Doi ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

Astăzi, 21 noiembrie 2008, se împlinesc doi ani de la trecerea la Domnul a părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste şi singurul slujitor al Bisericii care a înfruntat pe faţă sistemul comunist.

Se naşte în ziua de 23 noiembrie anul 1925, în localitatea Mahmudia din judeţul Tulcea, într-o familie cu 11 copii. În 1945 absolvă Liceul “Principele Carol” din Tulcea şi se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Intră pentru prima dată în atenţia regimului comunist în 1948 în anul 2 de medicină. Timp de 15 ani va trece prin închisorile comuniste de la de la Jilava, Aiud şi cutremurătoarea reeducare de la Piteşti. Nu există cuvinte care să poată descrie suferinţele îndurate în răstimpul de 16 ani cât a fost încarcerat. După cum el însuşi spunea:
“Citesc acum la cărţile despre Piteşti […] şi orice s-ar scrie despre aceste lucruri este fad pentru noi, cei care am trecut pe acolo […] încerc să explic ceea ce nu se poate explica, ceea ce nici nu trebuie explicat”

Este eliberat în urma amnistiei generale din 1964. Ieşind din închisoare porneşte spre împlinirea promisiunii făcute lui Dumnezeu în anii de detenţie: “Doamne, daca mă scoţi teafăr de aici, o sa-ţi slujesc Ţie!” Absolveşte mai întâi cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Bucureşti. Urmează apoi, cu concursul Patriarhului Iustinian Marina şi al Mitropolitului, pe atunci doar ieromonah, Antonie Plămădeală, cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În această perioadă predă limba franceză şi Noul Testament la Seminarul Teologic din Bucureşti, fiind unul dintre profesorii preferaţi ai elevilor teologi. Şi aici însă se loveşte de nedreptăţile regimului totalitar, fiind împiedicat să-şi susţină teza de doctorat, ale cărei cursuri le absolvise.

Evenimentele se precipită însă în 1977 când este demolată Biserica Enei din Bucureşti, cu planul de a se construi în locul ei un restaurant. Fire puternică şi nesupusă nedreptăţii, la un an după devastatorul cutremur de pământ din Bucureşti, Părintele Gheorghe Calciu porneşte la rândul său un cutremur, de data aceasta spiritual, care va zgudui din temelii maşinăria comunistă.

La data de 8 martie 1978, în miercurea din săptămâna brânzei, Părintele citeşte în Biserica Radu Vodă (Bucureşti) “Întâiul cuvânt pentru tineri”, primul dintr-o serie de şapte predici care vor strânge laolaltă tineri din toate mediile universitare. Seminarişti, studenţi universitari şi politehnişti vor face neîncăpătoare biserica seminarului bucureştean. Autorităţile se revoltă şi trec la represalii, încuind biserica şi pe seminarişti în dormitoare. Cu toate acestea Părintele continuă să predice de pe treptele bisericii în mijlocul unei mulţimi fremătătoare.

După al şaptelea cuvânt Părintele este supus unei întregi campanii de intimidare care culminează cu arestarea sa în anul 1979. Până şi Biserica este forţată să se dezică de sfinţia sa, caterisindu-l. Detenţia sa abuzivă va declanşa un val de proteste în cadrul comunităţii române din exil. Personalităţi marcante ale vremii ca Margaret Thatcher, Ronals Reagan vor interveni în favoarea sa. Urmarea a acestor presiuni internaţionale, Părintele Calciu este eliberat după alţi cinci ani de detenţie, dar este silit să părăsească ţara.

Forţat să-şi părăsească propria ţară, pentru libertatea căreia îşi vărsase sângele, se stabileşte la Washington DC împreună cu preoteasa Adriana şi fiul său Andrei. De pe continentul american continuă să susţină eforturile românilor din exil de a influenţa situaţia României. Un exemplu în acest sens este festivalul ROMFEST, al cărui iniţiator şi preşedinte a fost. Părintele Calciu devine o voce cunoscută la radio Vocea Americii şi Europa Liberă, alimentând prin cuvintele sale speranţele de libertate ale celor de-acasă.

După 1990 Părintele Calciu a revenit de mai multe ori în România. În ultimii ani a făcut chiar adevărate tururi de forţă, predicând în toate colţurile ţării atrăgând ca din totdeauna tinerii, atât de aproape de inima sa.

În acest răstimp continuă să păstorească cu dăruire credincioşii parohiei Sfânta Cruce din Washington DC. Editează lunar un buletin parohial distribuit în toate colţurile lumii. Continuă să scrie şi să predice pentru Iisus Hristos şi Evanghelie, să hrănească săracii, să ajute nevoiaşii, să aibă mereu o vorbă bună pentru fiecare. Acoperă greşeli, vindecă răni, înlătură dezbinarea cu duhul lui Hristos. Viaţa sa întreagă o dedică celorlalţi.

După o suferinţă de câteva luni se stinge din viaţă la data de 21 noiembrie 2006 în SUA şi este înmormântat, la cererea sa, în cimitirul mănăstirii de la Petru Vodă.

Sursa:
www.reintregirea.ro

Vezi si:

• “SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”
• Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”
• Cea mai grea lovitura – cea de la frati
• Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI
• File de Pateric cu parintele Calciu
• Parintele Gh. Calciu – inedit: “POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU…”
• Parintele Calciu despre rugaciune
• “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
• Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu
• Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania – 2006
• Masoneria si familia
• MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
• Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie
• PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”