUGACIUNILE NOASTRE CATRE TRONUL LUI DUMNEZEU IAR NOI ITI CINTAM;
BUCURA-TE STILP AL CREDINTEI
BUCURA-TE MARTURISITOR AL ADEVARULUI
BUCURA-TE TRAIRE DEMNA DE URMAT
BUCURA-TE TRUP INMIRESMAT
BUCURA-TE SUFLET NESTRICAT
BUCURA-TE PARINTE ILIE LACATUSU MARTURISITORULE.
CU UMILINTA CADEM INAINTEA LUI DUMNEZEU SI NE INCHINAM TATALUI SI FIULUI SI SFINTULUI DUH TREIMEA CEA DE O FIINTA SI NEDESPARTITA IAR TIE PARINTE ILIE ITI CINTAM UNELE CA ACESTEA;
BUCURA-TE PARINTE CA AI REPARAT BISERICI
BUCURA-TE CA VINDECI NEPUTINTELE SI BOLILE
BUCURA-TE CA TAMADUIESTI RANILE SUFLETULUI
BUCURA-TE CARARE CARE DUCE CATRE CER
BUCURA-TE MASA CARE SATURI PE CEI FLAMINZI
BUCURA-TE FAR CARE LUMINEZI IN INTUNERICUL NECREDINTEI
BUCURA-TE VAS ALES DE DUMNEZEU
BUCURA-TE CA AI AFLAT PRETUIRE IN OCHII CELUI PREAINALT
BUCURA-TE PARINTE ILIE LACATUSU MARTURISITORULE.
ACEASTA ESTE O MICA PARTE DIN CEEA CE S-A VRUT A FI ACATISTUL PARINTELUI ILIE LACATUSU. ACEASTA FATA CARE S-A INTORS LA CREDINTA CU AJUTORUL PARINTELUI ILIE LACATUSU A VRIT SA II ADUCA UN OMAGIU FARA A SUPARA PE NIMENI. EA IL IUBESTE F MULT PE PARINTELE ILIE LACATUSU SI L-A NUMIT PE DREPT CUVINT SF ILIE LACATUSU MARTURISITORUL PT CA PARINTELE ASTA A FOST UN EXEMPLU DE SLUJIRE DE TATA DE SOT DE PARINTE DUHOVNIC. FIE CA NOI TOTI SA AVEM PARTE DE BINECUVINTAREA PARINTELUI ILIE. AMIN
Iulie 20th, 2009 at 5:04 am
[…] si: Sfinţi din închisori – Părintele Ilie Lăcătuşu, marturia parintelui Ioan de la Rarau, fragment din cartea Din temniţe spre […]
Iulie 22nd, 2009 at 11:24 am
[…] (…) continuarea la blogul Agnos […]
Decembrie 12th, 2009 at 6:40 pm
Sustin si eu ceea ce scrie parintele Ioan de la Rarau. Este complet adevarat. Prima data cind am intrat si eu la parintele Ilie, fiind de fata fiica dansului, m-am uitat la parintele iar parintele cu ochii mari, albastri se uita la mine. Am scuturat din cap, mi-am zis ca mi se pare, fiica dansului mi-a zis “ia uitati-va, va priveste”. M-am aplecat sa-i sarut mina si mi-am pus mina mea pe cea a parintelui, mina mea era rece iar a parintelui era calda!! Parintele ma urmarea in continuare cu privirea si m-a urmarit pina am iesit.La iesire i-am zis unei prietene care mai avea vreo 2 persoane pina sa intre la parintele “Kati, parintele deschide ochii si te priveste”, dar ea mi-a zis “ei vezi de treaba poate s-a uitat la tine, dar la mine sigur nu se uita!”. Cand a intrat s-a uitat special la ochii parintelui si erau inchisi. Dupa ce i-a sarutat mina s-a uitat iar la ochii parintelui si erau larg deschisi si se uita la ea….
Am plecat de acolo cutremurate si convinse ca e un mare sfant si toatodata un sfant f viu si neobisnuit….
Martie 17th, 2010 at 7:03 pm
Este adevarat tot ce se spune dspre parintele Lacatusu , intr-adevar este un adevarat sfant si face minuni.Eu merg periodic la mormintul parintelui si ma rog de aproxiativ 1 an de zile si viata mea si a familiei mele s-a schimbat mult in bine. Parintele mi-a indeplinit toate dorintele si -a ajutat sa trec peste doua operatii complicate . Este un sfant care face minuni nu incape nici o indoiala in privinta aceasta.
