Atunci, cine poate să se mântuiască?

Pr. Constantin Necula, Predici Fara comentarii

Atunci, cine poate să se mântuiască?
(Duminica a 30-a după Rusalii – Luca 18, 18-27)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Întotdeauna m-am gândit că un răspuns bun se naşte dintr-o întrebare sănătoasă, fără sămânţă de ispitire. Plină de dorinţa cunoaşterii, în sensul adânc pe care Hristos l-a dat acesteia: „Să Te cunoască pe Tine (Tată), Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis Tu…” (In 17, 3). Or, cel puţin în Duminica aceasta, ochii noştri nu trebuie să privească la alta decât la adânca pedagogie a Mântui­torului, Care foloseşte prilejul de a afirma Legea lui Moise (Lc 18, 20), ba chiar de a pune în faţa noastră pe unul care, cu osârdie, din vreme de tinereţe (adică din timpul cel mai greu de pus limitării vieţii), a împlinit norma. Că nu-i în stare să facă pasul mai departe, nu-l lipseşte pe acela de meritele unui model. Teribilul adaos al Evangheliei „vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea comoară în ceruri” cu deplina chemare: „apoi, vino, şi urmează Mie” (Lc 18, 22) sună greu şi pentru noi, cei care nici măcar ale legii nu le-am plinit sau, dacă am făcut-o, puţini am făcut din tinereţile noastre. Este încă una din chemările acelea prin care Hristos te obligă să vezi că nu există întuneric şi lumină, viaţă şi moarte, bine şi rău, nuanţările fiind, cel puţin moral, periculoase. Nu-i vorba aici de maniheism moral, adică nu există decât alb şi negru, ci de o urgenţă pe care, nu de puţine ori, o uităm: acel „întâi să fim şi apoi să facem” al fratelui Traian Dorz, care până azi pune pe gânduri. Omul din Evanghelia de astăzi n-avea, cum zice românul, „stofă” de Apostol. Moralitatea lui nu-i dădea şi nebunia de a împlini mai „multul” cerut de Hristos, mai „înaltul” sau, altfel spus, pe el nu l-ar fi cucerit nebunia Crucii. Un soi de Iuda? Probabil. Şi pe acela îl putem bănui acceptabil din punct de vedere al Legii – Hristos nu alege elemente de „sminteală” în apostolat – dar când trebuie să crească, floare de seră fiind, nu suferă lucirea Soarelui-Hristos…

Citeste mai departe…