Mai 26th, 2010 at 12:26 pm
Parintele Ilie Lacatusu este un sfant care face minuni.Constat ca este ignorat de B.O.R.sau ignoranta aceasta este doar “un camuflaj”.
Anul trecut ,in 2009,am mers aproape in fiecare joi sau sambata la mormantul Sfantului Ilie Lacatusu si constat ca mi-a mers bine.
Dar,trebuie sa spun si lucrurilor pe nume:mai vin si oameni care nu stiu sa se roage,nu stau la rand,creaza panica,creaza galagie.
Ii multumesc mult si pe aceasta cale Domnului Alexandru Spirache,un nepot de-al Sfantului,care stie sa tempereze spiritele celor ce se cred smeriti si credinciosi,ii multumesc ca vine acolo si are grija de mormant si de a nu se degrada locul cu pricina.Dar trebuie sa-l ajutam cu totii pentru ca vin,cum am spus,si unii raufacatori.Trebuie sa ne rugam in tacere la mormantul Sfantului Ilie si sa nu mai fim asa de disperati.Sfantul ne ajuta pe toti!
Ianuarie 31st, 2012 at 1:10 am
Numele meu este Daniela si am 31 de ani. Sunt casatorita de 11 ani si ca orice cuplu spun eu, ne-am dorit dupa casatorie un copil. Dar nu a fost sa fie cum ne asteptam noi, Dumnezeu avea alte planuri cu noi. Din aceasta dorinta am inceput in 2004 sa mergem la doctor ca sa vedem care este cauza, si care dintre noi are probleme de infertilitate. Dupa analize s-a dovedit ca sotul avea pe atunci astenospermie.De atunci am tot fost pe la diferiti medici si N cabinete si spitale, de unde plecam din ce in ce mai deznadajduita, toata lumea imi spunea ca asa nu voi avea copii niciodata.Starea sotului se degrada o data cu trecerea timpului, a facut mai apoi, oligoastenospermie, dupa aceea oligoastenoteratospermie si uite asa incet dar sigur ne indreptam spre nicaieri. In anul 2009, o colega de servici mi-a spus ca reusita mea sta in mainile unui preot si ca acesta sta cu mantia desfacuta asuprea mea de parca ma protejeaza. Nu stiam pe atunci de Parintele Ilie Lacatusu.Tot ea mi-a povestit de el dupa doua saptamani si mi-a spus sa ma duc sa ma rog la el ca ma ajuta cu siguranta. Nu stiam ce sa cred asa ca am hotarat sa ma duc sa vad, de curiozitate despre ce e vorba, asa am ajuns la Giulesti la racla Sfantului, am intrat cu teama, teama de necunoscut cred iar uimirea mea a fost fara margini, Sfantul Parinte Ilie Lacatusu parea un bunic care doarme, avea o mana calda si un chip linistitor, ceva cand m-am aflat in prezenta lui mi-a umplut sufletul de bucurie si de liniste. O mare minune ca se afla printre noi. Am plecat de la Sfantul rugandu-l sa ma ajute, eram bucuroasa, ma simteam de parca imi luase de pe suflet toata povara pe care o dusesem pana atunci,am plecat si parca abia asteptam sa ma reintorc.
Odata cu mersul la racla Sfantului am reluat mersul la medic asa ca in urma cu doua luni facuse sotul analize hormonale,spermograma si ecografie, analize care au iesit cum altfel decat prost. Acum am repetat analizele ca sa ne ducem cu ele actualizate si nu cu cele vechi de 2 luni. Vineri am facut analizele, duminica am fost la Sfantul si m-am rugat sa-mi vindece sotul de neputinta de a avea copii, iar luni cand am luat rezultatele sotul meu nu mai avea nici o problema(analiza hormonala era perfecta, spermograma de la 1mil/mil crescuse peste noapte la 8mil/mil iar despre ecografia care spunea inainte ca ar avea varicocel si prostata….erau povesti, nu mai avea nimic)toate acestea disparusera ca prin minune.Luni am fost cu ele la doctor sa le interpreteze si ne-a trimis acasa, fiind uimit si fara sa-si poata explica ce s-a intamplat.Dar eu stiam ca era minunea Sfantului Ilie si ca-mi ascultase rugaciunea. Ce nu stiam eu e ca imi ascultase rugaciunea pana la capat si ca eram deja insarcinata iar eu nici nu banuiam.La cateva zile am facut un test de sarcina fara ca sa am simptome sau sa-mi fi intarziat menstruatia, asa parca-mi spunea mie ceva in sufletul meu sa fac si bineinteles ca mi s-a confirmat minunea Sfantului Ilie Lacatusu,imi daduse acest minunat dar.
Dar minunile pe care Sfantul le-a facut pentru noi cat si ajutorul pe care ni la dat nu s-a oprit aici.
In timpul sarcinii la o ecografie medicul ne-a spus ca fatul are o problema la cap se numea hidocel, ceva ca o punguta cu lichid ne spunea el, care daca nu dispare, dupa nasterea copilului va trebui operata daca se mareste. Am cautat iar ajutorul Sfantului care nu a intarziat sa apara si luna urmatoare la ecografie medicul nici nu si-a mai dat seama ca ar fi avut ceva vreodata, nici nu isi mai aducea aminte.
Asa am nascut in septembrie o minunatie de baietel perfect sanatos, doar ca Dumnezeu avea sa ne puna din nou la incercare. In a doua zi dupa ce am nascut, ma aflam inca in maternitate si in timp ce mangaiam bebelusul am sezizat ca la cap pe partea stanga avea ceva ce simteam la mana, cava tare, ceva ce nu-mi puteam explica dar stiam ca ceva nu este in regula. Am chemat asistenta care la randul ei a chemat neonatologul care dupa ce a examinat copilul mi-a spus ca are la cap o bucatica de os si ca asa s-a nascut el si ca nu are ca sa-i faca, ca nu va afecta in nici un fel copilul dar ca asa va ramane. Nu era vizibil dar pt ca noi stiam era zic eu psihic deranjant. I-am multumit lui Dumnezeu ca nu are copilul probleme din cauza aceasta si am incercat sa nu ma mai gandesc. Dar nu am putut, asa ca la cateva luni am luat copilul si m-am dus cu el la Giulesti la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si l-am rugat sa aiba grija de el ca si pana acum pentru ca el mi l-a dat. Nu dupa mult timp, am sesizat intr-o zi la baita ca baiatul nu mai avea nimic la cap, nici urma de osisor, capul era perfect neted si rotund, nici urma de ceva care sa te faca sa crezi ca ar fi existat vreodata vreo problema. Asa a facut Sfantul imposibilul dupa parerea medicilor.
Luna trecuta in octombrie am fost la parintele cu baiatul si il tineam de manute pentru o plimbare, deoarece nu incepuse sa mearga singur si deodata a iesit din rand o femeie care mi-a spus sa ma duc cu baiatul la doctor pentru ca are o problema la picioare, ca nu calca corect si ca daca doctorul imi va spune sa fac operatie sa nu-i fac, sa-l duc la kinetoterapie ca se va face bine. Am ramas uimita pt ca baiatul nu stia sa mearga inca daramite sa mearga corect. Nu stiam ce sa fac, sa o cred sau nu, cert este ca ceva nu-mi dadea pace, ma tot gandeam la ce mi-a spus femeia si am hotarat ca nu strica un control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi-a confirmat ca are intradevar o problema de mers la piciorul drept si ca daca nu-si va corecta mersul va avea probleme pe viitor. Si mai mult decat atat exact kinetoterapie ne-a recomandat. Am citit pe internet despre problema baiatului si am aflat ca astfel de probleme se descopera de regula in jurul varstei de 2-3 ani cand de regula este foarte tarziu. Acum am inteles cum Sfantul Ilie Lacatusu a grait prin acea doamna si ne-a avertizat la timp, ca baiatul sa se faca bine.
Acum mergem la Sfantul din nou si suntem convinsi ca pana in ianuarie cand ne vom duce la control, medicul nu va mai sti ca baiatul a avut vreodata vreo problema.
Multumim Sfinte Parinte Ilie Lacatusu ca ne esti aproape si ne ajuti de fiecare data cand venim la tine.
Multumim doctor fara bani si nadejdea celor care nu vad alta scapare.
Multumin ca doar gandindu-ne la tine ne sari in ajutor.
Pentru toate cate ai facut si faci petru noi Sfinte Parinte iti multumim.
Daniela B.
Aprilie 22nd, 2013 at 11:10 pm
am citit si pot spune ca am trait o data cu toti acesti oameni aceste minuni care si eu la randul meu am o minune cu Sf.Ilie ma ajutat mult in 2004 nu mi-am dat seama eram mica dar acum constentizez cat de mult ma ocrotit si ma intarit atunci cand nu mai aveam nici o iesire.( in vis mi-a spus chiar daca tu nu vrei sa ma ajuti sa stii ca eu tot te ajut) Merge-ti la Sfantul cu incredere chiar ajuta daca nu pe loc sigur in timp. Multumesc din suflet pentru tot ajutorul…